Domnul - Romania, the meaningless part. Simple possibilities: It is possible that employees of DRPCIV (Car Permits and Registrations, Romania), together with employees of the Romanian Car Registry, have knowingly registered a large number of stolen vehicles. It is possible that the vehicles in point 1 have had their color changed before being sold.

Domnul Lumilor – part 1

Ne vom opri in cele ce urmeaza, cu voia lui Allah, asupra sensurilor si semnificatiilor preafrumosului si absolutului nume al lui Allah Preaslavitul si Preainaltul de Ar-Rabb – Rabbi-l-‘aalamin = Stapanul, Domnul tuturor lumilor.

Din punct de vedere lingvistic, termenul de “ar-rabb” – are sensul de cel care imbunatateste, cel care reformeaza ceva, precum si sensul de posesiune, de stapanire a ceva (asa cum se spune, spre exemplu, in limba araba “rabbu-d-daar” = stapanul / domnul casei).

Si se foloseste in mod uzual insotit de un substantiv cu functie de atribut (ca in exemplul de mai sus – “stapanul casei”; si nu este permis sa fie atribuit intr-o forma absoluta (adica fara a fi insotit de un atribut de care sa se lege ca si sens) – Ar-Rabb = Domnul decat si numai lui Allah Preainaltul, Cel care El Unicul este Domnul a tot si a toate, Domnul tuturor lumilor, slavit fie El!

Si “ar-rabbany” vine cu sensul de cel care cugeta si ajunge sa Il cunoasca pe Allah Preaslavitul, ca si in Cuvantul Preainaltului:

…“Fiti supusi Domnului…” (‘Aal Imran 3:79)

Si a fost, de asemenea, consemnat verbului in limba araba “rabba” si sensul de suveranitate, de a fi deasupra / superior cuiva sau a ceva.

Si, de asemenea, “rabba ualadahu” adica l-a educat pe copilul sau, in sensul de “educare / asigurare a conditiilor pentru o dezvoltare benefica”.

Si s-a spus cum ca printre sensurile lingvistice ale termenului de “ar-rabb” se pot distinge trei categorii, si anume:

*ar-rabb = al-maalik – stapanitorul, propietarul

*ar-rabb = as-sayd al-mutaa’a – stapanul pe care il slujeste, caruia i se supune

*ar-rabb = al-muslah – cel care imbunatateste / repara situatia a ceva anume

Si s-a spus, de asemenea, cum ca originea cuvantului “ar-rabb” este “tarbiah” – adica educarea, asigurarea conditiilor benefice dezvoltarii a ceva de la o etapa la alta, pana la ajungerea sa la starea dezirabila.

Acest absolut si preafrumos nume al lui Allah Preaslavitul si Preainaltul a fost consemnat de foarte multe ori in cuprinsul Nobilului Coran, unii invatati mentionand ca a fost semnalat de mai bine de 900 de ori, dintre care in 151 de cazuri a fost consemnat in forma individuala – Ar-Rabb (adica fara a fi insotit de un atribut de care sa se lege ca si sens). Dintre acestea amintim Cuvantul lui Allah Preaslavitul si Preainaltul:

Laudã lui Allah, al lumilor Stãpânitor. (Al-Fatihah 1:2)

Când i-a zis Domnul lui: “Supune-te!”, el a rãspuns: “M-am supus [Tie], Stãpân al lumilor!” (Al-Baqarah 2:131)

Spune: “Într-adevãr, Rugãciunea mea, actele mele de devotiune, viata mea si moartea mea îi apartin lui Allah, Stãpânul lumilor! (Al-‘An’am 6:162)

Spune: “Sã caut eu un alt Domn în afarã de Allah, când El este Stãpân peste toate?

(Al-‘An’am 6:164)

Domnul vostru este Allah, care a creat cerurile si pãmântul în sase zile, iar apoi s-a asezat pe Tron. El face ca noaptea sã învãluie ziua, urmându-i degrabã. [El a creat] Soarele, Luna si stelele supuse poruncii Sale. Si nu este decât a Lui înfãptuirea si stãpânirea. Binecuvântat este Allah, Domnul lumilor!

(Al-‘A’araf 7:54)

Nu existã altã divinitate afarã de El; El dã viatã si dã moarte si El este Stãpânul vostru si Stãpânul pãrintilor vostri cei dintâi.

(Ad-Dukhan 44:8)

Stãpânul celor douã rãsãrituri si Stãpânul celor douã apusuri. (Ar-Rahman 55:17)

Dar voi nu puteti voi decât dacã voieste Allah, Stãpânul lumilor. (At-Takwir 81:29)

Precum si numeroase altele dintre versetele Nobilului Coran.

Referitor la sensul si semnificatia numelui de Ar-Rabb in ceea ce Il priveste pe Allah Preaslavitul si Preainaltul invatatii in islam au facut numeroase afirmatii, dintre care vom consemna in cele ce urmeaza….

Plecand de la cele trei categorii mai sus amintite in care se pot incadra din punct de vedere lingvistic sensurile termenului de “ar-rabb”, si anume: ar-rabb = al-maalik – stapanitorul, propietarul / ar-rabb = as-sayd al-mutaa’a – stapanul pe care il slujeste, caruia i se supune / ar-rabb = al-muslah – cel care imbunatateste / repara situatia a ceva anume, s-a spus cum ca, pe langa acestea, in ceea ce Il priveste pe Allah Preaslavitul si Preainaltul “Ar-Rabb” sporeste in sensuri si semnificatii. Si astfel, Allah este Acel Stapan care nu are asemanare si nici egal in stapanirea Sa, si Allah este Cel care imbunatateste situatia creatiilor Sale prin ceea ce a pogorat asupra lor dintre binecuvantarile Sale, si el este Stapanitorul (“Propietarul”) caruia ii apartin creatia si creatiile si oranduirea situatiei lor.

Si asa cum aminteam deja, nu este permis a fi atribuit numele / atributul de “Ar-Rabb” intr-o forma absoluta decat si numai lui Allah Preaslavitul si Preainaltul, Cel care Unicul este Domnul tuturor lumilor.

Si s-a mai spus si ca “Ar-Rabb” este Acela care ii “educa” pe toti supusii Sai in totalitatea lor, prin oranduirea si imbunatatirea situatiei lor si diferite alta tipuri de binecuvantari.

Si a favorizat / a particularizat Allah aceasta “educare” celor care au fost alesi prin imbunatatirea situatiei inimilor lor, si a sufletelor lor, si a caracterului lor, si pentru aceasta au si sporit ei intru a se ruga Lui, Preaslavitul si Preainaltul, prin intermediul acestui preafrumos nume, pentru ca, de fapt, ei il implora pe El intru a-i face pe ei dintre beneficiarii acestei “educari speciale”.

Si, subhan Allah = slava lui Allah, ca si in cazul celorlate nume si atribute ale lui Allah Preaslavitul si Preainaltul, si credinta in Allah ca Domn (Ar-Rabb) are asupra dreptcredinciosului musulman numeroase consecinte si dintre acestea amintim in cele ce urmeaza…

Cel care crede cu adevarat in Allah Preaslavitul ca “Rabb” – Domn va sti cum ca Allah Unicul este Cel care intru adevar este Domn, si nu exista nimeni si nimc care, in afara Lui, sa poata fi cu adevarat Domn, iar El, Preainaltul, este Domnul domnilor, si Stapanul imparatiei (al stapanirii) si Imparatul imparatilor (Stapanul stapanitorilor).

sursa: cineesteallah.blogspot.ro

Source Link

Valorile morale sunt universale

F. Gulen Disputele şi tensiunile, oamenii care se atacă unii pe alţii pentru un petic de pământ sau teritoriu, pentru a-şi menţine pozitiile, o şi mai mare asuprire, zi de zi, a celor supuşi şi a celor nevoiaşi, extinderea inechităţii, creşterea corupţiei, toate acestea sunt doar câteva exemple ale dezastrului. Toti cei care […]

F. Gulen

Disputele şi tensiunile, oamenii care se atacă unii pe alţii pentru un petic de pământ sau teritoriu, pentru a-şi menţine pozitiile, o şi mai mare asuprire, zi de zi, a celor supuşi şi a celor nevoiaşi, extinderea inechităţii, creşterea corupţiei, toate acestea sunt doar câteva exemple ale dezastrului.

Toti cei care trăiesc în perioade diferite, în puncte geografice diferite şi care aparţin unor religii divine diferite, cu toate aceste diferenţieri, în realitate sunt stapâni pe aceleaşi valori morale. Valori fundamentale precum: să nu furi, să nu ucizi, să nu faci adulter, să nu minţi, fată de oameni să ai un comportament amabil şi respectuos, sunt valabile pentru toti credincioşii. Această semnificaţie comună a moralei este valabilă pentru Islam, Creştinism, Iudaism. Aşa cum lucruri neplăcute precum: nerecunoştinta, răsfăţul, iubirea de sine, minciuna, lăcomia, viclenia, cearta, lipsa de respect, nestatornicia, avarismul, bârfa, despotismul, calomnia, perfidia, instigarea nu sunt conforme cu morala islamică, ele sunt interzise şi în Iudaism şi Creştinism. În toate aceste religii oamenii sunt îndemnaţi să fie respectuoşi, iubitori, drepti, mărinimoşi, milostivi, iubitori de binefaceri, modeşti, serioşi, de nădejde, generoşi, devotati, cu caracter blând şi statornici.

Opus acestora, foarte multe doctrine din lume apără valori care sunt total opuse valorilor morale propovăduite de religiile divine. Ca dovada că, în ultimele două secole filosofia materialistă foarte influentă a adus omul în starea unor indivizi care se gândesc numai la interesele lor, nu cunosc nici o lege atunci când este vorba de a avea profit. Disputele şi tensiunile, oamenii care se atacă unii pe alţii pentru un petic de pământ sau teritoriu, pentru a-şi mentine pozitiile, o şi mai mare asuprire, zi de zi, a celor supuşi şi a celor nevoiaşi, extinderea inechitatii, creşterea coruptiei, toate acestea sunt doar câteva exemple ale dezastrului. În fata acestei situaţii este nevoie ca cei care ţin de religiile divine să se alieze pentru a salva oamenii care au fost înşelati de materialism. Ceea ce le revine musulmanilor, creştinilor şi iudeilor cinstiti şi cu spirit de discernamânt este de a porni o luptă comună împotriva răului şi a celor răi, de a se ajuta şi a trudi împreună.

Pentru om Islamul este o rânduială specială unică, ce se poate aplica în orice domeniu şi care are realizări alternative în modul de aplicare. Islamul, de la prima apariţie a conştiintelor şi până la problemele morale cele mai înalte ale vieţii, printr-o largă recunoaştere a tuturor chestiunilor, de la cea mai mică problemă individuală şi familială până la subiectele sociale cele mai neclare, pentru toate oferă imediat soluţiile cele mai diferite. Orice mesaj al său este un ton al păcii universale, o compoziţie a armoniei sociale, o “respiraţie” a toleranţei şi dialogului.

Brutalitatea, grosolănia, ura şi duşmănia sunt reflectii ale duşmanilor referitoare la structura sa spirituală şi scursuri ce provin din insatisfactia celor inculti. Deoarece, într-o inimă în care a pătruns şi s-a instalat Islamul, pentru Creator şi în memoria celor creaţi exista numai şi numai iubire, exista grijă, exista tolerantă. De altfel, într-o inimă nu poate exista şi credinta şi relatie cu Allah şi ură, duşmanie şi furie. Daca o inimă, în fiecare zi, în fiecare săptamână, în fiecare an, prin forme diferite de credinţă, îşi reînnoieşte, îşi întăreşte credinţa în Domnul, relatia cu El, atunci acea inimă nu poate ramâne deschisă sub nici o formă duşmăniilor.

Concluzia este că dialogul dintre religie şi civilizaţii este absolut necesar. Primul pas spre acest lucru, aşa cum accentuează un savant musulman contemporan, este necesitatea înlaturarii chestiunilor care reprezinta cauza polemicii dintre religii, reliefarea mai degraba a punctelor comune. Gândindu-ne precum Mevlânâ Celâleddin Rumî, care spunea: “Stau cu un picior în centru şi cu celalalt între şaptezeci şi doua de natiuni”, este necesar sa trasam un cerc foarte larg care sa cuprinda toata omenirea şi sa întindem tuturor oamenilor bratul pacii.

Am credinţa că, învingând forţele brutale şi depăşindu-le, nu trebuie să uităm ca, relaţiile dintre civilizaţii se bazează şi trebuie să se bazeze numai pe dialog.

sursa: „Islamul si Dialogul”

Source Link

Cine este Allah?

Si dupa cum se poate observa, in incercarea noastra de a raspunde la marea intrebare care a fost pusa despre Allah, referinta noastra a fost Allah Preainaltul si Preaslavitul Insusi, si aceasta pentru ca Allah este „ghayb” (adica absent din campul perceptiei noastre, necunoscut prin simturi, imperceptibil); nu L-am privit si nu L-am […]

Slava lui Allah, Cel care a luminat cu lumina revelatiei inimile dreptcredinciosilor si i-a scos in intunecimile necredintei la lumina, si i-a calauzit pe drumul celui Preamultumitor.

Si au fost cele mai marete lumini ale revelatiei textele coranice si cele privind sunnah Profetului (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) care vorbeau despre Allah, Domnul tuturor lumilor , Creatorul tuturor oamenilor, Facatorul cerurilor si al pamanturilor.

Si daca i-ar fi lasat Allah pe oameni fara calauzirea divina, si-ar fi trait viata in intunecimi deasupra altor intunecimi.

Si cea mai de pret binecuvantare cu care Allah ne-a binecuvantat este calauzirea pe Calea cea dreapta si faptul ca ne-a dat posibilitatea sa-l cunoastem prin ceea ce ne-a fost revelat si ne-a dat prin aceasta stiinta, stiinta luminata de stralucirea credintei.

Si dreptcredinciosul musulman intelege cu atat mai mult binecuvantarea acestei stiinte luminate atunci cand priveste la invatatii cei fara credinta, dintre savanti si filosofi, a caror stiinta, in loc sa ii apropie de Allah, i-a dus departe de Acesta, pana acolo unde au considerat existenta aparuta fara a avea un Creator preexistent si Vesnic.

Si aceste presupuneri si vorbe s-au nascut din intunericul necredintei aflat in mintile lor si in locul ajungerii la calauzire (asa cum ei credeau) a fost calauzirea lor ratacire, si drumul lor deviere si i-a amagit satana si i-a purtat pe ei spre iad si spre mania celui Preaputernic.

Iar unii dintre ei, desi stiinta lor le-a dat prilejul de a ajunge la adevarul existentei unui Creator, aceasta nu i-a condus la corecta cunoastere a Acestuia si, implicit, nici la posibilitatea adorarii Sale in modalitatea in care Acesta trebuie sa fie adorat.

Si dintre ei fac parte si „al-mushrikin” – care,desi au recunoscut existenta lui Allah, i-au facut Lui asociati, adorandu-i si pe altii alaturi de Acesta Preaslavitul si Preainaltul.

Si dintre ei sunt aceia care adora soarele, si luna, si pomii, si pietrele; si dintre ei sunt dintre aceia care adora oamenii sau vacile; si dintre ei cei care L-au asemanat pe Allah cu creatiile Sale si l-au desenat sub forma oamenilor sau a animalelor, Preamarit si Preaslavit fie Allah, Care nu are pe nimeni egal, si El este Unicul demn de lauda si adorare.

Si dintre ei fac parte si aceia care cred ca au stiinta in unele chestiuni ce il privesc pe Allah, fara a avea insa nici un indiciu bazat pe revelatie (si, implicit, inexistent in Coran si sunnah) atribuindu-i Lui Allah ceea ce El Insusi Preaslavitul si Preainaltul nu si-a atribuit; sau negand/anuland atribute si actiuni pe care Allah Insusi si le-a atribuit, cum ar fi Auzul Sau, Vederea Sa, Puterea Sa, asezarea Sa pe tronulSau, cuvantul Sau, posibilitatea de a fi vazut in viata de apoi.

Si folosirea doar a mintii, a intelectului, a capacitatii de gandire si intelegere umana in demersul cunoasterii lui Allah, este (in forma individuala) o metoda refuzata si inadecvata Maretiei lui Allah ale carui atribute si actiuni nu pot fi intotdeauna percepute si intelese de capacitatea limitata de cunoastere a omului.

Si Creatorul nostru, Atoatestiutorul, are adevarata stiinta in ceea ce ne priveste si stie limita capacitatii noastre de cunoastere; si tocmai pentru aceasta i-a trimis pe profeti si a pogorat asupra lor revelatia si le-a pogorat lor Carti – indrumare si intelepciune, pentru ca oamenii sa poata ajunge la corecta intelegere si cunoastere a Stapanului lor Cel Preainalt si Prea demn de slava si lauda Atoatecunoscatorul.

Si nu exista nici un om inzestrat cu credinta si ratiune care sa nu recunoasca faptul ca cel care detine stiinta completa asupra Naturii lui Allah este Insusi Allah; si nu exista stiinta mai cuprinzatoare decat stiinta atotcuprinzatoare a lui Allah.

Si recunoscand acestea, omul va sti ca tot ceea ce a fost pogorat trimislor si profetilor lui Allah, raspunde tocmai la aceasta mareata intrebare: CINE ESTE ALLAH?

Si i-a trimis Allah pe toti trimisii Sai, si a trimis toate cartile acestora, tocmai pentru a raspunde la aceasta intrebare.

Si a fost greutatea raspunsului pe masura religiei pe care a pogorat-o PreaInalatul si Preaslavitul, si a spus Allah:

Spune: „Mi s-a revelat mie că Domnul vostru este un Domn unic! Oare voi sunteti supusi vointei Lui [musulmani]?” (Al-Anbiaa’ 21:108)

Si, cu adevarat, le-a impus Allah tuturor trimisilor Sai sa spuna oamenilor ca: intreaga revelatie pe care Allah a pogorat-o poate fi rezumata, isi afla chintesenta, in aceste cuvinte – „Dumnezeul vostru este un Dumnezeu Unic”.

Asa cum se mentioneaza si in urmatorul verset

Și Noi nu am trimis înaintea ta nici un profet fără să nu-i revelăm lui: „Nu există altă divinitate în afară de Mine, deci adorati-Mă pe Mine!” (Al-Anbiaa’ 21:25)

Asadar, primul raspuns la intrebarea cine este Allah? cuprinde in sine tocmai miezul, samburele religiei islamice, si anume „at-tauhid”, adica unicitatea lui Allah.

Si maretia acestei intrebari – Cine este Allah? – poate fi regasita si in faptul ca Allah a raspuns El Insusi aceasteia fara a lasa in sarcina nimanui altcuiva acest raspuns, nici dintre creatiile Sale si nici macar trimisilor Sai.

Ci, Allah le-a revelat lor aceasta, pogorandu-le lor mesajul profetiei, ca raspuns la aceasta intrebare.

Si, cu adevarat, ne-a vorbit Allah Preaslavitul si Preainaltul despre natura Sa, atributele si numele si actiunile Sale in raport cu creatiile Sale si procesul facerii lor si ne-a dezvaluit noua tot ceea ce exista in acest univers ca si indiciu al maretiei Creatorului si Facatorului lor, preaslavit fie El.

Si in Cartea Sa, a raspuns Allah la aceasta intrebare in numeroase pasaje, in forme multiple si diverse.

Si daca am pune aceasta intrebare inainte versetelor in care Allah vorbeste despre Sine Insusi, vom gasi aceste versete ca si raspunsuri perfecte la intrebarile noastre;

Si in aceasta se afla, inca odata, un indiciu al Maretiei lui Allah si a Atotstiintei Sale asupra naturii fintei umane si a posibilelor intrebari si framantari carora ar putea sa lecaute raspuns.

Si daca vei intreba CINE ESTE ALLAH?, poti gasi in mod indubitabil urmatorul raspuns in capitolul Al-Ikhlas:

În numele lui Allah Cel Milostiv, Îndurător

1. Spune: „El este Allah, Cel Unic!

2. Allah-us-Samad!

3. El nu zămisleste si nu este născut

4. Și El nu are pe nimeni egal!”

Si daca vei intreba inca odata, vei gasi, de asemenea, urmatorul raspuns in Surat Al-Baqarah:255:

Allah! Nu există divinitate afară de El, Cel Viu, Vesnicul [Al-Qayyum! Nici atipirea, nici somnul nu-L cuprind! Ale Lui sunt cele din ceruri si de pre pământ! Cine este acela care ar putea mijloci la El fără de îngăduinta Lui? El le stie pe cele din fata lor si pe cele din urma lor. si ei nu pricep nimic din stiinþa Sa în afară de ceea ce El voieste. Tronul Lui se întinde peste ceruri si peste pământ si nu-I este grea păzirea lor.El este Preaînaltul, Măretul [Al-Aliyy,Al’Azim]! (Al-Baqarah 2:255)

Si repetand intrebarea ti se va raspunde in Surat Al-Hashr: 22-24:

El este Allah, afară de care nu este alt dumnezeu, stiutorul celor nevăzute si al celor văzute. El este Cel Milostiv, Îndurător [Ar-Rahman, Ar-Rahim]. El este Allah, afară de care nu este alt dumnezeu: Stăpânitorul [Al-Malik], Cel Sfânt [Al-Quddus], Făcătorul de pace [As-Salam], Apărătorul Credintei [Al-Mu’min], Veghetorul [Al-Muhaymin], Cel Tare [Al-‘Aziz], Atotputernicul [Al-Jabbar], Cel Preaînalt [Al-Mutakabbir]. Mărire lui Allah! El este mai presus de ceea ce voi Îi asociati. El este Allah: Făcătorul [Al-Khaliq], Creatorul [Al-Bari’], Dătătorul de chipuri [Al-Musawwir]. Ale Lui sunt numele cele mai frumoase. Pe El Îl laudă cele din ceruri si cele de pre pământ. El este Cel Puternic [si] Întelept [Al-‘Aziz, Al-Hakim]. (Al-Hashr 59:22-24)

Si Allah iti raspunde si in Surat At-Talaq:12: Cine este Allah? –

Allah este Cel ce a creat sapte ceruri si tot atâtea pământuri. Între ele coboară porunca [Sa], pentru ca să stiti că Allah este cu putere peste toate si că Allah cuprinde toate lucrurile cu stiinta [Sa]. (At-Talaq 65:12)

Si oridecateori ai repeat intrebarea, Allah Preamaretul si Preainaltul, Atoatestiutorul, iti va raspunde.

sursa: cineesteallah.blogspot.com

Source Link