Tag: oameni

Mileniul trei – partea a II-a

  Natura fundamentală a umanității   După ce am prezentat chestiunile ce reprezintă baza acestui subiect ca pe o introducere, putem trece la studierea mileniului al treilea. Istoria umană a început cu doi oameni care au constituit esența umanității și care s-au completat unul pe celălalt. Oamenii au trăit vieți liniștite în timpul acestei ere […]

 

Natura fundamentală a umanității

 

Nature-Animal-Babies-turtle-In-Stone-BeachDupă ce am prezentat chestiunile ce reprezintă baza acestui subiect ca pe o introducere, putem trece la studierea mileniului al treilea.

Istoria umană a început cu doi oameni care au constituit esența umanității și care s-au completat unul pe celălalt. Oamenii au trăit vieți liniștite în timpul acestei ere a mamei și tatălui originali și a familiilor ce au descins din ei. Aceștia erau o societate unită care avea aceleași viziuni și care împărțeau același mediu și vieți.

Din acea zi esența umanității a rămas neschimbată și așa va rămâne. Realitățile vieților lor, structura lor fizică, principalele caracteristici, nevoile de bază, locul și timpul nașterii, selectarea părinților, caracteristicile înnăscute, precum și mediul înconjurător natural, nu s-au schimbat. Deci, dezvoltarea și modificarea realităților secundare ale vieții ar trebui să se bazeze pe axa acestor valori și realități primare, pentru ca viața să continue ca un paradis lumesc umbrit de Rai.

Am menționat mai sus câteva caracteristici ce par a fi neplăcute și dăunătoare. În același fel, există câteva trăsături umane ce par dăunătoare la o primă vedere: ura, gelozia, dușmănia, dorința de a-i domina pe ceilalți, lăcomia, furia și egoismul. Ființa umană mai are de asemenea și alte dorințe înnăscute ce permit continuitatea vieții sale lumești, precum nevoia de a mânca sau de a bea, precum și lăcomia și mânia. Toate dorințele și nevoile umane ar trebui antrenate și ghidate spre valorile eterne, universale și invariable care se adresează aspectelor fundamentale ale umanității. Nevoia de a mânca și de a bea, precum și dorința asociată cu lăcomie și mânie, pot fi înfrânate și transformate în mijloace de bine absolut sau relativ.

Astfel pot deveni egoismul și ura surse de atribute bune. Gelozia și rivalitatea pot fi transformate în fapte bune și caritate. Dușmănia poate fi transformată în dușmănie împotriva lui Satana, cel mai mare dușman al umanității, și împotriva sentimentului de dușmănie și ură în sine. Lăcomia și furia pot forța omul să facă fapte bune fără a obosi însă. Egoismul poate sublinia aspectele neplăcute are sufletului carnal (nafs), căutând astfel să antreneze și să purifice sufletul, nescuzându-i faptele rele.

Toate sentimentele negative pot fi transformate în surse de bunătate prin antrenament și luptă. În acest mod atinge individul nivelul “celei mai bune Creații”, călătorind pe calea transformării dintr-o ființă umană potențială și perfectată, în cel mai bun model, simbol și reprezentat personal al creației și existenței.

În ciuda acestui fapt, realitățile vieții umane nu urmează întotdeauna aceste repere. Sentimentele negative și atributele lor înfrâng adesea oamenii, trăgându-i spre a fi dominați de ele într-un asemenea fel încât chiar și religiile care ghidează oamenii spre bunătate și blândețe sunt abuzate. Viața umană, la nivelul individului și al umanității ca întreg, este doar o însumare a internului, a luptelor personale și ale manifestărilor lor externe. Aceste maree fac din lumea personală a individului, din societate și istorie un ring de luptă, război, opresie și tiranie. Drept rezultat, ființele umane sunt cele care suferă consecințele.

Bărbații și femeile primesc întotdeauna fructele faptelor lor. În prima perioadă a acestei istorii, umanitatea a trăit o viață plăcută, fiind o societate unică ale cărei membri au împărțit bucurii și tristețe. Dar, mai apoi, și-au legat găturile și picioarele cu un jug ruginit compus din lanțuri de opresie, ca rezultat al geloziei și lăcomiei. Rezultatul a fost omorârea lui Abel de către Cain. Iată deci cum a pășit umanitatea pe calea dezbinării. Deși mileniile vin unul după altul ca zilele, anotimpurile și anii, acest “ciclu” încă mai continuă.

 

Mileniul doi

Mileniul al doilea a început cu cruciade și mai apoi cu invazii ale mongolilor asupra lumii islamice, care au fost precum inima Pământului și a istoriei în acele timpuri. În ciuda războaielor și a distrugerilor, a crimelor comise uneori în numele religiei și alteori în numele economiei, politicii și supremației militare, acest mileniu a văzut punctul culminant al civilizațiilor estice, bazate pe valori metafizice, universale, eterne și al civilizațiilor vestice, bazate pe științe fizice. Au avut loc multe descoperiri geografice însemnate și invenții științifice.

Oricum, civilizațiile estice și vestice au existat separat unele de celelalte. Această separare, care nu ar fi trebuit să se întâmple, a fost bazată pe retragerea celei din urmă din domeniul intelectual și din știință, în timp ce următoarea s-a retras din valorile metafizice, universale, eterne și invariabile. Din cauza aroganței și egoismului crescânde ale umanității, bărbații și femeile au trebuit să trăiască colonialismul mondial, masacre imense, revoluții ce au distrus milioane de vieți, războaie incredibil de destructive și sângeroase, discriminări sociale, nedreptăți economice și sociale și cortine de metal construite de regimuri ale căror ideologii și filozofii au căutat să nege esența, libertatea, meritul, și onoarea umanității. Din această cauză, dar și din cauza unor preziceri din Biblie, că mulți oameni din Vest se tem că lumea va fi din nou inundată de răuri de sânge și distrugeri. Ei sunt pesimiști și îngrijorați din cauza noului mileniu.

 

 

sursa: ro.fgulen.com

Source Link

Views: 3

Alimentația oamenilor

  Îndrumarea Profetului  (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) în ceea ce priveşte mâncarea şi băutura   Ibn Qayyim Al-Jawziyyah   Inclusiv respectarea dietelor, abţinerea de la mâncatul excesiv şi regulile generale ce trebuie respectate în ceea ce priveşte mâncarea şi băutura   În Al-Musnad de Imam Ahmad se relatează că Profetul (Pacea […]

 

Îndrumarea Profetului

 (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)

în ceea ce priveşte mâncarea şi băutura

 

Ibn Qayyim Al-Jawziyyah

 

Inclusiv respectarea dietelor, abţinerea de la mâncatul excesiv şi regulile generale

ce trebuie respectate în ceea ce priveşte mâncarea şi băutura

 

În Al-Musnad de Imam Ahmad se relatează că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Fiul lui Adam nu umple niciodată un vas mai rău decât stomacul său. Fiul lui Adam are nevoie doar de câteva îmbucături ca să reziste, dar dacă insistă, o treime ar trebui să fie rezervată pentru mâncare, o altă treime pentru băutură şi ultima treime ca să respire.”

 

Alimentele

 

Healthy-FoodsAlimentele fizice atacă şi vatămă corpul şi îi modifică funcţiile normale în cazul unei cantităţi excesive de mâncare. Majoritatea bolilor apar din cauza mâncatului excesiv sau a consumării unei cantităţi mai mari de hrană decât cea necesară corpului ori a unor alimente prea puţin benefice sau care nu sunt digerate uşor sau din cauza unor feluri complexe de mâncare. Atunci când fiul lui Adam îşi umple în mod obişnuit stomacul cu aceste tipuri de alimente, el va ajunge să dobândească diferite boli, multe dintre ele necesitând un interval îndelungat de vindecare.

Pe de altă parte, atunci când cineva consumă cantităţi moderate de alimente şi mănâncă în mod înţelept, corpul va beneficia integral de această dietă, spre deosebire de cazul în care face excese. Hrana pe care o mâncăm poate împlini o necesitate, poate să ne îndestuleze sau se poate să fie consumată excesiv. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) ne-a spus că omul are nevoie de câteva îmbucături pentru a rezista, fără ca puterea să îl părăsească. Când cineva doreşte să depăşească ceea ce este strict necesar, ar trebui să păstreze o treime din stomac pentru mâncare, o altă treime pentru apă sau băutură şi ultima treime pentru a respira. Aceasta este cea mai bună metodă de a mânca, atât pentru corp, cât şi pentru inimă. Dacă stomacul este plin de mâncare, nu va mai fi loc pentru lichide. Dacă omul bea când are stomacul plin, va respira cu greutate, generând astfel o stare de lene şi oboseală. Se va simţi toropit, de parcă ar avea o greutate în stomac. În consecinţă, omului îi va fi lene să-şi împlinească obligaţiile şi va căuta să-şi satisfacă alte dorinţe, dat fiind că stomacul său e plin.

A mânca până la refuz vatămă corpul şi inima atunci când devine un obicei. Nu este nicio problemă dacă ocazional cineva mănâncă pe săturate. De exemplu, Abu Hureira (Allah să fie mulţumit de el!) a băut odată nişte lapte în prezenţa Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) până când a spus: „Jur pe Cel care te-a trimis cu adevărul! Nu mai am loc (în stomac).” Uneori companionii obişnuiau să mănânce pe săturate în prezenţa Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). A transforma însă într-un obicei mâncatul excesiv slăbeşte puterea şi corpul, iar omul se îngraşă. Corpul devine puternic când primeşte hrana de care are nevoie şi pe care o poate folosi, nu neapărat dacă are parte de o cantitate mare de alimente.

Remediile destinate vindecării corpului reprezintă o parte a Legii Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) ce o completează şi o întregeşte. Leacurile trupului ar trebui să fie folosite atunci când este nevoie. Este mai bine să ne petrecem timpul şi energia vindecând bolile inimii şi sufletului, prezervându-le sănătatea şi prevenind orice rău le-ar putea atinge.

Acesta este ţelul ultim vizat de misiunea profetică. A vindeca bolile trupului fără a vindeca inima nu funcţionează şi nu aduce niciun beneficiu. Totuşi a vindeca inima în timp ce corpul este bolnav nu generează niciun rău de vreme ce, curând după aceasta, răul va fi îndepărtat şi înlocuit de beneficiul ultim, etern. Izbânda vine numai de la Allah!

 

femeiamusulmana.blogspot.com

Source Link

Views: 0

Să iubim creația

F. Gulen   Dragostea este raţiunea şi esenţa existenţei, este legătura cea mai strânsă care uneşte tot ce a fost creat. Tot ce există în univers este lucrul lui Allah. Astfel, dacă nu te apropii cu dragoste de omenire, care este creaţia lui Allah, atunci îi răneşti pe cei care Îl iubesc pe Allah şi […]

F. Gulen

 

Dragostea este raţiunea şi esenţa existenţei, este legătura cea mai strânsă care uneşte tot ce a fost creat. Tot ce există în univers este lucrul lui Allah. Astfel, dacă nu te apropii cu dragoste de omenire, care este creaţia lui Allah, atunci îi răneşti pe cei care Îl iubesc pe Allah şi pe care Allah îi iubeşte. De exemplu, dacă dispreţuieşti opera unui artist precum Picasso, îl dispreţuieşti atât pe artist cât şi pe cei care îl admiră. Dacă rămâi insensibil la graţia Palatului Alhambra, la liniile delicate care înfăţişează căi de purcedere de la ceea ce este finit la ceea ce este infinit, arăţi lipsă de respect pentru această capodoperă şi pentru măiestria artiştilor care au creat-o. În acelaşi fel, fiecare aspect al frumuseţii, măreţiei şi splendorii uimitoare a universului, este un exemplu al măiestriei lui Allah. În acest sens, oamenii, animalele, toate celelalte fiinţe şi chiar şi obiectele lipsite de viaţă au fost create cu o natură proprie demnă de a fi îmbrăţişată cu dragoste. Indiferenţa sau dispreţul pentru ele este indiferenţă şi dispreţ pentru Creator. Atitudinea noastră faţa de creaţie şi faţă de celelalte fiinţe umane trebuie să se bazeze pe dragoste pentru ele din dragoste pentru Creatorul lor. Dacă musulmanii vorbesc de arme, de omoruri şi de măcelărirea altora, şi dacă, procedând astfel, îi îndepărtează pe oameni unii de alţii, atunci înseamnă că ne-am îndepărtat de ceea ce constituie esenţa noastră.

sa iubim creatiaTrebuie să fim recunoscători pentru faptul că, într-un timp în care se fac văzute semnele Paradisului, ne-am regăsit toleranţa. Este una din trăsăturile pe care le pierdusem. Redescoperim acum toleranţa, o valoare inerentă a Islamului, înfăţişată nouă de Coran şi de Profetul Muhammed. Oamenii au primit cu braţele deschise acţiunile legate de toleranţă şi au îmbrăţişat cu căldură spiritul toleranţei. Este un lucru de importanţă vitală. Alături de instituţiile înfiinţate, serviciile de voluntari au trezit şi ele un mare interes. Coranul ne spune:

Acelora care cred şi săvârşesc fapte bune Cel Milostiv le va arăta iubire (Maryam 19:96).

Cu alte cuvinte, atât locuitorii Cerurilor şi locuitorii acestui Pământ îi vor iubi. Aşa cum citim într-un hadith, Allah le spune celor din Cer care sunt oamenii pe care îi iubeşte şi le porunceşte să-i iubească şi ei. Când oamenii aceştia sunt iubiţi de îngerii din Cer, şi oamenii de pe Pământ îi iubesc.

Sămânţa toleranţei a răsărit şi creşte. Va înflori când va veni timpul. Desigur, va avea nevoie de tot sprijinul mijloacelor de comunicare în masă, al ziarelor, al televiziunii, al revistelor şi fundaţiilor.

Source Link

Views: 1