Notice: Function wp_get_inline_script_tag was called incorrectly. Unable to set inline script data. Please see Debugging in WordPress for more information. (This message was added in version 7.0.0.) in /home/farasens/public_html/wp-includes/functions.php on line 6170

Nu sunt surprins de atacul din Noua Zeelanda

Adrian M.     Au trecut zile de la atacul din Noua Zeelandă în care au fost uciși mai mult de cincizeci de musulmani… în moschee, în timpul slujbei de vineri. Cei care s-au cutremurat la aflarea acestei știri, cei care s-au întristat pentru starea actuala  a „omeniei” care zace in noi, cei care au […]

Adrian M.

 

 

Au trecut zile de la atacul din Noua Zeelandă în care au fost uciși mai mult de cincizeci de musulmani… în moschee, în timpul slujbei de vineri.

Cei care s-au cutremurat la aflarea acestei știri, cei care s-au întristat pentru starea actuala  a „omeniei” care zace in noi, cei care au distribuit pe rețelele de socializare mesaje de solidaritate cu musulmanii din Noua Zeelandă…. toti s-au întors la cotidianul lor. Fiecare isi continua viata, asa cum era ea înainte.

Desigur, exista ceva ce s-a schimbat în noi, ceva ce a marcat conștiința colectivă a musulmanilor, însă nu în sensul slabirii identității lor. Poate doar a constientizarii nivelului atins de islamofobia care macină societățile moderne actuale.

Personalitatea fiecaruia/fiecăreia dintre noi este complexă și unica. Tocmai de aceea nu se poate avea în vedere efectul precis al acestor acte, însă din punctul meu de vedere identitatea si valorile noastre Islamice ar trebui sa iasa si mai mult în evidență. Musulmanii trebuie să fie mai deschisi fata de ceilalti, sa fie mai comunicativi, sa se cunoasca mai bine cu ceilalți membri ai societăților în care trăiesc. Femeile musulmane ar trebui sa fie mai implicate în dinamica zilnică, sa nu se mai autoexcluda din locuri în care prezenta lor este necesară, sa spargă astfel prejudecăți și stereotipuri.

Fiecare dintre noi poate sa contribuie cat de putin, macar prin prezența, în diferite activitati ale societății civile, si sa nu se excludă rezumandu-se la unele casnice sau spirituale.

Pentru mine, ca nou musulman, aceste atacuri nu m-au surprins foarte tare, din pacate. Simțim zi de zi cum prejudecățile fata de Islam formează opinia publică, vedem cum mass-media acordă zilnic un spațiu pentru demonizarea Islamului si a musulmanilor, cum copiii noștri (sau de multe ori) sunt discriminati (fara drept la replică) în școli, licee sau universități. Exista forme de violență asupra musulmanilor, pe care musulmanii sunt îndemnați de către autorități si societate sa le considere „tolerabile”… în aceste condiții, astfel de atacuri precum cele din Noua Zeelandă nu ma mai surprind. Sunt efectul evident al întregii acestei campanii duse împotriva dreptului musulmanilor la propria lor credinta si viata spirituală.

Source Link

Views: 2

Hijab-ul: o formă a unui sistem de morală interioară

Hijab-ul: o formă a unui sistem de morală interioară   Zilele de meditaţie, frica de consecinţele negative şi de reacţiile venite din partea familiei şi / sau a vastei societăţi europene şi, nu în ultimul rând, existenţa unui curaj enorm atârnă greu în luarea deciziei. Purtarea hijab-ului este o decizie foarte personală şi independentă, izvorâtă […]

Hijab-ul: o formă a unui sistem de morală interioară

 

Zilele de meditaţie, frica de consecinţele negative şi de reacţiile venite din partea familiei şi / sau a vastei societăţi europene şi, nu în ultimul rând, existenţa unui curaj enorm atârnă greu în luarea deciziei. Purtarea hijab-ului este o decizie foarte personală şi independentă, izvorâtă din aprecierea înţelepciunii care stă la baza poruncilor lui Allah şi a unei dorinţe sincere de a-L mulţumi.

 

„Pentru mine, hotărârea de a purta hijab a fost mult mai grea decât purtarea lui în sine. Am înţeles că – Lăudat fie Allah! –, deşi am primit comentarii negative din partea oamenilor, am apreciat sentimentul de modestie pe care purtarea hijab-ului mi l-a dat; în mod ironic, comportamentul lor negativ m-a făcut să mă simt mai mândră că sunt identificată ca fiind musulmană.”, declară Katherine Bullock, canadiancă convertită la Islam.

 

„Pentru mine hijab-ul a fost un dar de la Allah. Îmi dă şansa să fiu mai aproape de Allah. De asemenea, foarte important, îmi asigură şansa de a fi recunoscută ca fiind musulmană.”, a spus Fariha Khan din Rockville, Maryland.

 

Hijab-ul: o formă a unui sistem de morală interioară

Cu toate că hijab-ul le identifică pe adeptele Islamului, el devine o responsabilitate enormă. Hijab-ul nu este doar o rochie care acoperă trupul, ci, mult mai important, un comportament, o manieră, un limbaj şi o apariţie în public. Voalul islamic este manifestarea exterioară a unui angajament lăuntric (interior) al adorării lui Allah; el simbolizează asumarea idealului smereniei.

inner feeling by dinodude411 d7dz28e fullview Hijab-ul: o formă a unui sistem de morală interioară Moralitatea interioară dă sens eşarfei exterioare. Moralitatea se manifestă ca atitudine generală a oricărei femei musulmane – modul în care acţionează, se îmbracă, vorbeşte şi aşa mai departe. Într-un loc în care dezinformarea referitoare la Islam şi musulmani abundă, surorile musulmane au oportunitatea de a portretiza Islamul în adevărata sa lumină.

 

Hijab-ul: o formă a unui sistem de morală interioară

Saba M. Baig, absolventă a Universităţii Rutgers, N.J., avea şaptesprezece ani când a început să poarte mai serios hijab-ul. Simte că încă este în plin proces de înţelegere a hijab-ului lăuntric. „Cea mai mare realizare a fost faptul că hijab-ul nu a constituit numai o eşarfă pe capul meu, ci mai degrabă un văl care mi-a acoperit sufletul.”, spune Baig. „Hijab-ul este mai mult decât un acoperământ exterior. Aceasta este partea cea mai simplă a sa. Are cu mult mai mult de a face cu modestia şi cu modul în care te reprezinţi pe tine.”

 

Imaan, convertită la Islam, adaugă: „Din păcate, există şi o parte întunecată, negativă: începi să fii discriminată, tratată ca şi cum ai fi asuprită… Îl port pentru Allah şi pentru că aşa vreau. Punct.”

 

Katherine Bullock constată: „După ce am început să port hijab, am observat că oamenii au început să se comporte adesea mai circumspecţi cu mine, ca şi cum şi-ar fi cerut scuze dacă ar fi înjurat. Am apreciat acest lucru. Simt că purtarea hijab-ului mi-a dat verticalitate şi o imagine a unui mod de viaţă decent.”

 

Acest text este un frangment editat de Asociatia Surori Musulmane.

Source Link

Views: 2

Dania femeii musulmane

  Muhammad Ali al-Hashimi   Femeia musulmană plăteşte dania din averea ei, dacă este destul de înstărită încât să îşi permită să o plătească. În fiecare an, la un timp hotărât, ea calculează cât deţine şi plăteşte cât trebuie, deoarece dania (zakat) este un stâlp al islamului şi nu există nici un compromis sau scuză […]

 

Muhammad Ali al-Hashimi

Femeia musulmană plăteşte dania din averea ei, dacă este destul de înstărită încât să îşi permită să o plătească. În fiecare an, la un timp hotărât, ea calculează cât deţine şi plăteşte cât trebuie, deoarece dania (zakat) este un stâlp al islamului şi nu există nici un compromis sau scuză când vine vorba să fie plătită în fiecare an, chiar dacă suma se ridică la mii de milioane. Niciodată femeia musulmană nu s-ar gândi să evite într-un fel sau altul plătirea daniei pe care are obligaţia să o plătească.

Dania este o obligaţie financiară bine-definită şi un act de slăvire pe care Allah l-a poruncit fiecărui musulman, bărbat sau femeie, care deţine suma (nisaab) minimă prescrisă sau mai mult de atât. Neplătirea sau negarea faptului că dania este obligatorie echivalează cu apostazia (ridda) şi necredinţa (kufr), şi pentru acestea se poate lupta împotriva acelei persoane sau aceasta poate fi chiar ucisă, dacă nu plăteşte întreaga sumă aşa cum cere islamul. Cuvintele lui Abu Bakr, primul calif, referitoare la cei care au refuzat să plătească dania, au răsunat de-a lungul secolelor până în zile noastre: „Pe Allah, voi lupta împotriva oricui desparte rugăciunea (salat) de danie (zakat).”

Aceste cuvinte nemuritoare demonstrează măreţia acestei religii, care a trasat o legătură între treburile „religioase” şi cele „lumeşti” şi dezvăluie adânca înţelegere pe care o avea Abu Bakr despre natura acestui mod de viaţă, care îmbină credinţe abstracte cu aplicarea practică a principiilor lor. Multe versete din Coran confirmă interdependenţa rugăciunii şi a daniei în structura credinţei:

  Ci aliaţii voştri sunt numai Allah, Trimisul Lui şi cei care cred, cei care plinesc Rugăciunea [As-Salat], aduc Dania [Az-Zakat] şi se înclină adânc [înaintea lui Allah]. [Coran 5:55]

Pliniţi rugăciunea, daţi Dania şi prosternaţi-vă laolaltă cu cei care se pleacă!  [Coran 2:43]

Cei care cred şi plinesc fapte bune, fac Rugăciunea [As-Salat] şi dau Dania [Az-Zakat], au răsplata lor de la Domnul lor şi pentru ei nu este teamă şi nici nu vor fi ei mâhniţi.    [Coran 2:277]

Pentru adevărata femeie musulmană este evident că – deşi i s-a acordat dreptul de independenţă financiară şi nu are obligaţia de a se întreţine singură sau de a-i întreţine pe alţii, lucru ce ţine, mai degrabă, de datoria bărbaţilor – islamul le-a poruncit să plătească dania (zakat) şi a făcut dania un drept de care să se bucure cei nevoiaşi. Astfel, femeia musulmană nu va ezita să plătească, aşa cum cere legea islamică (Şari’a). Ea nu  poate cere să fie scutită fiindcă este femeie şi nici o femeie nu are obligaţia de a cheltui pentru altcineva. Orice femeie care cere acest lucru nu are cunoştinţe suficiente despre islam, credinţa ei este slabă, iar în personalitatea ei se întrevăd unele lipsuri. Sau, în alt caz, este o femeie care este religioasă numai în aparenţă, însă este ignorantă şi nepăsătoare sau este avară şi iubeşte banii şi ea nu se va gândi niciodată să plătească dania cu toate că posteşte, se roagă, înfăptuieşte pelerinajul şi  din când în când face şi o mică donaţie din averea ei. Astfel de  femei – neştiutoare sau avare – nu se pot compara nici pe  departe cu adevăratele femei musulmane, care urmează calea  dreaptă a islamului.

sursa: islam.ro

Source Link

Views: 0