Tag: Islam

Învățături islamice – part 2

Învățături islamice – partea a doua

 

– Bunătatea și conștiinciozitatea sunt virtuți importante ale credinciosului.

 

Profetul a spus: “Dumnezeu a decretat bunătatea (și excelența) în toate. Dacă trebuie să fie sacrificat un animal, fă-o în cea mai bună manieră, iar atunci când sacrifici, sacrifică în modul cel mai bun, ascute cuțitul și ușurează animalului.” (Muslim)

 

– In Islam îmbrăcămintea este așezată într-un asemenea cod moral, încât ar trebui (atât bărbații, cât și femeile) ca aceasta să fie curată, îngrijită, modestă, departe de expunerea tendențioasă și de vanitate, acoperind `awrah (părțile din corp care ar trebui acoperite în prezența altora de alt sex cu excepția anumitor categorii de persoane).

 

O fii ai lui Adam! Noi v-am dat vouă straie care să vă acopere goliciunile, ca și podoabe. (Al-A`raf 7:26)

 

– Islamul așază bunătatea față de părinți imediat după adorarea lui Dumnezeu. Noi musulmanii trebuie să fim buni și binevoitori cu părinții noștri, să avem grijă de ei, să ne comportăm întotdeauna cu respect față de ei, să îi ascultăm atunci când ne cer ceva atât timp cât cerința lor nu contravine învățăturilor islamice:

 

Și Domnul tău a orânduit să nu-L adorați decât pe El și să vă purtați frumos cu părinții voștri, iar dacă bătrânețile îi ajung pe unul dintre ei sau pe amândoi lângă tine, nu le ziceți lor „Of!” și nu-I certa pe ei, ci spune-le lor cuvinte cuviincioase.  (Al-Israa’ 17:23)

 

– Islamul decretează că părinții sunt responsabili de întreținerea copiilor lor și de  apărarea proprietăților lor. De asemenea, părinții trebuie să își trateze copiii cu corectitudine și dreptate, fără să favorizeze pe vreunul în favoarea altuia în ceea ce privește cheltuielile, oferirea de cadouri și așa mai departe.

 

– Păstrarea legăturilor cu familia este o poruncă în islam și este chiar legată direct de credința în Allah.

 

Profetul a spus: „Oricine crede în Allah și în Ziua de Apoi ar trebui să păstreze bune relații cu rudele sale.” (Al-Bukhari)

 

– Islamul determină în mod just dreptul femeilor la moștenire. Importanța acesteia este detaliată de Însuși Dumnezeu prin Înțelepciunea Sa și este dependentă de relația moștenitorului cu persoana decedată.

 

– Islamul garantează femeii drepturi egale cu cele ale bărbatului; ea este angajată cu salariu egal cu cel al bărbatului în cazul în care au sarcini similare.

 

-In Islam o femeie are dreptul de a își alege soțul și de a își păstra numele după căsătorie. Rolul maternității și creșterii copiilor este rolul cel mai important rol, iar aceasta se datorează importanței lui față de societate.

 

Profetul a spus: “Fiecare dintre voi este un păzitor și este responsabil de îndatoririle sale; o femeie este păzitoarea casei și copiilor soțului ei și este responsabilă de ei.” (Al-Bukhari)

 

– Allah a creat bărbații și femeile cu naturi complementare, tot astfel fiind și îndatoririle lor în cadrul relației dintre ei și responsabilităților în clădirea societății.

 

– Islamul ne poruncește să fim buni și miloși cu toți oamenii, indiferent de rasa, culoarea sau credința lor. Așadar, musulmanilor li se cere să se străduiască să își modeleze comportamentul în funcție de toate aceste raportări.

 

– Islamul a interzis și a avertizat împotriva comportamentelor negative precum minciuna, frauda, invidia, înșelăciunea, adulterul, tratarea celorlalți cu lipsă de respect și impertinență, dar și împotriva altor boli sociale.

 

– Învățăturile islamice include bunătate, purtare cuvioasă față de animale, păsări, plante și față de mediul nostru înconjurător. Umanitatea ar trebui să presupună tratarea tuturor ființelor vii (animale, păsări, creaturile mărilor, insectelor) cu demnitate și cu grijă, așa cum Profetul nostru ne-a învățat. Prin urmare, protejarea față de durere a creaturilor lui Dumnezeu.

 

“Profetul a fost întrebat: ‘Trimis al lui Dumnezeu, suntem răsplătiți pentru bunătatea față de animale?’ El a spus: ‘Este o răsplată pentru bunătatea manifestată față de orice animal sau om.’” (Al-Bukhari și Muslim)

 

– Protejarea naturii este o îndatorire religioasă. Islamul și Coranul îi învață pe oameni că noi suntem protectorii și susținătorii pământului.

 

kindness1Islamul este foarte strict atunci când reglementează modul în care ar trebui să tratăm totul de pe suprafața pământului cu bunătate, milă, delicatețe, respect, mare grijă și fără israf (consum în exces). Ni se cere să clădim civilizații, să păstrăm curat mediul și să avem grijă de resursele naturale.

 

Iată modul în care Islamul avertizează asupra supra-consumerismului:

“Profetul a trecut într-o zi pe lângă Sa`d ibn Abi Waqas în timp ce el făcea wudu’ (spălarea ritual a anumitor părți ale corpului, în scopul pregătirii pentru împlinirea rugăciunii). Profetul l-a întrebat pe Sa`d: ‘Ce este cu atâta risipă?” Sa`d a replicat: ‘Se consideră risipă chiar și la wudu’?’ Profetul a spus: ‘Da, chiar dacă ai fi și la o apă curgătoare.’ (Ahmad)

 

– Islamul interzice tot ce este rău; toate formele de nedreptate, opresiune, trădare/perfidie, genocid, tortură, violență, cât și uciderea inocenților și toate faptele rușinoase.

 

– Mila stă la baza mesajului islamic; poruncește dreptatea, atitudinea umilă, blândețea, generozitatea, îndurarea față de toți și în special față de copii, femei sau cei în vârstă.

 

Source Link

Views: 2

Muhammad – un revoluționar?

Muhammad – un revoluționar?

 

S. A. A. Mawdudi
Muhammad_PBUH_in_pencil_work_2_by_strongmindPersonalitatea acestui om este atât de marcantă că nu are seamăn în istoria multiseculară a umanităţii. El nu are vreun termen de comparaţie. Ca nimeni altul el a exercitat o înrâurire extraordinară asupra tuturor aspectelor vieţii umane, determinând prefaceri atât de fundamentale că pur şi simplu au schimbat mersul istoriei.

Dacă o personalitate a fost genială într-un domeniu sau altul al activităţii umane, el a fost genial absolut în toate domeniile. El este unic în sensul că tot ce se găseşte genial s-a concentrat în persoana unui singur om. Este filozof, profet şi în acelaşi timp o pildă vie propriei sale învăţături. Pe lângă faptul că este un om de stat, este în acelaşi timp şi un mare comandant de oşti. Este legiuitor şi în acelaşi timp o călăuză religioasă. Cunoştinţele lui vaste acoperă toate aspectele vieţii şi nu există o problemă care să nu o fi abordat sau un lucru pe care să nu-l fi clarificat. Începând cu orânduirea principiilor de relaţii internaţionale şi terminând cu rezolvarea unor probleme legate de trai cotidian privind hrana, băutura şi igiena corporală, poruncile lui vizează absolut toate domeniile activităţii umane. A clădit o civilizaţie şi o cultură având ca bază teoriile sale. A găsit un echilibru între aspectele contraditorii ale vieţii, fără cea mai mică fisură, defecţiune sau lagună. Cine, până la el, a mai avut o asemenea personalitate puternică şi multilaterală?
Se apreciază că majoritatea personalităţilor de excepţie au fost produsul mediului unde au trăit. Doar el face excepţie de la această regulă. Mediul de viaţă nu a influenţat cu nimic formarea personalităţii sale. Apariţia lui istorică nu se poate explica, demonstra prin cerinţele Arabiei din vremea aceea. Totuşi, nu se poate nega faptul că triburile războinice ale Arabiiei simţeau nevoia unui conducător, care să le unească şi mai apoi să supună alte popoare, contribuind astfel la prosperitatea socială şi economică a ţării lor unite. De aici şi concluzia că numai un om poate poseda moravurile cela mai josnice, specifice oricărui arab din vremea aceea, putea să ducă la îndeplinire aceste deziderate de acaparare. Acestea erau condiţiile concrete în Arabia.
Conform filozofiei lui Hegel şi în lumina materialismului istoric a lui Marx, pentru apariţia istorică a unei personalităţi întemeietoare de ţări şi de imperii este nevoie de moment prielnic şi de mediu. Dar filozofiile hegeliană şi marxistă nu pot explica cum de a putut crea mediul acela o asemenea personalitate a cărei scop unic era de a transmite oamenilor principiile unei vieţi morale, de a purifica omenirea de toate murdăriile, de a elimina ideile preconcepute şi superstiţia din miţile oamenilor, de a pune bazele unei suprastructuri morale, spirituale, culturale şi politice, nu numai pentru binele ţării sale, ci şi pentru binele întregii lumi, fără deosebire de rasă, popor sau ţară, de a pune nu numai bazele teoretice, ci şi bazele practice şi morale ale unor domenii ca relaţii de muncă, drepturile cetăţeneşti, relaţii politice şi internaţionale şi ,în sfârşit, de a realiza o sinteză echilibrată şi moderată între viaţa lumească şi progresele în domeniul spiritual, care constitue şi astăzi o capodoperă a gândirii şi inteligenţei umane. Şi atu nci ce om corect şi onest poate afirma că o asemenea personilitate este produsul unei Arabii învăluite complet în întuneric? Apariţia lui este complet independentă de mediul în care a trăit. Când aruncăm o privire asupra extraordinarelor sale realizări, ne dăm seama imediat că acestea nu au limite nici în timp şi nici în spaţiu. Învăţătura lui străpunge toate barierele de timp şi fizice, se întinde ca un arc peste secole şi milenii şi înglobează în ea toată activitatea şi istoria umană.
Aşa cum s-a mai întâmplat cu alţi profeţi, el nu poate fi condamnat la uitare. El este conducătorul fără seamăn al omenirii înaintând în pas cu timpul şi care rămâne pururea modern. Si tocmai de aceea învăţatura lui nu va pirede nimic din modernitatea sa niciodată.

Oamenii pe care noi câteodată îi denumim făuritor de istorie, sunt oamenii pe care i-a creat, într-adevăr istoria. Numai despre el se poate spune fără teama de a greşi că este autentic făuritor de istorie.
Atunci când se investighează viaţa şi condiţiile în care au evoluat geniile lumii, generator de mari transformări în lume, se constată că aceştia au ştiut să evolueze cel mai bine condiţiile favorabile create la un moment dat şi să le canalizeze în direcţia dorită de ei.
Spre deosebire de alte genii, el este singurul, care, pentru a avea la îndemână toate premizele necesare pentru înfăptuirea acestei revoluţii, a fost nevoit să găsească el singur, mijloacele necesare şi tot el singur să pregătească oameni de care avea nevoie pentru atingerea acestui scop al său. Pentru că spiritul revoluţiei şi înzestrarea cu cele necesare acestei revoluţii se aflau în mâinile acestor oameni de care îşi legase destinul.
Cu personalitatea sa puternică a lăsta urme de neşters în inimile miilor săi de adepţi, formându-i precum el a dorit. Cu o voinţă nestrămutată a pregătit premizele revoluţiei, i-a trasat conturile şi i-a stabilit caracteristicile. A canalizat în direcţia dorită evenimentele. Ce alt făuritor de istorie sau revoluţionar poate să-l egaleze?

 

 

sursa: islam.roSource Link

Views: 0

Cum a fost ‘Ali ales calif?

 

 

Care este background-ul în cazul alegerii celui de-al patrulea calif dreptcălăuzit?

 

shutterstock_93404287            În timpul conducerii lui ’Osman au existat unele greutăţi şi periode dificile, însă mulţi istorici sunt de acord că motivul cel a important a fost că răspândirea Islamului era una rapidă şi un număr mare de oameni începuseră să urmeze Islamul în atât de multe şi variate zone, iar dintre aceştia nu toţi avuseseră şansa să se dezvolte în Islam sub supravegherea Profetului, aşadar erau unele aspecte cu care ei veneau din trecutul lor. Greutăţile au sfărşit prin asasinarea celui de-al treilea calif, ’Osman, un om foarte pios.

După asasinarea lui ’Osman situaţia era destul de confuză şi depresivă, iar ’Ali era foarte deprimat şi nefericit din cauza celor întâmplate. El se izolase şi s-a retras în singurătate. Unii dintre companionii proeminenţi ai Profetului au mers la el şi l-au implorat spunându-i că în timpurile de faţă, în situaţia dată  ei nu se puteau gândi la altcineva care să fie mai calificat şi competent pentru a fi cel de-al patrulea calif. Unii istorici afirmă că  el a ezitat şi a preferat să fie mai mult un sfătuitor decât un conducător. Acesta a fost caracterul şi firea tuturor califilor drept-călăuziţi. Ei erau toţi umili şi nu ajunseseră la conducere pentru putere, pentru că acea funcţie necesita foarte mult sacrificiu, nu precum în zilele noastre când conducătorii au tot felul de beneficii.

El a spus că nu poate accepta aceasta decât în moschee, locul comun pentru fiecare musulman şi musulmană de a-şi exprima opinia, şi cu accepţiunea şi consensul celorlalţi musulmani. Aceasta ne arată, din nou, aceleaşi principii de bază la care aderau toţi cei patru califi. Aceasta arată că indiferent de metoda sau mecanismul prin care fiecare dintre aceşti patru califi drept-călăuziţi a fost ales, fiecare dintre aceştia a fost ales după ba’iah.

 

 

sursa: Interviuri cu Jamal BadawiSource Link

Views: 2