Notice: Function wp_get_inline_script_tag was called incorrectly. Unable to set inline script data. Please see Debugging in WordPress for more information. (This message was added in version 7.0.0.) in /home/farasens/public_html/wp-includes/functions.php on line 6170

Matematica Islamului de aur – 5

Simina Harmonie   Perfecţionarea calculului algebric i s-a datorat lui Omar Khayyam. Cifrele sistemului nostru zecimal, numite cifre arabe, au fost introduse în Europa în jurul anului 1000. De fapt ele provin din India şi după mai multe transformări grafice au fost transmise de arabi lumii occidentale prin intermediul lui Gerbert D’Aurillac(938-1003), părinte benedictin, un teolog erudit, […]

0Shares

Simina Harmonie

 

Perfecţionarea calculului algebric i s-a datorat lui Omar Khayyam.
Cifrele sistemului nostru zecimal, numite cifre arabe, au fost introduse în Europa în jurul anului 1000. De fapt ele provin din India şi după mai multe transformări grafice au fost transmise de arabi lumii occidentale prin intermediul lui Gerbert D’Aurillac(938-1003), părinte benedictin, un teolog erudit, arhiepiscop de Reims, apoi ales papă sub numele de Silvestru II. Relaţiile ecumenice cu biserica-moschee din Cordoba, şi prin aceasta cu arabii, l-au făcut să fie foarte impresionat de numeraţia zecimală pe care aceştia o foloseau. Este posibil ca sistemul de numeraţie folosit să fi fost adus din India prin intermediul matematicianului Al-Biruni care a trăit mult timp acolo. Cert este că şi Al-Biruni şi Silvester al II-lea au contribuit major la adoptarea sistemului zecimal în Europa. În Italia introducerea sistemului zecimal a fost făcută de Fibonacci şi a fost percepută mult timp ca o codificare misterioasă rezervată doar iniţiaţilor.
Dar folosirea sistematică a numerelor şi a fracţiilor zecimale s-a înstăpânit în Europa abia prin secolul al XV-lea sub influenţa matematicienilor Chuquet, Vièteşi Stevin.
Cultul musulman a impus şi dezvoltarea astronomiei, care nu ar fi fost posibilă fără progresul, dar şi reciproca este de luat în seamă: necesităţile de calcul din astronomie au dus la progresul cunoştinţelor de matematică. Erau necesare întocmirea calendarului islamic (determinat de fazele Lunii), stabilirea lunii Ramadamului şi a orelor de rugăciune, determinarea exactă a direcţiei către oraşul Mecca – necesară orientării corecte a credicioşilor pentru rugăciune. Începând cu secolul al IX-lea, astronomii şi geografii arabi au efectuat operaţii necesare măsurării unui arc de meridian terestru de 1º şi au ajuns la un rezultat foarte apropiat de cel real – 113Km, faţă de 111Km cât este în realitate.
Hegemonia culturii arabe se întinde până în timpul renaşterii, supravieţuind celor opt cruciade duse de europeni.
În procesul de cercetare şi de transmitere a cunoştinţelor ştiinţifice savanţii, denumiţi de arabi “înţelepţii”, erau familiarizaţi cu multe domenii ale ştiinţelor. Ei se conduceau după poveţele Coranului care spune de exemplu: “Citeşte! Căci Allah e prea bun. El este cel care l-a învăţat pe om cu condeiul, el l-a învăţat pe om ceea ce nu ştia”.

Al-Battani

Al-Battani

Dar despre toate acestea şi încă multe altele, în cele ce urmează. Vom vorbi despre câţiva dintre matematicienii arabi, Al- Khwarizmi, Thabit ben Q’ra, Al Battani, Abu Al-Wafa, Abu Kamil, Ibn Al Haytham, Avicena, Bhaskara, Al Tusi, Al Farasi, Al Qalasadi, Omar Khayyam. Contribuţiile lor în domeniul matematicii dar şi al astronomiei (se va vedea că mulţi dintre ei au studiat în câte un observator astronomic) sunt temelie pentru ştiinţele viitoare.
Am considerat util să-i înşiruim în ordine cronologică şi nu după temele pe care le-au aprofundat, mai ales că mulţi dintre ei, pe parcursul anilor, şi-au preluat lucrările, aprofundându-le şi găsind rezultate noi.

 

 

Sursa: simina-harmonie.blogspot.ro

Source Link

Views: 2

0Shares

Democrația și toleranța

  F. Gulen   Democraţia este un sistem care îi oferă celui care se pune la adăpostul ei putinţa de a-şi exprima propriile gânduri şi sentimente. Toleranţa constituie una din dimensiunile importante ale democraţiei. De altfel, se poate spune că nu poate fi vorba de democraţie acolo unde nu există toleranţă. Dar priviţi-i pe cei […]

0Shares

 

F. Gulen

 

Democraţia este un sistem care îi oferă celui care se pune la adăpostul ei putinţa de a-şi exprima propriile gânduri şi sentimente. Toleranţa constituie una din dimensiunile importante ale democraţiei. De altfel, se poate spune că nu poate fi vorba de democraţie acolo unde nu există toleranţă.

Dar priviţi-i pe cei care, pe de o parte vorbesc de democraţie şi, pe de altă parte, ar vrea să-i sece izvorul. Într-o ţară democratică, toţi oamenii trebuie să poată profita de drepturile şi responsabilităţile democratice. Dacă un anume segment al societăţii se simte perturbat de existenţa altui segment, atunci devine evident faptul că cei care se simt perturbaţi nu sunt sinceri, ca să nu folosim un alt cuvânt, în pretenţiile lor de “democraţi şi apărători ai democraţiei”. Cum am spus mai sus, democraţia nu poate prinde rădăcini acolo unde nu există toleranţă. De fapt, susţinătorii democraţiei trebuie să-i accepte şi pe cei care nu le împărtăşesc ideile şi să-şi deschidă inimile către toţi.

Heart-Hands3Trebuie să subliniem un lucru. A-i accepta pe oameni aşa cum sunt nu înseamnă a-i pune pe credincioşi şi pe necredincioşi de aceeaşi parte a balanţei. Conform felului nostru de a gândi, poziţia credincioşilor şi a necredincioşilor are propria sa valoare specifică. Mândria Omenirii are un loc aparte în inimile noastre, deasupra tuturora. În acest sens, aş vrea să vă împărtăşesc propriile mele sentimente. Reîntocându-mă dintr-un pelerinaj la mormântul Profetului nostru, m-am simţit cuprins de tristeţe că viaţa mea nu s-a sfârşit. Mă gândeam că dacă îl iubesc cu adevărat, ar fi trebuit să-mi încleştez mâinile de zăbrelele de fier şi să pier acolo. Crezusem până atunci că ataşamentul meu faţă de Profet este mare. Desigur, el are un loc foarte înalt în inimile noastre şi vrem ca nimeni să nu-i aducă vreo atingere, dar simţămintele mele puternice faţă de el şi gândurile mele nu mă împiedică să intru în dialog cu cineva care nu gândeşte şi nu crede la fel ca mine.

Cu siguranţă, timpul va limpezi lucrurile şi va da dreptate celor care au pornit această mişcare pentru toleranţă. Timpul va arunca la gunoi resentimentele şi gândurile de răzbunare. Vor dăinui în noi numai sentimentele care se hrănesc din dragoste, iertare, toleranţă şi dialog. Oamenii toleranţei vor construi o lume bazată pe toleranţă. Cei care nu aleg toleranţa se vor îneca în propria lor răutate, ură şi mânie. Dorinţa mea este ca astfel de oameni să se trezească şi să nu se scufunde în mlaştina în care au căzut. Altfel, va trebui să plângem şi pentru ei. Deja simt cum această durere mă apasă!

Nu am pierdut numai Paradisul, am pierdut şi parte din valorile noastre cele mai înalte. Cunoaşterea, cercetarea, munca, metoda de lucru, organizarea locului de muncă, ajutorul acordat unul altuia şi citirea cărţii universului sunt câteva dintre lucrurile pe care le-am pierdut. Printre multele lucruri pe care le-am pierdut, primul şi cel mai important este toleranţa. Cuvântul acesta înseamnă a-i îmbrăţişa pe oameni indiferent de diferenţele de opinie, concepţie generală asupra lumii, ideologie, apartenenţă etnică sau credinţă. Mai înseamnă să acceptăm ceea ce ne nemulţumeşte, găsindu-ne puterea într-o conştiinţă înaltă, în credinţă şi într-o inimă generoasă, sau prin forţa simţămintelor noastre. Mai înseamnă, în cuvintele celebrului poet turc Yunus, să iubim creaţia din dragoste pentru Creator.

Într-o epocă în care lumea a devenit un mare sat şi în care societatea noastră se află în pragul unei mari schimbări şi transformări din punctul de vedere al dialogului cu alte naţiuni, dezacordurile pe care le putem avem unul cu altul nu sunt justificabile. Toleranţa, în acest sens, trebuie răsplătită şi trebuie să pătrundă în întreaga societate. Universităţile trebuie să ofere o atmosferă de toleranţă. Politicienii, să vorbească despre toleranţă. Muzicienii să scrie librete despre toleranţă şi mass media să-şi aducă sprijinul în promovarea toleranţei.

A fi tolerant nu înseamnă a te lăsa influenţat de alţii sau a îmbrăţişa cu totul punctele lor de vedere. A fi tolerant înseamnă a-i accepta pe ceilalţi aşa cum sunt şi a şti să te înţelegi cu ei. În acest sens, nimeni nu are dreptul să critice toleranţa. Fiecare din noi avem propriul nostru punct de vedere. Oamenii cu idei şi gândiri diferite fie vor căută să se înţeleagă cu ceilalţi, în spiritul concilierii, fie se vor lupta neîncetat unul cu altul. Au existat şi vor exista întotdeauna oameni cu moduri de gândire diferite. Este umila mea părere că acei oameni care sunt purtătorii de cuvânt ai unor grupuri marginale, grupuri care nu acceptă nici Cartea Sfântă pe care Allah ne-a trimis-o şi nici realităţile din ziua de azi, oameni care se lasă pradă violenţei din orice pretext, trebuie să-şi regândească atitudinea. O fac în numele a ce? În numele valorilor umane sau tocmai pentru a distruge aceste valori?

Astăzi mai mult decât oricând, societatea noastră are nevoie de toleranţă. Naţiunea noastră trebuie să beneficieze de transformările făcute în numele toleranţei şi să le acorde prioritate. Trebuie să avem reprezentanţi ai toleranţei în întreaga lume, tocmai pentru că glorioşii noştri străbuni au câştigat inimile oamenilor prin toleranţă şi au devenit apărători ai păcii generale. Cea mai lungă perioadă de pace în Balcani şi în Orientul Mijlociu, regiuni care au cunoscut mereu tulburări, s-a datorat marii toleranţe a străbunilor noştri. Din clipa în care această toleranţă şi acei iluştri reprezentanţi au ieşit din istorie, pacea şi mulţumirea au pierit. Prin graţia lui Allah, după mai multe secole de amorţire, marea noastră naţiune a început să renască. Acest mare arbore, ale cărui ramuri încep să înmugurească în inima Anatoliei, prin Graţia şi Dărnicia lui Allah, va trebui din nou să împrospăteze văzduhul cu toleranţă şi să-i înveţe pe oameni să respire toleranţa.

Cetăţenii acestei ţări care trăiesc în diferite locuri din Eeuropa, trăiesc în armonie cu oamenii de acolo numai graţie acestei mari toleranţe.

Aş vrea să mă fac bine înţeles. A fi tolerant nu înseamnă a abandona tradiţiile care ne vin din religia noastră, sau a-ţi abandona naţiunea sau istoria. Toleranţa a existat dintotdeauna. Turcii otomanii au fost credincioşi atât religiei lor cât şi altor valori, şi în acelaşi timp au fost o mare naţiune, care a ştiut să convieţuiască împreună cu alte state. Dacă oamenii de azi, care sunt civilizaţi, luminaţi şi deschişi către lume, se vor arăta mai prejos decât cei care au trăit în veacurile de demult, atunci înseamnă că nu înţeleg epoca în care trăiesc. De aceea, noi, familiile şi societatea, trebuie să hrănim acest proces deja început. Cred din lăuntrul fiinţei mele că şi oamenii care nu ne împărtăşesc sentimentele şi gândirea se vor îmblânzi când vom păşi în întâmpinarea lor. Ne vom putea astfel uni în jurul unor valori comune şi vom putea da mâna cu toţii. Pentru că în ochii lui Allah, cele mai mari valori sunt fiinţele umane, dragostea şi compasiunea.

 

sursa: Love and tolerance

Source Link

Views: 6

0Shares

Să iubim creația

F. Gulen   Dragostea este raţiunea şi esenţa existenţei, este legătura cea mai strânsă care uneşte tot ce a fost creat. Tot ce există în univers este lucrul lui Allah. Astfel, dacă nu te apropii cu dragoste de omenire, care este creaţia lui Allah, atunci îi răneşti pe cei care Îl iubesc pe Allah şi […]

0Shares

F. Gulen

 

Dragostea este raţiunea şi esenţa existenţei, este legătura cea mai strânsă care uneşte tot ce a fost creat. Tot ce există în univers este lucrul lui Allah. Astfel, dacă nu te apropii cu dragoste de omenire, care este creaţia lui Allah, atunci îi răneşti pe cei care Îl iubesc pe Allah şi pe care Allah îi iubeşte. De exemplu, dacă dispreţuieşti opera unui artist precum Picasso, îl dispreţuieşti atât pe artist cât şi pe cei care îl admiră. Dacă rămâi insensibil la graţia Palatului Alhambra, la liniile delicate care înfăţişează căi de purcedere de la ceea ce este finit la ceea ce este infinit, arăţi lipsă de respect pentru această capodoperă şi pentru măiestria artiştilor care au creat-o. În acelaşi fel, fiecare aspect al frumuseţii, măreţiei şi splendorii uimitoare a universului, este un exemplu al măiestriei lui Allah. În acest sens, oamenii, animalele, toate celelalte fiinţe şi chiar şi obiectele lipsite de viaţă au fost create cu o natură proprie demnă de a fi îmbrăţişată cu dragoste. Indiferenţa sau dispreţul pentru ele este indiferenţă şi dispreţ pentru Creator. Atitudinea noastră faţa de creaţie şi faţă de celelalte fiinţe umane trebuie să se bazeze pe dragoste pentru ele din dragoste pentru Creatorul lor. Dacă musulmanii vorbesc de arme, de omoruri şi de măcelărirea altora, şi dacă, procedând astfel, îi îndepărtează pe oameni unii de alţii, atunci înseamnă că ne-am îndepărtat de ceea ce constituie esenţa noastră.

sa iubim creatiaTrebuie să fim recunoscători pentru faptul că, într-un timp în care se fac văzute semnele Paradisului, ne-am regăsit toleranţa. Este una din trăsăturile pe care le pierdusem. Redescoperim acum toleranţa, o valoare inerentă a Islamului, înfăţişată nouă de Coran şi de Profetul Muhammed. Oamenii au primit cu braţele deschise acţiunile legate de toleranţă şi au îmbrăţişat cu căldură spiritul toleranţei. Este un lucru de importanţă vitală. Alături de instituţiile înfiinţate, serviciile de voluntari au trezit şi ele un mare interes. Coranul ne spune:

Acelora care cred şi săvârşesc fapte bune Cel Milostiv le va arăta iubire (Maryam 19:96).

Cu alte cuvinte, atât locuitorii Cerurilor şi locuitorii acestui Pământ îi vor iubi. Aşa cum citim într-un hadith, Allah le spune celor din Cer care sunt oamenii pe care îi iubeşte şi le porunceşte să-i iubească şi ei. Când oamenii aceştia sunt iubiţi de îngerii din Cer, şi oamenii de pe Pământ îi iubesc.

Sămânţa toleranţei a răsărit şi creşte. Va înflori când va veni timpul. Desigur, va avea nevoie de tot sprijinul mijloacelor de comunicare în masă, al ziarelor, al televiziunii, al revistelor şi fundaţiilor.

Source Link

Views: 3

0Shares