Tag: coranic

Versetele meccane și cele medinite

Versetele meccane și cele medinite   Cresterea si dezvoltarea comunitatii islamice se inscrie in doua mari etape: – perioada petrecuta in Mecca, inainte de emigrare (anul 622, conform calendarului gregorian); – perioada medinita, dupa emigrare. Asa cum era firesc, Revelatia divina a corespuns si ea acestei situatii, rolul sau fiind acela de a-i indruma pe […]

Versetele meccane și cele medinite

 

Cresterea si dezvoltarea comunitatii islamice se inscrie in doua mari etape:
– perioada petrecuta in Mecca, inainte de emigrare (anul 622, conform calendarului gregorian);
– perioada medinita, dupa emigrare.

Asa cum era firesc, Revelatia divina a corespuns si ea acestei situatii, rolul sau fiind acela de a-i indruma pe musulmani.
Etapa meccana

Etapa meccana a Revelatiei a durat aproximativ 13 ani, incepand cu primul verset si pana la emigrare.

Aceasta faza poarta amprenta primei indatoriri a Profetului (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa!), aceea de a chema oamenii la Islam. Principalele repere ale acestei chemari, cu corespondent in Revelatia coranica sunt:

a) Allah si Unicitatea Sa (ar. tauhid);
b) Reinvierea si Judecata;
c) Comportamentul virtuos.

Rolul pe care l-a avut Profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa!) in aceasta perioada a fost acela de a anunta si a atentiona.
Etapa medinita

Aceasta faza a durat aproape 10 ani, de la emigrare si pana la moartea Profetului (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa!). Chiar daca temele principale ale etapei meccane raman in continuare, dezvoltarea micutei comunitati musulmane intr-o comunitate de sine statatoare (ar. ummah), incepe sa-si faca prezenta tot mai clar.

In Medina, acum, puteau fi intalnite patru categorii de oameni:

1. Cei care emigrasera de la Mecca la Medina (ar. muhajirun);
2. Rezidentii mediniti (ar. ansar), cei care i-au ajutat pe emigranti;
3. Cei originari din Medina, dar care pretindeau ca ii sprijina pe musulmani (ar. munafiqun);
4. Oamenii Cartii (ar. ahl al-kitab), adica evreii si crestinii, cu propriile lor Scripturi.
In afara acestor grupuri, Coranul a continuat sa sa adreseze atat tuturor oamenilor (ar. al-nas), cat si necredinciosilor si ignorantilor.

Capitolele meccane si medinite

In mod asemanator, pornind de la originea lor, capitolele Nobilului Coran au fost clasificate ca fiind meccane si medinite.
Spunem ca un capitol este meccan atunci cand a inceput sa fie revelat in etapa meccana, chiar daca el contine si versete din Medina. Iar un capitol este medinit daca a inceput sa fie revelat in etapa medinita, chiar daca include si text din perioada meccana.

Conform lui Zarkashi, urmatoarele 85 de capitole sunt meccane:

96, 68, 73, 74, 111, 81, 87, 92, 89, 93, 94, 103, 100, 108, 102, 107, 109, 105,113,114,112,53,80,97,91,85,95, 106,101,75, 104,77,50,90,86,54,38,7,72,36,25,35, 19,20, 56,26,27, 28, 17, 10, 11, 12, 15, 6, 37, 31, 34, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 51, 88, 18, 16, 71, 14, 21, 23, 32, 52, 67, 69, 70, 78, 79, 82, 84,
Exista diferente de opinii in ceea ce priveste ultimul capitol revelat in Mecca. Urmandu-l pe ibn ‘Abbas, unii cred ca acesta a fost capitolul 29 (Al-Ankabut), altii considera capitolul 23 (Al-Mu’minun) ca fiind ultimul, in timp ce altii, inclina spre capitolul 83 (Al-Mutaffifin). Exista si voci care includ capitolul 83 la cele medinite. Urmatoarele 29 de capitole sunt, conform aceluiasi Zarkashi, medinite:
2, 8, 3, 33, 60, 4, 99, 57, 47, 13, 55, 76, 65, 98, 59, 110, 24, 22, 63, 58, 49, 66, 61, 62, 64, 48, 9, 5.
Unii exegeti sustin ca primul capitol (Al-Fatihah) este meccan, iar altii, medinit.
Capitolele meccane formeaza aproximativ 11 juzuri, iar cele medinite, in jur de 19 juzuri.
Din cele descrise rezulta cu claritate ca acele capitole medinite sunt mai lungi si cuprind o mai mare din Coran.

Ordinea revelarii

Conform unei liste intocmite de Nu’man ibn Bashir si pe care o intalnim in Fihrist-ul lui al-Nadim, ordinea in care au fost revelate capitolele este urmatoarea:
96, 68, 73, 74, 111, 81, 94, 103, 89, 93, 92, 100, 108, 102, 107, 109, 105, 112, 113, 114, 53, 80, 97, 91, 85, 95, 106, 101, 75, 104, 77, 50, 90, 55, 72, 36, 7, 25, 35, 19, 20, 56, 26, 27, 28, 17, 11, 12, 10, 15, 37, 31, 23, 34, 21, 37, 40, 41, 47, 43, 44, 45, 46, 51, 88, 18, 6, 16, 71, 14, 32, 52, 67, 69, 70, 78, 79, 82, 84, 30, 29, 83, 54, 86.

De ce este important sa cunoastem ordinea revelarii capitolelor si versetelor, cu toate ca Nobilul Coran nu este ordonat astfel ?

Daca stim tipul capitolului (meccan/medinit) si cand a fost revelat ne usuram intelegerea sensurilor sale. Spre exemplu, multe versete revelate in perioada meccana pot sa aiba intelesuri marcante cu precadere pentru musulmanii care traiesc intr-un mediu ostil, antiislamic, in vreme ce unele versete medinite sa le fie de ajutor musulmanilor care sunt deja in plin proces de formare a unei comunitati largite. In unele cazuri, daca cineva nu stie care din doua sau mai multe versete au fost revelate primele, nu poate sa decida care norma juridica este aplicabila acum musulmanilor. In acest punct, cronologia este direct legata de disciplina care se ocupa cu studiul versetelor abrogate, stiinta denumita „al-nasikh wa al-mansukh.”

quranDe asemenea, mai este important sa cunoastem ordinea revelarii versetelor pentru a fi capabili sa intelegem dezvoltarea treptata a multor practici, atitudini si legi islamice, cum ar fi interzicerea alcoolului, lupta etc. si pentru a vedea cum acestea au evoluat in timp. Doar astfel ne vom da seama de toate implicatiile lor. De exemplu, odata stabilit cadrul luptei cu inamicul, trebuie evidentiat ca primul verset care a fost revelat in acest sens este din capitolul 22 – Al-Hajj. Acest verset apartine perioadei medinite, de aici rezultand cu claritate ca musulmanilor nu li s-a revelat sa lupte cu cei care nu imbratisasera Islamul inainte de emigrare. Aceasta constatare poate avea implicatii importante pentru gandirea si planificarea noastra contemporane, in sensul de a decide cand anume Islamul trebuie sa fie aparat prin vorbe si cand prin fapte.

Mentiuni despre originea meccana sau medinita a capitolelor ne vin de la companioni si urmasii acestora, Profetul insusi (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa!) nementionand ceva in acest sens. Acest lucru se intampla deoarece in acea perioada fiecare era martor la Revelatie si foarte atent la cele auzite.

Adesea exista o logica interna in stabilirea apartenentei Revelatiei uneia sau alteia dintre etape, un numar de criterii ajutandu-ne sa distingem, dupa cum urmeaza:

o Contextul. Apartine perioadei meccane sau celei medinite? De exemplu versetul urmator despre lupta a fost revelat dupa emigrare:
Iar cand se vor incheia lunile cele sfinte, atunci omorati-i pe idolatri oriunde ii aflati! Prindeti-i, impresurati-i si intindeti-le lor orice cursa! Insa daca ei se caiesc, implinesc Rugaciunea si achita Dania, atunci dati-le lor drumul, caci Allah este Iertator, Indurator. (At-Tawbah 9:5)

o Uneori exista referinte directe, cum ar fi despre Abu Lahab, in capitolul 111 sau despre batalia de la Badr, din versetul urmator:
Allah v-a facut biruitori la Badr, macar ca erati umili. Deci fiti cu frica de Allah si poate ca voi o sa fiti multumitori! (Aal-‘Imran 3:123)

o Lungimea. Adesea, versetele meccane sunt scurte, iar cele medinite mai lungi. In ambele cazuri, insa, exista si exceptii. Acestea se refera, cu precadere la:

* Formula de adresare. Adesea cand citim: ‘O, voi cei care credeti! sau ‘O, oameni ai Cartii!’, ne aflam in fata unui paragraf medinit, in vreme ce atunci cand regasim: ‘O, voi, oameni!’, distingem originile meccane ale exprimarii.

* Subiectul. Dintre temele meccane retinem Unicitatea (tawid), politeismul (shirk), Ziua Invierii, coruptia morala, istorisirile despre profeti. Aceste abordari pot fi regasite, deopotriva, in capitolele medinite, dar cel mai adesea la un nivel foarte sumar. Temele medinite, care nu se regasesc in revelatiile meccane, sunt legate de factorii cu implicatii sociale si juridice, precum casatoria, divortul, mostenirea, pedeapsa etc.

o Exista 19 capitole denumite huruf tahajji (precum alif, lam, mim etc.). Toate sunt meccane, cu exceptia capitolelor Al-Baqarah (2) si Aal ‘Imran (3).

o Toate versetele care contin cuvantul kalla sunt meccane.

o Toate capitolele care includ versetele de prosternare (sajdah) sunt meccane.

o Multe dintre capitolele din categoria celor scurte de la finalul Coranului (mufassal), incepand cu qaf (50), sunt meccane.

o Toate referirile la fatarnici (munafiqun) apartin perioadei medinite, cu o singura exceptie: versetul 11 al capitolului al-‘ankabut (29), verset meccan.

„Allah ii cunoaste prea bine pe cei care cred, dupa cum la fel de bine ii cunoaste si pe cei fatarnici.”

Observatii

Distingerea Revelatiei in functie de originile sale meccane si medinite este unul dintre importantele domenii de studiu ale stiintelor coranice (‘ulum al-qur’an). Aceasta separare nu prezinta numai un interes istoric, ci ea este de un real folos pentru intelegerea si interpretarea diferitelor versete.
Multe capitole ale Nobilului Coran contin versete din ambele etape ale Revalatiei, in unele cazuri existand diferente de opinii in randul savantilor referitor la incadrarea acestora. Cu toate acestea, in liniile sale de baza, diferentierea este realizata si folosita intens in stiinta interpretarii coranice (tafsir).

 

sursa: islamulazi.ro/forum, sunnipath.com (The Online Islamic Academy)

Source Link

Views: 2

Allah este Al-Halim – partea a doua

  [Aceasta este] porunca lui Allah, iar Allah este Atoatestiutor [si] Blând [‘Alim, Halim]. (An-Nisaa’ 4:12) Allah stie ceea ce este în inimile voastre cãci Allah este Atoatestiutor [si] Blând [‘Alim, Halim]. (Al-Ahzab 33:51) Dacã Îi veti face lui Allah un împrumut frumos, El vi-l va da înapoi înmultit si vã va ierta pe voi, cãci Allah este Multumitor […]

 

Allah este Cel Blând[Aceasta este] porunca lui Allah, iar Allah este Atoatestiutor [si] Blând [‘Alim, Halim]. (An-Nisaa’ 4:12)

Allah stie ceea ce este în inimile voastre cãci Allah este Atoatestiutor [si] Blând [‘Alim, Halim]. (Al-Ahzab 33:51)

Dacã Îi veti face lui Allah un împrumut frumos, El vi-l va da înapoi înmultit si vã va ierta pe voi, cãci Allah este Multumitor [si] Blând [Sakur, Halim] (At-Taghabun 64:17)

Si ca fiecare altul dintre preafrumoasele si absolutele nume ale Lui Allah, si credinta in acest nume are anumite consecinte asupra dreptcredinciosului musulman.
*1. Fixarea / confirmarea calitatii blandetei si indulgentei si a rabdarii in ceea ce il priveste pe Allah Preaslavitul si Preinaltul; si aceasta presupune iertarea celor nesupusi dintre robii Sai si amanarea pedepsei, dandu-le astfel ocazia de a se intoarce cu cainta din ratacirea lor.
*2. Si blandetea si rabdarea si indulgenta lui Allah asupra supusilor Sai si lasarea de-o parte a tratarii lor prin pedepsire, dintre calitatile de perfectiune si absolut ale lui Allah, Cel Plin de Glorie si Noblete Si blandetea Sa, nu se manifesta ca urmare a neputintei Sale in ceea ce ii priveste, ci ea este iertare si stergere a pacatelor in ceea ce ii priveste, si ii amana pe ei dandu-le
posibilitatea de a se indrepta, in pofida capacitatii si a puterii Sale, caci, cu adevarat, lui Allah nu-I este nimic cu neputinta, Preaslavitul si Preainaltul.
Si a spus Preaslavitul:

Oare n-au purces ei prin lume si nu au vãzut care a fost sfârsitul celor de dinaintea lor, desi au fost mai puternici decât ei?! Si nimic din ceruri si de pre pãmânt nu poate sã scape de pedeapsa lui Allah, cãci El este Atoatestiutor [si] Atotputernic [‘Alim, Qadir] (Fatir 35:44)
Si, de asemenea, blandetea si indulgenta Sa nu este consecinta nestiintei asupra a ceea ce fac supusii Sai dintre faptele lor, ci El este Cel Atoatestiutor si Bland, care stie tradarea din ochi, precum si ceea ce este ascuns in piepturi.

Si a spus Preaslavitul:
Allah stie ceea ce este în inimile voastre cãci Allah este Atoatestiutor [si] Blând [‘Alim, Halim] (Al-‘Ahzab 33:51)

Si, de asemenea, blandetea si indulgenta Sa in ceea ce priveste creatiile Sale nu este consecinta vreunei nevoii pe care El, Preaslavitul si Preainaltul ar avea-o la acestia; ci Allah Preainaltul manifesta blandete si indulgenta fata de ei si le iarta lor, in pofida autosufiocientei Sale si a inexistentei vreunei nevoi in raport cu acestia. Si a spus Allah Preainaltul:

Sã stiti cã Allah cunoaste ce se aflã în sufletele voastre si fiti prevãzãtori fatã de El, dar sã stiti cã Allah este Iertãtor [si] Blând [Ghafur, Halim] (Al-BAqarah 2:235)

*3. Blandetea si indulgenta Lui Allah sunt marete, iar Allah este innobilat prin rabdarea Sa in raport cu creatiile Sale, iar rabdarea („as-sabr”) este subordonata blandetii si indulgentei, presupusa de aceasta, pentru ca oricine este bland si indulgent este si rabdator. Si in relatarile despre Profetul Muhammad (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) a fost consemnat asupra detinerii de catre Allah Preaslavitul si Preainaltul a calitatii de a fi Rabdator, si ne este cunoscut hadisul in care Profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) spunea cum ca nu exista altcineva mai rabdator decat Allah la insultele care I se aduc – necredinciosii ii atribuie Lui Preaslavitul un copil, comitand prin aceasta un pacat enorm, iar El, Preainaltul, ii insanatoseste si le da cele de trebuinta traiului.

Si s-a spus in privinta semnificatiei numelui de „Al-Halim” – Cel Bland si Indulgent – El este Cel care nu opreste binecuvantarile Sale si favorurile pe care le pogoara asupra supusilor Sai, ca urmare a pacatelor acestora, si El Preaslavitul da cele necesare traiului celui care incalca prescriptiile Sale, precum si celui care I se supune; si ii lasa pe ei sa existe, iar ei sunt ingropati in pacate, asa cum il tine si pe cel care se supune si are teama de Allah.

Si, cu adevarat, vede Preaslavitul si Preainaltul pacate si greseli si nedreptati, iar El ii pazeste si ii ascund epe cei care le comit si le trece cu vederea si nu le aminteste.

Si, cu adevarat, ne-a instiintat Preainaltul despre amanarea pedepsei in aceasta viata lumeasca pentru cei care pacatuiesc dintre supusii Sai si ca daca i-ar fi luat pentru pacatele lor imediat cum le-ar fi comis, nu ar mai fi ramas cineva pe fata pamantului, subhan Allah, slava lui Allah.

Si a spus Preaslavitul:

Si dacã Allah ar voi sã-i apuce pe oameni pentru nelegiuirea lor, nu ar lãsa pe el nici o vietate, însã El îi amânã pânã la un termen hotãrât, iar dacã sorocul lor soseste, atunci El nu-i mai întârzie nici mãcar cu un ceas si nici nu-i grãbeste. (An-Nahl, 61)

Domnul tãu este Iertãtor [Al-Ghafur] si Dãtãtor de Îndurare. De ar voi El sã-i piardã pentru ceea ce ei au agonisit, le-ar grãbi lor osânda, însã ei au un soroc si nu vor afla adãpost de el. (Al-Kahf 18:58)
Si au spus invatatii in islam: si daca l-ar lua Allah pe cel pacatos dintre oamenii pentru pacatele sale, nu ar mai fi lasat pe el, adica – pe pamant – nici o vietate care sa vietuiesca pe el. „Insã El îi amânã pânã la un termen hotãrât” , adica – se manifesta cu blandete si indulgenta in raport cu ei si ii amana pe acesti pacatosi nedrepti si nu le grabeste lor pedepsa, ” pana la un termen hotarat” – adica pana la timpul care le-a fost lor prescris. „Iar daca sorocul lor soseste” – adica daca a venit vremea care le-a fost prescrisa pentru nimicirea lor, nu mai au ei scapare de Allah.

Si intarzierea pedeapsei lor nu este decat o binecuvantare si o indurare de la Allah Preaslavitul si Preinaltul asupra lor.
Insa oamenii traiesc ocaziile si oportunitatile pe care Allah li le da pentru a se indrepta, insa nu simt inimile lor indurarea si intelepciunea lui Allah, pana cand nu ii ia Preaslavitul si Preainaltul cu dreptatea si puterea Sa si pana cand nu vine timpul lor de pedeapsa.

Si din ceea ce uimeste – cum ca Allah doreste pentru oameni indurare si oferirea unei noi sanse, si refuza nimicirea lor si aceasta este indurare si aceasta este oferirea unei sanse de salvare, atunci cand ei insisi il implora pe Allah sa le amane lor pedeapsa si nenorocirea lor.
Si a spus Preainaltul:

Dacã Allah ar grãbi rãul pentru oameni cu repeziciunea cu care ei cer binele, sorocul lor ar fi hotãrât. Dar Noi îi lãsãm pe cei care nu nãdãjduiesc în întâlnire cu Noi sã bâjbâiascã în nelegiuirea lor. (Yunus 12:11)

Si, de asemenea, a spus:

Ei zic: “Doamne, grãbeste-ne nouã pedeapsa noastrã, înainte de Ziua Judecãtii!” (Sad 38:16)

 

 

Sursa: islamromania.ro

Source Link

Views: 3

Cei care tăgăduiesc

  V-ați gândit vreodată, atunci când citiți un verset din Sfântul Coran, cine sunt „cei care tăgăduiesc” și pe care Allah subhanahu wa ta’ala îi amintește adeseori ca fiind asemeni celor surzi, muți și orbi? Oare cine sunt acești oameni și ce mesaj transmite următorul verset? Şi de pildă cei care tăgăduiesc sunt ca şi […]

 

V-ați gândit vreodată, atunci când citiți un verset din Sfântul Coran, cine sunt „cei care tăgăduiesc” și pe care Allah subhanahu wa ta’ala îi amintește adeseori ca fiind asemeni celor surzi, muți și orbi? Oare cine sunt acești oameni și ce mesaj transmite următorul verset?

Şi de pildă cei care tăgăduiesc sunt ca şi cel la care se strigă, însă el nu aude decât un țipăt şi o chemare: surzi, muți, orbi. Ei nu pricep nimic!   (Al Baqara 2:171)

Acest verset ne îndeamnă să gândim mai profund la sensul cuvintelor pe care Allah subhanahu wa ta’ala  ni le transmite prin intermediul Sfântului Coran.

Cei care tăgăduiesc sunt acei oameni care, deşi cunosc adevărul, nu vor să îl accepte sub nici o formă. Cuvintele utilizate „cel care strigă,  dar nu aude decât un țipăt…” sunt cuprinzătoare şi le putem compara cu imaginea unui cioban care îşi strigă oile şi   acestea aud doar sunetele, dar nu înțeleg semnificația şi implicarea cuvintelor care le sunt adresate. De asemenea, ordinea în care Allah a ales să descrie acest aspect – „surzi, muți, orbi”, reprezintă Stiința şi Înțelepciunea Lui PreaÎnaltul în crearea ființei umane.

Cei care tăgăduiesc

De ce auzul apare înaintea văzului în Coranul Cel Sfânt?

Allah subhanahu wa ta’ala a menţionat în şaisprezece versete sfinte auzul şi văzul şi în toate aceste versete cuvântul auz apare înaintea cuvântului văz. De asemenea, Cel care Aude  – una din calităţile lui Allah Măreţul – apare însoţind calităţile Atoateştiutorul şi Văzătorul, precedându-le de fiecare dată.

„Unele surse referitoare la embriologie plasează începutul formării auzului înaintea formării văzului, situându-l în cea de a treia săptămână de sarcină, în vreme ce începutul formării ochilor este plasat în săptămâna a patra de sarcină. Poate că aceste surse să fie cele mai corecte – Allah ştie cel mai bine!  Din punct de vedere fiziologic, simţul auzului este mai important decât simţul văzului pentru dezvoltarea capacităţilor mentale şi afective ale copilului.”

2497592930 297a04c31f b Cei care tăgăduiescSuntem îndemnați, așadar, să medităm asupra sensurilor profunde ascunse în aceste versete asemănătoare, care se explică şi se completează unul pe altul şi să nu fim asemeni celor descrişi de Allah subhanahu wa ta’ala  ca fiind „surzi, muți, orbi” – ci să auzim, să vorbim şi să vedem prin prisma credinței.

 

Acest material este unul din seria întâlnirilor săptămânale la Centrul cultural islamic  „Islamul azi” –  „Lecția de vineri” – „Să medităm la sensul versetelor din Sfântul Coran”, cu profesor Demirel Gemaledin, lectie editata si redactata de doamna Camelia H.  

Source Link

Views: 2