Lingvistica și literatura

  Mustafa Sibaee   Impactul civilizației islamice asupra istoriei Domeniul limbii si al literaturii:   Occidentalii si mai ales poetii spanioli au fost puternic influentati de literatura araba. Literatura cavalereasca (al-furusiyya) si hamasa, precum si metafora si fanteziile minunate au patruns in literaturile occidentale mai ales prin intermediul literaturii arabe din Andaluzia. Vestitul scriitor spaniol […]

0Shares

 

Mustafa Sibaee

 

Impactul civilizației islamice asupra istoriei

Domeniul limbii si al literaturii:

 

Occidentalii si mai ales poetii spanioli au fost puternic influentati de literatura araba. Literatura cavalereasca (al-furusiyya) si hamasa, precum si metafora si fanteziile minunate au patruns in literaturile occidentale mai ales prin intermediul literaturii arabe din Andaluzia. Vestitul scriitor spaniol Ibanez afirma: “Europa nu a cunoscut literatura cavalereasca inainte de venirea arabilor in Andaluzia si de raspandirea cavalerilor lor in tarile Sudului.”

Ceea ce ne-a transmis Dozy in lucrarea sa despre Islam din epistola scriitorului spaniol Alvaro, care regreta foarte tare neglijarea limbilor latina si greaca si apropierea de limba musulmanilor, demonstreaza cat de puternic au fost influentati oamenii de litere occidentali de limba araba in vremea aceea. In epistola respective se spune: “Cei cu discernamant si cu gust au fost fermecati de sonoritatea litaraturii arabe, au ajuns sa dispretuiasca limba latina si sa scrie numai in limba invingatorilor lor. Aceasta i-a displacut unui contemporan animat de mandria nationala mai mult decat contemporanii sai, care si-au exprimat regretul si amaraciunea fata de aceasta situatie, spunand: “fratii mei crestini sunt cuprinsi de admiratie pentru poezia araba si pentru povestile arabe, studiaza tomurile alcatuite de filozofii si de jurisconsultii musulmani si nu fac acest lucru pentru a le respinge, ci pentru a imprumuta stilul arab elocvent. Cine, in afara de teologi, mai citeste astazi exegezele la Biblie si la Evanghelie? Cine mai citeste astazi Evangheliile si pergamentele trimisilor si profetilor? Ce pacat! Generatia tanara de crestini inteligenti nu mai cunosc bine o alta literatura araba si de limba araba. Ei devoreaza cartile arabilor si le aduna in mari biblioteci cu preturi scumpe si elogiaza pretutindeni comorile arabe, in vreme ce aud de cartile crestine si nu le place sa asculte, pretinzand ca ele nu reprezinta un lucru demn de atentie. Ce pacat! Crestinii au uitat limba lor si nu vei mai afla astazi printre ei nici unul dintr-o mie care sa scrie unui prieten o epistola in aceasta limba.

Cat despre limba araba, sunt foarte multi aceia care se exprima in ea cel mai frumos stil si compun in ea chiar poezii care le intrec pe cele scrise de arabi insisi prin eleganta si corectitudinea lor.”

Printre corifeii literaturii europene din secolul al XIV-lea si din perioada urmatoare sunt unii care nu se indoiesc catusi de putin de influenta literaturii arabe asupra povestirilor si asupra literaturii lor in general. In anul 1349, Boccaccio a compus “Decameronul” dupa modelul culegerii celor “O mie si una de nopti” . Tot din acesta culegere s-a inspirat si Shakespeare in alegerea motivului din piesa de teatru “Totul este bine cand se termina cu bine”, iar germanul Lessing in alegerea subiectului piesei sale “Nathan inteleptul.”

Chaucer, considerat parintele poeziei engleze moderne a fost cel care a imprumutat cel mai mult de la Boccaccio in vremea sa. In urma intalnirii cu el a scris vestitele “Povestiri din Canterbury.”

Multi critici si istorici literari au apreciat ca Dante a fost influentat in “Comedia divina”, in care descrie calatoria sa in lumea de apoi, de “Epistola pentru iertare” compusa de Abu al-Ala’al-Ma’arri si de descrierea paradisului facuta de Ibn Arabi. Aprecierea se datoreaza si sederii lui Dante in Sicilia in vremea imparatului Frederic II, care era pasionat de cultura musulmana si de studierea surselor ei in limba araba. Intre el si Dante au avut loc discutii despre doctrina lui Arito, unele dintre ele pornind de la textul arab. Dante a cunoscut ceva din biografia Profetului Muhammad Allah sa-l binecuvanteze si sa-l miluiasca! si in mod deosebit povestea inaltarii la cer si a calatoriei nocturne ( Al Mi’raj wa-l-Isra’) si descrierea cerului.

Cat despre Petrarca, el a trait in epoca in care cultura araba era raspandita in Italia si Franta, studiind la universitatile din Montpellier si Paris,ambele bizuindu-se pe operele arabe si pe elevii lor de la universitatile din Andaluzia.

250px-Matrakçı_Nasuh_Soltaniyeh_Map_(1)Proza europeana a fost influentata in perioada sa de inceput de proza medievala araba: maqama, romanele cavaleresti, aventurile cavalerilor pentru dobandirea gloriei si a iubirii. Ciclul de povestiri “ O mie si una de nopti” a avut o influenta foarte mare in aceasta privinta. Ea a inceput sa fie tradusa din secolul XII si a cunoscut de atunci si pana in momentul de fata peste 3000 de editii in toate limbile europene. Unii critici apreciaza ca romanul “Calatoriile lui Guliver” al lui J. Swift si romanul “Robinson Crusoe” al lui D. Defoe sunt datorate povestirilor din ciclul “O mie si una de nopti” si povestirii “Hayy ben Yaqzan” scrisa de filozoful arab Ibn Tufayl.

Nimeni nu poate contesta ca aparitia povestirilor “O mie si una de nopti” in atatea editii demonstreaza pasiunea occidentalilor pentru lectura lor si faptul ca au fost influentati de ele.

Nu credem ca mai este nevoie sa discutam problema numarului mare de cuvinte arabe referitoare la diverse domenii ale vietii care au intrat in limbile europene. Ne limitam doar la mentionarea catorva dintre ele care au devenit parte din vocabularul international: cotton, damasc, mosc, zero, algebra, alambic, alchimie, almanh, tarif, magazin, chirie, cafea etc.

Este de ajuns sa mentionam aici afirmatia profesorului Makil: “Europa este datoare in privintra litaraturii sale epice tarilor arabe. Popoarele arabe au locuit in podisul arabo-sirian, Europa le este datoare in cea mai mare parte sau in principal pentru acele forte active care au facut ca Evul Mediu European sa se deosebeasca in privinta spiritului si imaginatiei de lumea careia ii fusese supusa din punct de vedere spiritual pana atunci.”

 

 

Sursa: Centrul Cultural Islamic Islamul Azi

Source Link

Views: 1

0Shares

Beneficiile postului pentru sănătate

Postul este o perioada de abstinenta la toate produsele alimentare daca este vorba de postul negru sau doar la anumite alimente daca este vorba de postul obsinuit. Fluidele pot fi consumate in cantitati normale pentru a satisface setea si alte cerinte fiziologice. Cand organismul este privat de alimente va avea loc o curatare sistemica a […]

0Shares

Postul este o perioada de abstinenta la toate produsele alimentare daca este vorba de postul negru sau doar la anumite alimente daca este vorba de postul obsinuit. Fluidele pot fi consumate in cantitati normale pentru a satisface setea si alte cerinte fiziologice. Cand organismul este privat de alimente va avea loc o curatare sistemica a acestuia, cu exceptia tesuturilor vitale.

Infometarea va interveni doar atunci cand organismul va fi nevoit sa foloseasca tesut vital pentru a supravietui. Desi proteinele sunt consumate destul de rapid in timpul postului, o persoana poate supravietui peste 40 de zile cu apa fara sa sufere vreun deficit de vitamine, minerale sau acizi grasi. In procesul de descompunere a celulelor nesanatoase sunt utilizate si conservate toate substantele esentiale din organism, intr-o maniera incredibila.

beneficii postTeama legata de diminuarea fibrelor musculare ca urmare a catabolismului proteinelor este nejustificata. Chiar si in urma unui post lung, numarul de fibre musuclare ramane acelasi. Desi se poate reduce dimensiunea si rezistenta celulelor sanatoase, acestea nu sunt afectate.

 

Beneficiile postului

Postul este o parte integranta a multor religii importante si unii specialisti considera ca postul poate face minuni pentru sanatatea oamenilor. Din punct de vedere tehnic organismul resimte postul dupa primele 24 de ore, insa din punct de vedere chimic, lipsa hranei determina utilizarea rezervelor din carbohidrati ca sursa de energie.

Postul va continua atata timp cât depozitele adipoase si de carbohidrati sunt folosite pentru eliberarea energiei. O data ce rezervele de proteine sunt epuizate pentru producerea energiei (in urma acestui proces rezultand pierderea masei musculare) se va instala senzatia de foame.

Beneficiile postului se raporteaza la progresia organismului privat de hrana. Din cauza lipsei surselor de energie din hrana, organismul va folosi propriile sale resurse (functie numita autoliza). Autoliza implica solicitarea depozitelor de grasime din organism in scopul producerii energiei. Ficatul este cel responsabil de transformarea grasimilor intr-o substanta chimica numita cetona (substanta care rezulta in urma metabolizarii acidului acetic si acidului beta-hidroxibutiric) si apoi distribuie aceste organisme in tot corpul prin intermediul fluxului sanguin.

Atunci cand grasimea este utilizata in acest mod, acizii grasi liberi sunt eliberati in fluxul de sange si sunt folositi de ficat ca sursa de energie. Cu cât o persoana mananca mai putin, organismul solicita mai mult aceste depozite de grasime si creaza mai multi corpi cetonici (acumularea la care se face referire in cazul cetozei).

 

Detoxifierea organismului

Detoxifierea organismului este cel mai important argument expus de catre cei care sustin importanta postului. Detoxifierea este un proces normal de eliminarea sau neutralizare a toxinelor prin colon, ficat, rinichi, plamani, ganglioni limfatici si piele din organism. Acest proces este accelerat de repausul alimentar intrucat atunci cand o persoana nu mai mananca, organismul utilizeaza rezervele de grasimi pentru eliberarea energiei.

Grasimea umana este evaluata la aproximativ 7.000 calorii per kilogram. Aceste rezerve de grasime au fost formate atunci cand glucoza si hidratii de carbon nu au fost folositi pentru producerea energiei sau in perioada de crstere, astfel ca nu au fost eliminati fiind convertiti in grasime. In cazul in care rezervele de grasime sunt folosite pentru energie in timpul unui post, acizii grasi elibereaza substante chimice in sistem, care sunt eliminate prin organele mentionate anterior.

 

Sporirea procesului de vindecare

Un alt beneficiu al postului este ca acesta stimuleaza procesele de vindecare din organism. Pe parcursul unui post, sistemul digestiv este mai putin solicitat spre deosebire de metabolism si sistemul imunitar. Procesul de vindecare in timpul postului este precipitat de cautarea resurselor energetice ale organismului.

Dezvoltarea formatiunilor anormale din organism sau a tumorilor este incetinita ca urmare a implicarii organismului in procesul autolizei. In plus, are loc un proces mult mai eficient de inlocuire a celulelor deteriorate, deoarece sunt implicate mai putine greseli din urma verificarilor genetice ale ARN/ADN.

In urma unei sinteze eficiente a proteinelor rezulta celule, tesuturi si organe sanatoase. Acesta este motivul pentru care animalele atunci cand sunt ranite, nu mananca, iar oamenii isi pierd apetitul cand sufera de gripa. Senzatia de foame este absenta in timpul unor boli cum ar fi gastrita, amigdalita si racelile. Ca atare, in timpul postului, are loc o redirectionare a energiei consumata in mod normal de sistemul digestiv pentru activarea sistemului imuntar.

In plus, in timpul postului are loc scaderea temperaturii normale a corpului. Fenomenul esre rezultatul direct al actiunii mai lente a metabolismului si a functiilor corporale. Ca urmare a scaderii nivelului de zahar din sange si a folosirii rezervelor de glucoza gasite in glicogeniul din ficat, rata metabolica bazala este redusa in scopul de a conserva cat mai multa energie este posibil, din organism, pentru a fi utilizata ulterior. De asemenea, in timpul postului creste productia de hormoni, inclusiv a celor de crestere.

 

 

Prelungirea sperantei de viata

In cele din urma, avantajul care a fost dovedit in urma celor mai multe dintre studii este sentimentul de intinerire si a sperantei prelungite de viata. Partial, acest fenomen este determinat si de beneficiile mentionate anterior.

O rata metabolica mai lenta, o productie intensa de proteine, un sistem imunitar imbunatatit si stimularea productiei de hormoni sunt beneficiile pe termen lung, ale postului. Alaturi de hormonul de crestere, pe parcursul postului mai este eliberat un hormon antiimbatranire. In urma unor cercetari s-a demonstrat ca singura modalitate de a prelungi viata unui mamifer este subnutritia fara malnutritie.

 

Concluzii

In concuzie, se pare ca exista destul motive pentru a considera postul un beneficiu pentru sanatate. Este accelerat procesul de detoxifiere, de vindecare si sunt prezente diverse procese care contribuie la prelungirea vietii.

Cu toate acestea, medicii subliniaza ca nu sunt indicate pauzele alimentare prelungite, fara consult medical pe parcursul lor. De asemenea, persoanele care sunt bolnave trebuie sa primeasca acordul medicului privind privarea alimentara.

 

 

sursa: http://www.sfatulmedicului.ro/Educatie-pentru-sanatate/postul-negru-beneficii-pentru-sanatate_9620

Source Link

Views: 4

0Shares

Dovezi echivoce din genetică

Dovezi echivoce din genetică   Evoluţioniştii îşi îndreaptă atenţia din ce în ce mai mult către dovezi circumstanţiale dubioase, cum ar fi similitudini în ADN sau alte componente biochimice, în căutarea “dovezii” că evoluţionismul ar fi un fapt ştiinţific. Un număr de evoluţionişti au susţinut chiar că ADN-ul însuşi este în sine o dovadă, deoarece […]

0Shares

Dovezi echivoce din genetică

 

131110204417-largeEvoluţioniştii îşi îndreaptă atenţia din ce în ce mai mult către dovezi circumstanţiale dubioase, cum ar fi similitudini în ADN sau alte componente biochimice, în căutarea “dovezii” că evoluţionismul ar fi un fapt ştiinţific. Un număr de evoluţionişti au susţinut chiar că ADN-ul însuşi este în sine o dovadă, deoarece este comun tuturor organismelor. Mai des folosit este argumentul că structuri ADN similare în două organisme diferite dovedesc descendenţa evolutivă comună.

Nici unul dintre argumente nu este valid. Nu există nici un motiv pentru care Creatorul să nu poată sau să nu dorească să folosească acelaşi tip de cod genetic bazat pe ADN pentru toate formele de viaţă create de El. Aceasta reprezintă un argument pentru design-ul inteligent şi pentru creaţie, iar nu pentru evoluţie.

Cel mai frecvent citat exemplu de acest fel este “similaritatea” dintre om şi cimpanzeu, avînd în vedere că cimpanzeii au mai mult de 90% din ADN-ul lor în comun cu oamenii. Acest lucru nu este însă deloc surprinzător, avînd în vedere multele asemănări fiziologice dintre oameni şi cimpanzei. De ce ar fi anormal ca ei să aibă structuri ADN similare, în comparaţie cu, să spunem, diferenţele în ADN dintre oameni şi păianjeni?

Similitudinile – fie ale ADN-ului, ale anatomiei, ale dezvoltării embrionare, sau de orice alt fel – sunt explicate mai bine în termenii unei creaţii de către un Designer comun decît în termenii unei relaţii evoluţionare. Marile diferenţe dintre organisme au o semnificaţie mai mare decît similitudinile, iar evoluţionismul nu are nici o explicaţie pentru acestea dacă ele toate sunt presupuse a fi avut acelaşi strămoş. Cum ar putea apare, în primul rînd, aceste goluri imense între tipuri, prin orice proces natural?

Aparentele mici diferenţe între ADN-ul uman şi cel al cimpanzeului produc în mod evident diferenţe foarte mari în respectiva lor anatomie, inteligenţă etc. Similitudinile superficiale dintre toate maimuţele şi fiinţele umane nu reprezintă nimic în comparaţie cu diferenţele, în orice sens: practic sau observabil.

Cu toate acestea, evoluţioniştii, devenind din ce în ce mai nemulţumiţi de refuzul arhivei fosilifere de a se constitui într-un martor al evoluţiei din cauza omniprezenţei golurilor acolo unde ar trebui să fie forme tranziţionale, au promovat recent ADN-ul şi alte probe genetice ca dovezi ale evoluţiei. Totuşi, acest demers este deseori inconsistent, nu doar cu arhiva fosiliferă, ci si cu morfologia comparativă a creaturilor. Comentînd pe marginea cîtorva dintre numeroasele anomalii din istoria geneticii, Dr. Roger Lewin rezumă astfel situaţia, aşa cum am luat aminte şi în partea I a acestei serii: “Efectul general este că filogenetica moleculară nu este în nici un fel atît de cinstită şi limpede pe cît credeau pionierii ei… Dinamica schimbării genomului are multe alte consecinţe pentru filogenetica moleculară, inclusiv faptul că gene diferite dezvăluie lucruri diferite.”

Lewin menţionează doar cîteva contradicţii tipice produse de acest tip de dovezi în relaţie cu mai tradiţionalele “probe” darwiniste.
“Scorpia elefant, aşezată de analiza tradiţională la ordinul insectivorelor… este de fapt mult mai înrudită cu… adevăratul elefant. Vacile sunt mai aproape înrudite cu delfinii decît sunt cu caii. Ornitorincul… se află pe aceeaşi treaptă evolutivă cu cangurii şi urşii koala.

Există multe alte comparaţii şi mai bizare produse de această abordare. Abundenţa aşa-numitului “ADN rezidual” în codul genetic a fost oferit de asemenea ca un tip special de dovadă pentru evoluţie, în special acele gene care, cred ei, au suferit mutaţii, uneori numite “pseudogene”. Cu toate acestea, astăzi se acumulează dovezi care arată că aceste gene, presupuse a fi inutile, îndeplinesc de fapt funcţii utile. “Au fost deja descoperite suficiente gene pentru a arăta că ceea ce s-a crezut odată a fi gunoi este cu siguranţă transmis în cod ştiinţific”. 

Este deci greşit a decide că ADN-ul rezidual, chiar şi aşa-numitele “pseudogene”, nu au nici o funcţie. Aceasta este doar o recunoaştere a ignoranţei şi un obiect al cercetării fructuoase. Precum aşa-numitele “organe vestigiale” ale omului, odată considerate ca dovezi ale evoluţiei, sunt astăzi cunoscute ca avînd funcţii specifice, şi ADN-ul rezidual şi pseudogenele sunt foarte probabil folositoare în mod specific organismului, chiar dacă acele funcţii au fost sau nu descoperite încă de oamenii de ştiinţă.

În cel mai bun caz, acest tip de dovezi este strict circumstanţial şi poate fi explicat la fel de bine în termenii unei creaţii primordiale suplimentată în unele cazuri de o deteriorare ulterioară, aşa cum ne şi aşteptam conform modelului creaţionist. Adevărata problemă este, aşa cum s-a amintit anterior, dacă există vreo dovadă observabilă a faptului că evoluţia are loc acum sau a avut vreodată loc în trecut. Aşa cum am văzut, chiar şi evoluţioniştii sunt nevoiţi să recunoscă faptul că acest tip de dovadă ştiinţifică reală pentru evoluţie nu există.

O bună întrebare este: De ce toate schimbările observabile sunt orizontale şi minore (aşa-numita microevoluţie) sau regresive către deterioare şi extincţie? Răspunsul pare a fi de găsit în legile universal aplicabile ale ştiinţei termodinamicii.

Source Link

Views: 2

0Shares