Tag: coran

Despre dragoste în Coran – 1

Sahar El-Nadi   Cu siguranță, dragostea este un subiect ce ocupă un rol important în Coran, fiind ilustrată într-un mod elevat, sofisticat, atât din punct de vedere lingvistic, cât și intelectual. Conform dicționarelor, verbul „a iubi” înseamnă: 1. a avea inclinațiune pentru cineva; 2. a simți plăcere, a avea gust pentru ceva; 3. (persoane de sex opus) A trata […]

Sahar El-Nadi

 

Despre dragoste în CoranCu siguranță, dragostea este un subiect ce ocupă un rol important în Coran, fiind ilustrată într-un mod elevat, sofisticat, atât din punct de vedere lingvistic, cât și intelectual.

Conform dicționarelor, verbul „a iubi” înseamnă:

1. a avea inclinațiune pentru cineva;

2. a simți plăcere, a avea gust pentru ceva;

3. (persoane de sex opus) A trata cu sentimente de dragoste;

4. A trata cu un deosebit atașament sufletesc.

În limba arabă, același verb poartă mai mult decât simple conotații emoționale precum cele ilustrate mai sus, pentru că limba arabă este o limbă foarte complexă și bogată. Mai mult decât atât, profundele umbre ale iubirii pot fi exprimate în limba noastră în mod elocvent și în absența cuvântului „dragoste”.

Exprimarea manifestării  iubirii și obligațiile/responsabilitățile de compasiune, grijă, stimă, respect, sacrificiu de sine, dedicare, iertare și așa mai departe, reprezintă o formă frumoasă de a exprima iubirea în limba arabă, limba originală a Coranului.

Coranul este plin de  versete care subliniază manifestarea de iubire a lui Dumnzeu față de creația Sa, dar și dragostea credincioșilor față de El. În Islam, credința este o faptă practică, nu doar o emoție. Trebuie exprimată practic în fapte, precum și verbal în rugăciuni. În consecință, veți observa că în Coran, de fiecare dată când se menționează credința, va fi întotdeauna urmată de sintagma „cei care împlinesc fapte bune”.

În mod similar, ori de câte ori se menționează dragostea lui Dumnezeu, se amintește de darurile practice cu care El îi binecuvântează pe credincioși, după cum aplicațiile practice ale iubirii acestora pentru Dumnezeu, îi vor apropia de El.

Abordarea coranică față de natura umană este echilibrată: recunoașterea emoțiilor pendulează între pozitiv și negativ, iar oamenii , se știe că nu sunt îngeri care să nu cunoască slăbiciuni sau sentimente negative. În consecință, Coranul reglementează emoțiile și disciplinează manierele, răsplătindu-l pe cititor cu o gingășie miraculoasă, speranță și emoții delicate înțesate în text.

Unele dintre cele mai frumoase versete din Coran care pot fi recitate drept rugi, sunt cele rostite de profeți când ÎL invocau pe Dumnezeu, precum și cele rostite de Dumnezeu credincioșilor, detaliând recompensele Sale promise lor în această viață și în cea care va urma, chiar și celor care greșesc, promițându-le iertare și milă nesfârșită dacă se căiesc și se întorc la calea Sa.

De asemenea, există versete magnifice care amintesc de numele frumoase ale lui Dumnezeu, recitate pentru a preaslăvi îndurarea Lui.

Source Link

Views: 4

Despre dragoste în Coran – 2

    Când un musulman îl întâlnește pe Dumnezeu în rugăciune, aceasta este văzută ca expresia ultimă de dragoste prin smerenie și supunere din partea unei creaturi iubitoare față de Creatorul ei/lui slăvit. Este considerată de asemenea a fi o șansă de a vorbi lui Dumnezeu în mod direct de cinci ori pe zi prin […]

 

 

Despre dragoste în CoranCând un musulman îl întâlnește pe Dumnezeu în rugăciune, aceasta este văzută ca expresia ultimă de dragoste prin smerenie și supunere din partea unei creaturi iubitoare față de Creatorul ei/lui slăvit. Este considerată de asemenea a fi o șansă de a vorbi lui Dumnezeu în mod direct de cinci ori pe zi prin recitarea Coranului, precum și prin cuvinte sincere, simple, oneste și spontane izvorâte direct din inima celei/celui care se roagă în timpul prosternării.

Același lucru se aplică tuturor formelor de practicare a Islamului, indiferent dacă sunt obligatorii sau opționale, ritualurilor și comportamentelor. Răspunsul lui Dumnezeu și răsplata unei asemenea onestități de sentimente și acte de sinceritate sunt detaliate în Coran și resimțite de milioane de adoratori. De ce altceva ar fi nevoie pentru dovedirea unei relații de iubire reciprocă?

Jeffrey Lang a abordat acest subiect în cartea sa „Losing My Religion: A Call for Help”[1]:

„Adorarea în Islam este holistică. Capitularea în fața lui Dumnezeu este revelată mai mult de comportamentul nostru de zi cu zi față de ceilalți decât doar de practica noastră de rituri religioase. Viața castă îmbunătățește relația noastră cu Dumnezeu. Coranul amintește adesea de dragostea lui Dumnezeu față de binefăcători.  (2:195; 3:134; 3:148; 5:13; 5:195), față de cei care se căiesc (2:222), față de cei care se curățesc (2:222; 9:108), față de cei care sunt cu conștiință în relația lor cu Allah (3:76; 9:4; 9:7), față de cei perseverenți (3:146), față de cei care își pun încrederea în Allah (3:159), de susținătorii dreptății (5:42; 49:9; 60:8) și față de cei care se străduiesc pe calea lui Dumnezeu (61:4).

Numele și atributele lui Dumnezeu menționate în Coran însumează virtuțile care ne ajută să obținem dragostea Lui. Cele mai întâlnite nume sunt cele referitoare la îndurarea lui Dumnezeu,compasiunea și iertarea Lui: cele mai pure manifestări ale iubirii. Așadar, observăm că relația dintre un credincios sincer și Dumnezeu este caracterizată în mod consistent de legătura de iubire.

Odată ce Dumnezeu este perfecțiunea virtuților pe care noi le dobândim, noi ne vom dezvolta în ele, abilitatea noastră de a ne apropia de EL crescând. Cu cât vom fi mai îndurători, cu atât ne vom putea bucura mai mult de infinita îndurare a lui Dumnezeu. Cu cât vom fi mai miloși, cu atât mai mult vom putea cunoaște infinita compasiune a lui Dumnezeu. Același lucru poate fi afirmat despre dragoste.” (90:295)

În Islam, credința reprezintă sursa supremă a tuturor lucrurilor referitoare la relația omului cu Dumnezeu. Așadar, credința este sursa din care izvorăște iubirea, înflorind și întărind credința, în felul acesta producând mai multă iubire pentru a consolida credința mai mult, și tot așa, într-un cerc de aur infinit.

 

 

Sursa:

  • new-muslims.info/ro
  • onislam.com

 

[1] Lang, Jeffrey. Losing My Religion: A Call for Help. Beltsville, MD: Amana Publications, 2004

Source Link

Views: 4

Norii

  Adnan Ash-Shareef   “ŞI PE CELE CARE POARTĂ POVARA” Norii acoperă în fiecare moment întinse suprafeţe ale  pământului  şi, indiferent  dacă sunt nori joşi, mijlocii sau înalţi, ei reprezintă un rezervor de energie compusă din apă şi căldură, aflate în mişcare, pe care vânturile îi risipesc în diverse zone ale globului  pământesc, în funcţie […]

 

Adnan Ash-Shareef

 

“ŞI PE CELE CARE POARTĂ POVARA”

blue_cloudsNorii acoperă în fiecare moment întinse suprafeţe ale  pământului  şi, indiferent  dacă sunt nori joşi, mijlocii sau înalţi, ei reprezintă un rezervor de energie compusă din apă şi căldură, aflate în mişcare, pe care vânturile îi risipesc în diverse zone ale globului  pământesc, în funcţie de voinţa lui  Allah. Se cunoaşte că toţi norii care acoperă  pământul la un moment dat conţin doar o miime din apa  pământului, adică şase mii de milioane de tone apă (în cifre aproximative,  greutatea  pământului este de  şase mii de miliarde de tone, iar apa reprezintă o miliardime din greutatea  pământului, adică şase mii de miliarde de tone, iar norii reprezintă într-o singură zi o miime din greutatea apei de pe  pământ, adică şase mii de miliarde de tone).

Până în secolul al XVII-lea, predomina convingerea că norii nu ar exista decât în strat gros de aer rece, însă, savantul francez Descartes a afirmat pentru prima oară  că aerul  şi vaporii de apă sunt două lucruri diferite.  Coranul cel Sfânt a făcut o distincţie clară între vânturi  şi nori  în zeci de versete  şi a evidenţiat rolul pe care vânturile îl au în apariţia norilor, în deplasarea lor, în adunarea şi distribuţia lor, în producerea ploii şi a frigului.

Meteorologia nu a adăugat nimic în plus la acestea, în afara unor detalii.  Coranul Cel Sfânt a rezumat descrierea norilor cumulus, a norilor care provoacă tunete  sau produc zăpadă şi ploaie, în următoarele cuvinte ale lui  Allah  PreaÎnaltul:

“Nu ai văzut tu (omul a văzut acest lucru abia în a doua jumătate a secolului XX)  că Allah mână norii, apoi îi împreună pe ei, apoi îi face grămadă şi apoi vezi tu ploaia (apa) ivindu-se din ei?  Şi El face săcoboare din munţii Lui, grindină (omul nu a văzut acest lucru, decât în secolul XX, cu ajutorul avioanelor, dirijabilelor şi al sateliţilor artificiali, că norii cumulus, aducători de ploaie, şi tunete, seamănă cu nişte munţi şi că ei sunt reci, adică sunt compuşi din apă îngheţată)  şi loveşte cu ea pe oricine voieşte El. Iar scăpărarea fulgerului ei aproape că răpeşte vederea” (An-Nur: 43).

Această descriere a forţei luminii fulgerului este confirmată de piloţii care întâlnesc furtuni cu tunete.

“Allah este Cel care trimite vânturile şi ele ridică norii, iar El îi risipeşte pe cer, aşa după cum voieşte,  şi îi face pe ei bucăţi  şi vezi atunci ploaia cum iese din mijlocul lor”  (Ar-Rum: 48).

Cuvântul “ridică” înseamnă “stârnesc”, “fac să apară”, “înalţă”, “risipesc” şi acestea sunt câteva caracteristici ale vânturilor care fac să se ivească, risipesc şi stârnesc norii, căci, nu există nori fără vânt.

În următorul hadis nobil găsim informaţii uluitoare despre tipurile de vânturi şi rolul pe care ele îl joacă în privinţa norilor, iar  ştiinţa nu a descoperit aceste lucruri decât după trecerea a treisprezece secole de la Revelaţie:

“Vânturile sunt opt: patru dintre ele sunt pedeapsă şi patru dintre ele sunt îndurare. Pedeapsă sunt vijelia, vântul violent  şi rece, vântul neaducător de ploaie şi cel care vine doar cu tunete.  Îndurare sunt cele care împrăştie, cele vestitoare, cele trimise şi cele care risipesc. Allah le trimite pe cele trimise şi ele agită norii, apoi le trimite pe cele vestitoare care fecundează, apoi le trimite pe cele care risipesc  şi care poartă norii ce provoacă ploaia, apoi le trimite pe cele care împrăştie pentru a împrăştia ceea ce voieşte El”.

 

 

sursa: Revista franceză „Știința și viața”, martie 1991

Source Link

Views: 0