Tag: coran

Muhammad și ceilalți profeți

Muhammad și ceilalți profeți Prin ce se deosebeşte Muhammad – Pacea fie asupra lui! – de ceilalţi profeţi?   a) El a fost ultimul trimis al lui Allah. b) Allah a reînviat prin el aceeaşi religie adevărată, care a fost transmisă de către toţi profeţii anteriori . c) Mesajul original a fost deformat şi divizat […]

Muhammad și ceilalți profeți

Prin ce se deosebeşte Muhammad – Pacea fie asupra lui! – de ceilalţi profeţi?

a) El a fost ultimul trimis al lui Allah.

b) Allah a reînviat prin el aceeaşi religie adevărată, care a fost transmisă de către toţi profeţii anteriori .

c) Mesajul original a fost deformat şi divizat în religii diferite de către oameni, din diferite epoci, care au recurs la interpolări şi adaosuri. Aceste elemente străine au fost eliminate de către Allah iar Islamul, în forma lui pură şi originală, a fost transmis omenirii prin Muhammed, Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască.

d) Deoarece nu va mai exista nici un trimis după Muhammed – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască, Cartea revelată lui, a fost păstrată cuvânt cu cuvânt, astfel încât să fie o sursă de călăuzire pentru toate timpurile.

El v-a orânduit vouă religia pe care i-a prescris-o lui Noe, pe care ţi-am revelat-o ţie şi am prescris-o pentru Avraam şi Moise şi Isus: “Întemeiaţi religia şi nu vă despărţiţi întru ea! (Ash-Shura: 13).

Cei care nu au crezut dintre oamenii Cărţii, ca şi idolatrii, nu au încetat să nu creadă, până nu le-a venit lor Dovada cea limpede: Un trimis din partea lui Allah, care să le citească foi curăţite, în care sunt scripturi cu judecată dreaptă. (Al-Bayyinah: 1-3).

Într-adevăr, Noi am pogorât Quranul şi Noi îi vom fi păzitori! (Al-Hijr: 9).

Dar acesta este un Quran glorios, pe o Tablă păstrată (de Allah). (Al-Buruj: 21-22).

Este un fapt stabilit că prezentul text al Quranului este acelaşi, care a fost prezentat de către profetul Muhammed – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască – şi nu a suferit nici o schimbare de-a lungul timpului. Profetul (Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască) avea grijă ca, mesajul divin să fie transcris imediat ce îi era revelat, acest proces continuând până la moartea sa.

Aceste transcrieri au fost adunate într-o carte, alcătuită şi păstrată de către primul calif. Cel de-al treilea calif, a deţinut mai multe copii ale acestui text, pe care le-a distribuit în diverse centre ale lumii islamice. Toate acele copii ale Quranului, începând de atunci, oriunde şi oricând au fost scrise sau tipărite, au urmat acelaşi text. Profetul (Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască) s-a bucurat din prima zi de recitarea Quranului la rugăciune, alături de credincioşi. Mulţi dintre companionii Profetului (Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască), ştiau Quranul pe de rost şi fiecare dintre ei memora cel puţin o parte din Quran în timpul vieţii Profetului (Pacea fie asupra lui!) De atunci, a devenit o tradiţie recitarea Quranului în întregime, în perioada rugăciunilor “tarawih” în luna Ramadan, în toate ţările musulmane, unde sute de mii de oameni ştiu Quranul pe de rost.

Nici o altă carte religioasă nu a fost atât de bine păstrată, în memorie sau în scris, astfel încât, nimeni nu poate avea nici cea mai mică îndoială privind autenticitatea sa.

e) Viaţa lui Muhammed (Pacea asupra lui!) şi maniera în care s-a comportat, au fost, de asemenea, înregistrate într-o formă unică de către companioni şi, mai târziu, de către culegătorii de tradiţii în culegerile de Hadis. Niciodată nu a fost alcătuită o culegere de date, evenimente din viaţă, fapte şi spuse mai complet şi autentic despre vreun profet sau personalitate istorică.

Pe scurt, tradiţia a fost înregistrată astfel: oricine care atribuie ceva Profetului (Pacea asupra lui!) trebuie să citeze numele unor persoane prin intermediul cărora pretinde că a primit informaţia. Lanţul naratorilor parcurge înapoi drumul până la persoana de la care provine tradiţia. Naratorul iniţial trebuia să fie o persoană, care avea acces direct la Profet (Pacea asupra lui!) şi ar fi putut fi un martor şi observator direct al unui eveniment sau destinatar al unor spuse. Tradiţia a fost astfel adunată, fiind înregistrat un lanţ de naratori, pe lângă relatarea vieţii acestora.

În prezent, noi putem verifica orice detaliu privind viaţa Profetului (Pacea asupra lui!) convingându-ne de învăţăturile lui întocmai.

f) În acest fel, Quranul şi Sunna (Tradiţia Profetului) au alcătuit o sursă sigură şi demnă de încredere pentru cunoaşterea Islamului, sprijinul şi călăuzirea lui.

Centrul Cultural Islamic Islamul Azi

Source Link

Views: 4

Viața Profetului Muhammad – partea 1

  Cronicarii arabi relateaza in unanimitate[1] ce s-a intamplat in acel an. un general abisinian pe nume Abraha, insarcinat de Negus sa guverneze Yemenul, se interesa de Arabia. Spre deosebire de sassanizi si de bizantini care o considerau doar un desert neinteresant, locuit de nomazi indisciplinati si infricosatori, pe abisinianul Abraha il interesa Arabia, se […]

 

Cronicarii arabi relateaza in unanimitate[1] ce s-a intamplat in acel an. un general abisinian pe nume Abraha, insarcinat de Negus sa guverneze Yemenul, se interesa de Arabia. Spre deosebire de sassanizi si de bizantini care o considerau doar un desert neinteresant, locuit de nomazi indisciplinati si infricosatori, pe abisinianul Abraha il interesa Arabia, se pare, din motive religioase.

yemenDeterminat de convingerile sale religioase, el a vrut sa-i evanghelizeze  pe acesti acesti rataciti in cultul pagan. Stiind ca arabii venerau sanctuarele de la Mecca, el a construit la San’a o mare catedrala si a invitat triburile sa vina acolo in pelerinaj in loc sa se mai invarta in jurul celebrei Ka’aba din Mecca[2]. Arabii nu au raspuns acestei invitatii, ba mai mult decat atat, se pare ca un beduin a urinat in interiorul catedralei.

Cuprins de furie, Abraha s-a hotarat sa distruga imediat Ka’aba. Qurayisitii, foarte puternici si foarte temuti in razboaiele intertribale, nu avusesera niciodata de a face cu o armata imperiala organizata si bine echipata, mai ales avand in vedere ca aceasta armata era precedata de mai multi elefanti, animale fioroase, nemaivazute pana atunci in peninsula. Abdul-Muttalib, capetenia clanului Qurays, a gasit o solutie convenabila – sa negocieze cu Abraha pentru ca el sa nu se atinga de bunurile lor. Cat despre Ka’aba, ea avea Stapanul ei care o ocrotea, Allah.

Relatarile tuturor cronicarilor, confirmate mai  tarziu de Coran, semnaleaza ca elefantul urias care mergea in fruntea oastei a refuzat sa intre in Mecca si ca  in clipa aceea s-au ivit din cer pasari in stoluri care au aruncat asupra lor cu pietre din lut ars. Intreaga armata a murit, cadavrele soldatilor cazand la pamant si semanand cu un „ogor mancat”[3]. Dupa o alta relatare, nu a fost vorba de stoluri de pasari, ci de o ploaie de pietre de o natura neidentificabila. Dupa toate aparentele, o epidemie a facut ravagii in randurile armatei abisiniene si ale elefantilor in anul 570 d.Ch. Acesta a fost numit „anul elefantului”.

În anul elefantului, copilul care avea să se numească Muhammed şi care avea să devină Profetul uneia dintre marile religii ale lumii- Islamul-  a fost născut într-o familie care aparţinea de clanul Qurayş, tribul conducător al Meccăi, un oraş din Hijaz din partea de nord-vest a Arabiei.

Odată cu declinul zonei de sud a Arabiei, Mecca, aşezarea originală a Kaabei – un chivot cu origini străvechi -, a devenit un important centru comercial al secolului al şaselea, puterea sa economica fiind comparabila cu cea a sassanizilor, bizantinilor şi etiopienilor. Astfel, oraşul era locuit în special de familii de comercianţi puternici printre care oamenii din Qurayş erau predominanţi.

 

Source Link

Views: 4

Statutul nostru în faţa lui Allah

Statutul nostru în faţa lui Allah   Citeşte! În numele Domnului tău care a creat, care l-a creat pe om din sânge închegat! Citeşte! Domnul tău este cel mai Nobil, este Cel care l-a învăţat cu calemul, l-a învăţat pe om ceea ce el nu a ştiut! Dar nu! Omul întrece măsura, când se vede […]

Statutul nostru în faţa lui Allah

 

Citeşte! În numele Domnului tău care a creat, care l-a creat pe om din sânge închegat! Citeşte! Domnul tău este cel mai Nobil, este Cel care l-a învăţat cu calemul, l-a învăţat pe om ceea ce el nu a ştiut! Dar nu! Omul întrece măsura, când se vede el bogat! Însă la Domnul tău se află întoarcerea! (Al-’Alaq 96:1-8).

În versetul de mai sus, Allah ne arată că, în ciuda neajutorării lor, aceşti oameni pot uita şi deveni orientaţi în mod excesiv asupra propriei persoane. Cu adevărat, sunt oameni care manifestă nerecunoştinţă faţă de Allah, fără să ia în considerare cum este Cel care i-a creat sau cum este Cel care le-a oferit toate acele calităţi de care sunt atât de mândri. De fapt, fără excepţie, în toate aceste situaţii, toţi oamenii depind de protecţia şi mila lui Allah. Pe lângă aceste abilităţi precum văzul, auzul, vorbirea, capacitatea de a merge şi mobilitatea, o mulţime de sisteme funcţionează în interiorul corpului lor fără ca ei să fie conştienţi, dar fără de care nu ar reuşi să supravieţuiască. Numai un moment dacă am reflecta asupra acestor aspecte vom realiza cât de mici suntem în faţa lui Allah. Cu toate acestea unii îşi amintesc de Allah numai când sunt puşi în faţa unei probleme sau a unei dificultăţi. De exemplu, un om aflat într-o barcă despre care credea că îl va aduce în siguranţă la ţărm, intră imediat în panică atunci când un vânt puternic îi loveşte barca, făcând-o să plutească în derivă. În mod asemănător, turbulenţele de la bordul unui avion sau cea mai mică defecţiune tehnică pot determina o persoană să simtă o teamă foarte mare. În astfel de situaţii, când realizează cât de neajutoraţi sunt în absenţa protecţiei lui Allah, fără de care nu pot ieşi din acea situaţie, se întorc la Allah şi încep să se roage. Chiar şi cineva care, cu puţin timp înainte, se plimba arogant printre alţi pasageri din aeroport realizează cât de multă nevoie are de ajutorul lui Allah în faţa unui asemenea pericol şi că, doar cu voia lui Allah, într-o secundă poate pierde tot ceea ce posedă. Coranul ne spune cum oamenii se întorc la Allah în astfel de momente, dar, atunci când pericolul a trecut, revin ca nişte nerecunoscători la vechea lor atitudine:

Voi îi chemaţi, afară de El. Dar după ce El vă mântuieşte, aducându-vă pe uscat, voi vă întoarceţi [de la El], căci omul este nerecunoscător! Sunteţi voi siguri că El nu va face să se scufunde cu voi o bucată de uscat sau că El nu va trimite împotriva voastră vijelie cu pietriş şi că voi nu veţi mai găsi apoi niciun ocrotitor? Sau sunteţi voi siguri că El nu vă va întoarce [pe mare] altă dată şi nu va trimite asupra voastră vânt pustiitor şi nu vă va îneca, din cauza nemulţumirii voastre? Şi atunci nu veţi mai afla voi pe nimeni, ca ajutor împotriva Noastră! (Al-Israa’ 17:67-69).

Aşa cum ni se spune în următoarele versete revelate de Allah, omul nu are nicio putere. Allah ne reaminteşte aceasta într-un alt verset:

Şi nu purcede pe pământ cu semeţie, căci tu nu vei despica pământul şi nici nu vei atinge înălţimea munţilor! Toate acestea sunt rele şi sunt urâte de Domnul tău. (Al-Israa’ 17:37-38).

Musulmanii sunt conştienţi de aceste aspecte în orice moment şi în orice loc. Cuvintele pe care le folosesc reflectă credinţa lor deplină în acest adevăr. Chiar dacă una dintre calităţile sale ar fi cea mai bună din lume, cel care înţelege măreţia lui Allah nu ar considera că acest lucru i se datorează; în schimb, ar considera că el se datorează măiestriei lui Allah şi îi poate fi luat în orice moment, dacă Allah ar dori astfel. Credinciosul nu ar îndrăzni niciodată să spună: ,,Această frumuseţe face parte din mine şi, atât timp cât am grijă de mine, nimic nu se poate întâmpla”; el dovedeşte astfel că nu îşi poate asuma această binecuvântare, întrucât ea nu este un rezultat al propriei sale puteri. Ştie că un singur virus sau microb invizibil ochiului, sau un accident minor poate distruge această frumuseţe; toate acestea sunt în puterea lui Allah. De aceea el adoptă un limbaj care arată în mod consecvent recunoştinţa pe care o simte faţă de Allah, Cel pe care Îl preamăreşte. Dacă o altă persoană ar face referire la frumuseţea sa, atunci el ar răspunde amintindu-i acelei persoane de frumuseţea lui Allah, de puterea Sa infinită, de inteligenţa şi măreţia Lui. Insistând că aspectul său plăcut se datorează doar voinţei lui Allah şi că reflectă doar o mică parte a nemărginitei inteligenţe şi frumuseţi a lui Allah, el Îl preamăreşte pe Allah.

Conştientizarea lipsei de putere a omului în faţa lui Allah se manifestă în toate aspectele comportamentului credinciosului. Un credincios devotat nu va vorbi niciodată în mod umilitor despre o altă persoană care are mai puţine mijloace de subzistenţă decât el; de asemenea, nu va vorbi în mod jignitor nici despre altcineva care nu a fost înzestrat de Allah cu un aspect fizic plăcut. La fel, credincioşii nu se vor adresa nici celor săraci într-un mod dispreţuitor, doar pentru că ei sunt bogaţi; nici cei care deţin puterea nu-i vor discrimina pe cei aflaţi într-o clasă inferioară şi nici cei inteligenţi nu-i vor umili pe cei mai puţin deştepţi. Credincioşii se vor purta ştiind că, în testul vieţii, Allah a decis o soartă diferită pentru fiecare om şi că în faţa lui Allah adevărata superioritate se măsoară în credinţă şi pietate. Din acest motiv şi în concordanţă cu principiile morale enunţate în Coran, credinciosul adoptă cel mai respectuos mod de adresare faţă de toţi cei din jur, indiferent dacă sunt bogaţi sau săraci, puternici sau slabi. Realizând că orice alt comportament ar însemna că el consideră că se află la un nivel superior, nu faţă de oameni, ci faţă de Allah, se teme şi caută refugiu la Allah. Despre această caracteristică a credincioşilor se vorbeşte în Coran astfel:

… Purtaţi-vă bine cu părinţii, cu rudele, cu orfanii, cu sărmanii, cu vecinul apropiat şi cu vecinul străin, cu tovarăşul de alături, cu călătorul de pe drum şi cu cei stăpâniţi de mâinile voastre drepte, căci Allah nu-i iubeşte pe cel trufaş şi pe cel lăudăros! (An-Nisaa’ 4:36).

____________
femeiamusulmana.blogspot.com

Source Link

Views: 3