Notice: Function wp_get_inline_script_tag was called incorrectly. Unable to set inline script data. Please see Debugging in WordPress for more information. (This message was added in version 7.0.0.) in /home/farasens/public_html/wp-includes/functions.php on line 6170

Tag: Islam

CARACTERUL RAŢIONAL AL ISLAMULUI

Muhammad ibn Abdullah Caraballo   Islamul reînvie mesajul etern pe care Allah l-a revelat profeţilor Săi. Mesajul revelat lor este acelaşi, dar, odată cu trecerea timpului, el a fost interpretat greşit şi amestecat cu superstiţii şi ritualuri care nu au niciun sens din moment ce nu au fost revelate de Allah. Islamul este o reînviere […]

Muhammad ibn Abdullah Caraballo

Islamul reînvie mesajul etern pe care Allah l-a revelat profeţilor Săi. Mesajul revelat lor este acelaşi, dar, odată cu trecerea timpului, el a fost interpretat greşit şi amestecat cu superstiţii şi ritualuri care nu au niciun sens din moment ce nu au fost revelate de Allah.

Islamul este o reînviere şi o reafirmare a mesajului transmis de Iisus (Pacea fie asupra sa!) şi de toţi profeţii lui Allah. Esenţa unei religii şi concepţia despre natura Divinităţii este zdruncinată din temelii din cauza:

1. tendinţei de a-L reprezenta pe Dumnezeu drept o fiinţă cu formă şi pasiuni umane;

2. asocierii Singurului Dumnezeu cu alte fiinţe (precum în Creştinism şi Hinduism);

3. creaturilor care au fost deificate şi sunt venerate aşa cum numai Unicul Dumnezeu ar trebui adorat (de exemplu: Devas în Hinduism, Yazatas la zoroaştri şi Sfântul Duh în Creştinism);

4. prezentării unor profeţi drept încarnări ale lui Dumnezeu, cum ar fi Iisus în Creştinism, Ezra în Iudaism şi Khrişna şi Rama în Hinduism;

5. personificării atributelor lui Dumnezeu, Acesta ajungând să se transforme în persoane divine diferite: Trinitatea creştină − formată din Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh; Trimuri hindusă − formată din Brahma, Vişnu şi Şiva şi Ameşa Spentas zoroastră.

Profetul Islamului, Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), a criticat toate aceste tendinţe teologice iraţionale şi a reafirmat conceptul originar al lui Allah ca Unic Creator care le ştie pe toate, le vede pe toate, pe toţi ne iubeşte şi pe toate le iartă − Cel Atotputernic şi Milostiv. Profetul Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a purificat religia de greşeli, superstiţii şi practici inutile şi i-a lărgit scopul, transformând Islamul într-o sursă de inspiraţie pentru omenire. El a unit oamenii de diferite rase, culori, naţiuni într-o frăţie universală. Islamul este o religie fără mitologie, o învăţătură simplă şi raţională.

Islamul face apel la raţiunea şi conştiinţa omului. Adevărul principiului islamic urmează logic credinţa în unicitatea lui Allah şi bunătate. Dacă Allah este Unul singur, toţi oamenii sunt creaţi de acelaşi Dumnezeu şi sunt egali în faţa Lui. De aceea Islamul consideră bărbatul şi femeia egali. Dacă doar Dumnezeu este Creatorul şi Susţinătorul tuturor oamenilor, El nu doar garantează şi uşurează nevoile fizice ale omului, ci şi pe cele morale şi spirituale, arătând omenirii calea spre adevăr şi dreptate.

Allah a revelat mesajul Său unor oameni aleşi care erau complet dedicaţi adevărului şi aveau o viaţă pioasă. Ei erau capabili să îi inspire şi pe ceilalţi să urmeze calea cea dreaptă. Din acest motiv, Islamul îi îndeamnă pe musulmani să creadă în toţi profeţii din toate timpurile şi aparţinând tuturor naţiunilor.

Ca argument final, din moment ce Allah l-a creat pe om cu responsabilitate morală absolută, cu libertatea de a alege şi complet responsabil pentru faptele sale, trebuie neapărat să existe o viaţă după moarte astfel încât rodul acestei vieţi, bun sau rău, să fie cules în Viaţa de Apoi.

Faimoasa orientalistă dr. Laura Veccia Vaglieri (Apologia dell Islamismo − tradusă în engleză ca o interpretare a Islamului de către dr. Caselli, pp. 33-34) scrie: „Datorită Islamului, păgânismul, în diversele sale forme, a fost învins. Conceptul universului, practicile religioase şi obiceiurile vieţii sociale au fost toate eliberate de monstruozităţile ce le degradau, iar mintea umană a fost eliberată de prejudecăţi. Omul a devenit în cele din urmă conştient de demnitatea sa. Şi-a plecat capul în faţa Creatorului, Stăpânul omenirii”.

Ea continuă: „Spiritul a fost eliberat de prejudecăţi; voinţa omului s-a descătuşat de lanţurile ce îl legau de alţi oameni sau de aşa-numitele puteri ascunse. Preoţii, falşi protectori ai misterelor, cei care distrugeau mântuirea, toţi aceia care pretindeau că sunt mediatori între Dumnezeu şi om şi credeau, în consecinţă, că au autoritate asupra voinţei celorlalţi, au căzut de pe piedestalurile lor. Omul a devenit supus doar lui Allah şi faţă de ceilalţi avea doar obligaţiile unui om liber către un alt om liber. Dacă înainte oamenii au suferit nedreptăţi şi diferenţieri sociale, Islamul a proclamat egalitatea între oameni. Un musulman era diferit de un altul nu datorită naşterii sale sau a vreunui alt factor ce nu avea legătură cu caracterul său, ci doar prin prisma fricii de Dumnezeu, a faptelor sale bune şi a calităţilor intelectuale”.

_______________

Extrase din cartea Dragostea mea pentru Iisus m-a condus către Islam, Editura Islamul Azi

Source Link

Views: 2

Drepturile omului in Islam – 3

Dan Michi   Protejarea onoarei este prescrisă şi ea în Coran: O, voi, cei care credeţi! Să nu râdă un neam de alt neam, care s-ar putea să fie mai bun decât el, nici femeile [să nu râdă] de alte femei, care s-ar putea să fie mai bune decât ele! Nu vă ocărâţi şi nu […]

Dan Michi

Protejarea onoarei este prescrisă şi ea în Coran:

O, voi, cei care credeţi! Să nu râdă un neam de alt neam, care s-ar putea să fie mai bun decât el, nici femeile [să nu râdă] de alte femei, care s-ar putea să fie mai bune decât ele! Nu vă ocărâţi şi nu vă batjocoriţi cu porecle unii pe alţii. Ce rău este numele urât şi ruşinos, după credinţă! Iar cei care nu se căiesc, aceia sunt nelegiuiţi. (Al-Hujurat 49:11).

Din acest verset se remarcă poziţia superioară acordată onoarei individuale şi protejarea ei de orice urmă de defăimare. Dreptul de a riposta împotriva regimului dictatorial este şi el instituit în Coran:

Lui Allah nu-I place rostirea de vorbe urâte în auzul lumii, doar dacă cineva este nedreptăţit. (An-Nisaa’ 4:148).

Iată cum, în Islam repararea nedreptăţii este un drept divin. Iar primul calif, Abu Bakr (r.a.), a spus chiar în primul său discurs după moartea Profetului Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Dumnezeu fie asupra sa!): „Să mă sprijiniţi când am dreptate, dar să mă corectaţi când greşesc; daţi-mi ascultare atât timp cât urmez ordinele lui Dumnezeu şi ale Profetului Său, dar depărtaţi-vă de mine când voi devia de la ele!” Iar pentru libertatea conştiinţei şi a convingerilor există în Coran un verset încărcat de semnificaţie:

Nu este silire la credinţă! (Al-Baqarah 2:256).

Din perspectiva nevoilor primare există versetul:

Şi în averea lor se află un drept pentru cerşetor şi pentru cel nevoiaş. (Adh-Dhariyat 51:19);

resursele devin o obligaţie care se stinge prin ajutorarea celor aflaţi în nevoi, a celor săraci şi obligând la formularea unei politici publice axată pe o mai mare redistribuire a avuţiei naţionale între state astfel încât nimeni să nu rămână lipsit de satisfacerea nevoilor de bază.

Referitor la drepturile femeilor şi la rolul familiei naturale ca structură de bază şi preţioasă a societăţii, haideţi să ne întoarcem la predica de adio a profetului Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Dumnezeu fie asupra sa!), în care a spus următoarele:

„O, oameni! Aveţi frică de Dumnezeu în ceea ce priveşte femeile! Cu adevărat, voi le-aţi luat prin grija lui Dumnezeu şi vi le-aţi făcut legiuite prin cuvintele lui Dumnezeu. Ele au obligaţia să-şi onoreze drepturile conjugale şi să nu facă lucruri necuviincioase. Voi însă aveţi obligaţia de a le asigura condiţii bune de trai, adică hrană şi îmbrăcăminte corespunzătoare.”

– partea a treia –

Source Link

Views: 3

Drepturile omului in Islam – 2

Dan Michi   În Islam, drepturile şi responsabilităţile se îmbină cu înţelepciune. Prin urmare, drepturile se termină acolo unde există riscul de a-l răni pe celălalt. În acest mod, dacă activităţile cu caracter industrial şi comercial sunt nu doar permise în Islam, ci chiar încurajate, fabricarea şi vinderea de droguri – nu, deoarece acestea sunt […]

Dan Michi

În Islam, drepturile şi responsabilităţile se îmbină cu înţelepciune. Prin urmare, drepturile se termină acolo unde există riscul de a-l răni pe celălalt. În acest mod, dacă activităţile cu caracter industrial şi comercial sunt nu doar permise în Islam, ci chiar încurajate, fabricarea şi vinderea de droguri – nu, deoarece acestea sunt dăunătoare atât individului, cât şi societăţii. Educaţia, de asemenea, este mai mult decât permisă. Ea este un imperativ clar exprimat în versetele Coranului, însă tipărirea şi difuzarea materialelor care susţin exploatarea sexuală – nu. Ea ar corupe atât individul, cât şi societatea în care trăieşte. Afacerile financiare bazate pe profit şi pierdere sunt şi ele permise în Islam, dar nu şi cele care implică dobânda şi care ar putea să exploateze nevoile oamenilor, aducând avere celui care împrumută şi pierderi suplimentare celui care ia cu împrumut. În această schemă prezentată, Islamul menţine atitudinea demnă a oamenilor, aşa cum Preabunul Dumnezeu a spus în Coran:

Noi i-am cinstit pe fiii lui Adam …(Al-Israa’ 17:70).

Legea islamică face referire la drepturi şi obligaţii sub un singur concept – hukm / lege − şi apoi îl integrează sub o noţiune şi mai generală de adl / justiţie. Din acest punct de vedere, toate fiinţele umane sunt Khulafah sau reprezentanţii lui Dumnezeu pe pământ, având atribuite o serie de calităţi pe care să le exercite pe durata vieţii lor. Fiind creaturile Preabunului Dumnezeu şi supuse Lui, fiinţele umane au fost înzestrate cu unele drepturi de către Creator, drepturi care sunt inviolabile în faţa celorlalţi semeni. În contrast cu aceasta, există drepturile seculare, oferite oamenilor astăzi, cu mare fanfară.

Într-un stat islamic, drepturile date de către Atotputernicul Dumnezeu rămân inalienabile, neputând să fie suspendate sau abrogate de către nimeni. Dumnezeu este Creatorul şi Susţinătorul Universului şi autoritatea Sa faţă de legea propusă garantează stabilitatea omenirii în toate aspectele vieţii, Dumnezeu fiind Atoateştiutor şi fără de eroare în judecată.

Islamul a prescris drepturi universale, fundamentale pentru umanitate, privită ca un întreg, drepturi care pot fi remarcate în orice situaţie. Sângele omenesc nu poate fi vărsat fără nici o justificare în faţa legii divine. Nimeni nu poate fi privat de viaţă, libertate şi drepturi în afara ei. Oprimarea femeilor, copiilor, vârstnicilor, bolnavilor sau a răniţilor nu este permisă. În această lumină, nemusulmanii care trăiesc în interiorul unui stat islamic au deplina protecţie a respectivului stat, deplina libertate a conştiinţei şi libertate religioasă, putând să relaţioneze cum doresc în interiorul limitelor trasate de lege, moralitate şi decenţă. Subliniind responsabilitatea protejării nemusulmanilor, profetul Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Dumnezeu fie asupra sa!) a spus: „Acela care aduce vreun prejudiciu unui dhimmi (nemusulman) mă loveşte pe mine, iar acela care mă răneşte pe mine, Îl răneşte pe Dumnezeu.”

În Islam nu există drepturi divine acordate regilor, imamilor sau amirilor. Drepturile şi responsabilităţile unui khalifah (conducător) sau amir (lider) au doar caracter funcţional şi sunt subiect al analizelor şi schimbării de către oricine. Un khalifah  este investit cu putere executivă doar cu scopul de a implementa voinţa colectivă a ummah (comunităţii islamice). Iar autoritatea unui stat nu este mai mult decât o extindere a forţei individului, ea însăşi putând face subiectul unui scrutin în orice moment.

În ceea ce priveşte securitatea vieţii şi a proprietăţii, instrucţiunile Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Dumnezeu fie asupra sa!) date în mesajul său de adio sunt remarcabile: „Vieţile şi proprietăţile voastre vă sunt interzise unii altora până în clipa în care Îl veţi întâlni pe Dumnezeul vostru în Ziua Judecăţii.”

__________

www.islamulazi.ro

Source Link

Views: 1