Tag: featured

Emigrarea la Medinah – lectii pentru noi musulmani 1

Emigrarea la Medinah – lectii pentru noi musulmani 1 Mohsen Haredy   Comunitatea musulmana timpurie a suferit foarte mult inainte de primirea poruncii de parasire a Meccai pentru plecarea la Medina. Persecutiile au crescut in intensitate mai ales dupa moartea Khadijei, iubita sotie a Profetului Muhammad si a unchiului sau Abu Talib. La un moment […]

Emigrarea la Medinah – lectii pentru noi musulmani 1

Mohsen Haredy

Comunitatea musulmana timpurie a suferit foarte mult inainte de primirea poruncii de parasire a Meccai pentru plecarea la Medina.

Persecutiile au crescut in intensitate mai ales dupa moartea Khadijei, iubita sotie a Profetului Muhammad si a unchiului sau Abu Talib. La un moment dat a fost necesara cautarea unui nou taram pentru plantarea samantei Islamului, raspanditii cuvantului lui Dumnezeu si practicarii Islamului intr-un mediu sigur si receptiv.

Nu intentionez sa detaliez evenimentele ce au marcat emigrarea Profetului la Medina. Hadisuri pe aceasta tema pot fi gasite in Colectia de hadisuri a Imamului Bukhari (nr. 245). Totusi, voi mentiona unele lectii care pot fi creionate din acest eveniment maret in Istoria Islamului.

Prima lectie este rabdarea. Prin rabdare ma refer la indurarea greutatilor puse in calea lor de quraishiti pentru slabirea Islamului. Musulmanii au fost victimele unui boicot, nu li s-a permis sa cumpere sau sa vanda in targuri sau sa faca orice fel de comert. Cu toate acestea, ei au perseverat si au acceptat necazurile.

Dupa primirea poruncii de emigrare la Medina, musulmanii au lasat in urma tot ce aveau si iubeau – familiile, prietenii lor, patria lor si asa mai departe. De ce au facut acestea? Deoarece ei si-au pus increderea in Dumnezeu si au nutrit speranta in mila Sa, ca El va rezolva intr-un fel situatia pentru ei. In Medina musulmanii au fost  liberi sa-si practice religia si au putut sa isi intemeieze un nou stat.

Noii musulmani pot invata din aceasta lectie ca exista intotdeauna  lumina in capatul tunelului. Poate ca sunteti tratati  in mod rau sau ridiculizati de familille voastre, de vecini sau prieteni. Asadar, procedati  precum au procedat musulmanii inaintasi – indurate greutatile cu rabdare. Nu va pierdeti speranta! Linistiti-va fiind asigurati ca hotararea voastra de a primi Islamul ca un mod de viata nu va va lasa niciodata sa cadeti.

Emigrarea la Medinah – lectii pentru noi musulmani 1

Puneti-va increderea in Dumnezeu!

Nimic pe lume nu ar trebui sa va faca sa renuntati! Ne amintim de modul in care s-a comportat Profetul s.a.s. atunci cand era in pestera, iar quraishitii se aflau pe urmele lui. Prietenul sau, Abu Bakr, a relatat: “Eram in compania Profetului in pestera sic and am cand am vazut urmele necredinciosilor, am spus: <O, Trimis al lui Allah, daca vreunul dintre ei ridica piorul, ne va vedea.> El a spus: <Ce crezi tu despre doi alaturi de care Allah este al treilea?>” (Al-Bukhari)

Puneti-va increderea in Dumnezeu si fiti siguri ca El este intotdeauna acolo pentru a te ajuta!

Desi quraisitii erau ostili fata de Profet si vroiau sa puna capat vietii si misiunii lui, ei il numeau “Cel demn de incredere”. Ei obisnuiau sa ii incredinteze lucrurile lor de valoare. Ce contradictie!

Onestitatea sa fusese pusa la incercare atunci cand i-a fost poruncita emigrarea. Ce avea sa faca el cu acele lucruri de valoare care ii fusesera incredintate? Avea sa le foloseasca in scopul reusitei planului sau de emigrare? Avea sa le ofere celor care il urmau? In mod contrar, Profetul s.a.s. i-a cerut varului sau, Ali ibn Abi Talib sa intarzie emigrarea sa cu trei zile, pentru a putea returna acele lucruri de valoare.

Invatam din aceasta situatie ca atunci cand esti incercat nu trebuie sa iti uiti principiile. Nu trebuie sa uiti ce iti cere religia sa faci. Islamul te indeamna sa fii onest cu toti oamenii, musulmani si nemusulmani. Daca un coleg sau un prieten si-a pus increderea in tine in legatura cu un anumit lucrusi se intampla sa nu fi in relatii bune cu el, nu iti acorda scuze tradandu-i increderea! Trebuie sa te tii de promisiune sau sa ii returnezi acel lucru imediat! In felul acesta il vei invata ceva despre codul etic musulman.

sursa: onislam.com

Source Link

Views: 3

Invocă-L pe Allah folosind frumoasele Sale Nume!

  Prin următorul verset din Coran: Atunci slăveşte-L cu laudă pe Domnul tău şi roagă-L pe El de iertare, fiindcă El este Iertător [cu cel care se căieşte] [Tawwab]! (Al-’Israa’ 17:110), Allah ne reaminteşte că El posedă cele mai frumoase nume şi îi sfătuieşte pe credincioşi să Îl pomenească astfel. În tot ceea ce întâmpină în […]

 

Prin următorul verset din Coran:

Atunci slăveşte-L cu laudă pe Domnul tău şi roagă-L pe El de iertare, fiindcă El este Iertător [cu cel care se căieşte] [Tawwab]! (Al-’Israa’ 17:110),

Allah ne reaminteşte că El posedă cele mai frumoase nume şi îi sfătuieşte pe credincioşi să Îl pomenească astfel. În tot ceea ce întâmpină în această viaţă, credincioşii recunosc înţelepciunea divină. De exemplu, ei ştiu că Allah este judecătorul suprem şi, în toate situaţiile prin care trec, Îl pomenesc astfel. Chiar şi în cele mai dificile condiţii, credinţa că Dumnezeu este judecătorul suprem se oglindeşte în limbajul lor. Chiar dacă suferă pierderi materiale, cad grav bolnavi sau sunt nedreptăţiţi de alţi oameni, ei nu uită că toate aceste situaţii au fost create pentru a-i testa. Indiferent cât de diferite ar părea aceste aspecte la prima vedere, ei nu uită că în Ziua Judecăţii vom primi cu toţii răsplata cuvenită pentru faptele noastre bune sau rele. Aşa cum a specificat Allah în versetul următor:

…şi nu vor fi nedreptăţiţi [la răsplată] nici cât un firicel. (An-Nisaa’ 4:49),

ei vorbesc având grijă ca oamenii să nu sufere nici cea mai mică nedreptate din cauza utilizării unui limbaj neadecvat. În mod intenţionat, ei evită să rostească cuvinte care L-ar nemulţumi pe Allah. De asemenea, ei vorbesc într-o manieră care le aminteşte celor din jur de acest adevăr care îi poate salva de la greşeală. Pe lângă ,,Cel Drept”, există şi alte nume ale lui Dumnezeu cu care credincioşii sunt familiarizaţi: ,,Cel Veşnic”, ,,Cel Milostiv”, ,,Cel Iertător”, ,,Cel Atoateştiutor”, „Cel care răspunde rugăciunilor sincere, în cel mai bun mod”, „Cel ce protejează şi are grijă de cei drepţi”. Ei ştiu că numai Allah este ,,Cel care asigură subzistenţa”, ,,Cel care oferă pacea şi bucuria” şi „Cel care oferă zâmbete, dar şi lacrimi”, iar cunoaşterea acestor atribute se reflectă în modul lor de exprimare. Se poate distinge din exprimarea lor faptul că în tot ceea ce trăiesc sunt conştienţi de controlul absolut al lui Allah, de Înţelepciunea Sa divină, dreptatea Sa infinită şi măiestria Sa inegalabilă. În toate afirmaţiile profeţilor, exemple minunate de urmat, putem discerne modul în care făceau referire la Allah şi cum Îl preamăreau pe Allah prin numele Sale cele mai frumoase. În Coran ni se spune că Iisus (Pacea fie asupra sa!), primind o revelaţie de la Allah, a spus:

Şi când va zice Allah: «O, Iisus, fiu al Mariei! Le-ai spus tu oamenilor: ‛Luaţi-mă pe mine şi pe mama mea drept dumnezei în locul lui Allah?’», el îi va răspunde: «Mărire Ţie! Eu nu aş fi putut să spun ceea ce nu aveam dreptul să spun! Dacă aş fi spus, ai şti, căci Tu doară ştii ce este în sufletul meu, pe când eu nu ştiu ce este în sufletul Tău! Doară Tu eşti Marele ştiutor al celor neştiute!» (Al-Ma’idaa 5:116).

_______________________

femeiamusulmana.blogspot.com

Source Link

Views: 3

Dovezi echivoce din genetică

Dovezi echivoce din genetică   Evoluţioniştii îşi îndreaptă atenţia din ce în ce mai mult către dovezi circumstanţiale dubioase, cum ar fi similitudini în ADN sau alte componente biochimice, în căutarea “dovezii” că evoluţionismul ar fi un fapt ştiinţific. Un număr de evoluţionişti au susţinut chiar că ADN-ul însuşi este în sine o dovadă, deoarece […]

Dovezi echivoce din genetică

 

131110204417-largeEvoluţioniştii îşi îndreaptă atenţia din ce în ce mai mult către dovezi circumstanţiale dubioase, cum ar fi similitudini în ADN sau alte componente biochimice, în căutarea “dovezii” că evoluţionismul ar fi un fapt ştiinţific. Un număr de evoluţionişti au susţinut chiar că ADN-ul însuşi este în sine o dovadă, deoarece este comun tuturor organismelor. Mai des folosit este argumentul că structuri ADN similare în două organisme diferite dovedesc descendenţa evolutivă comună.

Nici unul dintre argumente nu este valid. Nu există nici un motiv pentru care Creatorul să nu poată sau să nu dorească să folosească acelaşi tip de cod genetic bazat pe ADN pentru toate formele de viaţă create de El. Aceasta reprezintă un argument pentru design-ul inteligent şi pentru creaţie, iar nu pentru evoluţie.

Cel mai frecvent citat exemplu de acest fel este “similaritatea” dintre om şi cimpanzeu, avînd în vedere că cimpanzeii au mai mult de 90% din ADN-ul lor în comun cu oamenii. Acest lucru nu este însă deloc surprinzător, avînd în vedere multele asemănări fiziologice dintre oameni şi cimpanzei. De ce ar fi anormal ca ei să aibă structuri ADN similare, în comparaţie cu, să spunem, diferenţele în ADN dintre oameni şi păianjeni?

Similitudinile – fie ale ADN-ului, ale anatomiei, ale dezvoltării embrionare, sau de orice alt fel – sunt explicate mai bine în termenii unei creaţii de către un Designer comun decît în termenii unei relaţii evoluţionare. Marile diferenţe dintre organisme au o semnificaţie mai mare decît similitudinile, iar evoluţionismul nu are nici o explicaţie pentru acestea dacă ele toate sunt presupuse a fi avut acelaşi strămoş. Cum ar putea apare, în primul rînd, aceste goluri imense între tipuri, prin orice proces natural?

Aparentele mici diferenţe între ADN-ul uman şi cel al cimpanzeului produc în mod evident diferenţe foarte mari în respectiva lor anatomie, inteligenţă etc. Similitudinile superficiale dintre toate maimuţele şi fiinţele umane nu reprezintă nimic în comparaţie cu diferenţele, în orice sens: practic sau observabil.

Cu toate acestea, evoluţioniştii, devenind din ce în ce mai nemulţumiţi de refuzul arhivei fosilifere de a se constitui într-un martor al evoluţiei din cauza omniprezenţei golurilor acolo unde ar trebui să fie forme tranziţionale, au promovat recent ADN-ul şi alte probe genetice ca dovezi ale evoluţiei. Totuşi, acest demers este deseori inconsistent, nu doar cu arhiva fosiliferă, ci si cu morfologia comparativă a creaturilor. Comentînd pe marginea cîtorva dintre numeroasele anomalii din istoria geneticii, Dr. Roger Lewin rezumă astfel situaţia, aşa cum am luat aminte şi în partea I a acestei serii: “Efectul general este că filogenetica moleculară nu este în nici un fel atît de cinstită şi limpede pe cît credeau pionierii ei… Dinamica schimbării genomului are multe alte consecinţe pentru filogenetica moleculară, inclusiv faptul că gene diferite dezvăluie lucruri diferite.”

Lewin menţionează doar cîteva contradicţii tipice produse de acest tip de dovezi în relaţie cu mai tradiţionalele “probe” darwiniste.
“Scorpia elefant, aşezată de analiza tradiţională la ordinul insectivorelor… este de fapt mult mai înrudită cu… adevăratul elefant. Vacile sunt mai aproape înrudite cu delfinii decît sunt cu caii. Ornitorincul… se află pe aceeaşi treaptă evolutivă cu cangurii şi urşii koala.”

Există multe alte comparaţii şi mai bizare produse de această abordare. Abundenţa aşa-numitului “ADN rezidual” în codul genetic a fost oferit de asemenea ca un tip special de dovadă pentru evoluţie, în special acele gene care, cred ei, au suferit mutaţii, uneori numite “pseudogene”. Cu toate acestea, astăzi se acumulează dovezi care arată că aceste gene, presupuse a fi inutile, îndeplinesc de fapt funcţii utile. “Au fost deja descoperite suficiente gene pentru a arăta că ceea ce s-a crezut odată a fi gunoi este cu siguranţă transmis în cod ştiinţific”. 

Este deci greşit a decide că ADN-ul rezidual, chiar şi aşa-numitele “pseudogene”, nu au nici o funcţie. Aceasta este doar o recunoaştere a ignoranţei şi un obiect al cercetării fructuoase. Precum aşa-numitele “organe vestigiale” ale omului, odată considerate ca dovezi ale evoluţiei, sunt astăzi cunoscute ca avînd funcţii specifice, şi ADN-ul rezidual şi pseudogenele sunt foarte probabil folositoare în mod specific organismului, chiar dacă acele funcţii au fost sau nu descoperite încă de oamenii de ştiinţă.

În cel mai bun caz, acest tip de dovezi este strict circumstanţial şi poate fi explicat la fel de bine în termenii unei creaţii primordiale suplimentată în unele cazuri de o deteriorare ulterioară, aşa cum ne şi aşteptam conform modelului creaţionist. Adevărata problemă este, aşa cum s-a amintit anterior, dacă există vreo dovadă observabilă a faptului că evoluţia are loc acum sau a avut vreodată loc în trecut. Aşa cum am văzut, chiar şi evoluţioniştii sunt nevoiţi să recunoscă faptul că acest tip de dovadă ştiinţifică reală pentru evoluţie nu există.

O bună întrebare este: De ce toate schimbările observabile sunt orizontale şi minore (aşa-numita microevoluţie) sau regresive către deterioare şi extincţie? Răspunsul pare a fi de găsit în legile universal aplicabile ale ştiinţei termodinamicii.

Source Link

Views: 2