femeia musulmana - Romania, the meaningless part. Simple possibilities: It is possible that employees of DRPCIV (Car Permits and Registrations, Romania), together with employees of the Romanian Car Registry, have knowingly registered a large number of stolen vehicles. It is possible that the vehicles in point 1 have had their color changed before being sold.

Comportamentul musulmanilor faţă de nemusulmani

Sheikh Muhammad Al-Ghazali Fiecare religie are simbolurile ei caracteristice care o diferenţiază de celelalte religii. Fără îndoială sunt anumite forme fixe de adorare în Islam care au devenit obligatorii pentru toţi cei care urmează această cale. În afară de acestea, sunt anumite valori răspândite printre aceia care nu au niciun fel de contact cu […]

Sheikh Muhammad Al-Ghazali

Fiecare religie are simbolurile ei caracteristice care o diferenţiază de celelalte religii. Fără îndoială sunt anumite forme fixe de adorare în Islam care au devenit obligatorii pentru toţi cei care urmează această cale. În afară de acestea, sunt anumite valori răspândite printre aceia care nu au niciun fel de contact cu cei nemusulmani. Dar învăţăturile morale nu se încadrează în această categorie sau sferă a principiului. Fiecare musulman trebuie să se comporte într-un fel civilizat cu toţi cei trăiesc pe acest pământ şi aceasta fără ezitare. Orice musulman este necesar să fie deschis în ceea ce priveşte contactul cu persoanele nemusulmane. Asemenea calităţi precum caritatea, respectarea promisiunilor, toleranţa, decenţa, generozitatea, într-ajutorarea și așa mai departe trebuie respectate când vorbim cu musulmani, dar şi atunci când avem legături cu nemusulmanii. În Coranul cel Sfânt ni se specifică să nu le facem pe plac acelor evrei sau creştini care încurajează antipatia reciprocă, conflictele şi certurile:

Nu discutaţi cu oamenii Cărţii decât în felul cel mai frumos, afară de aceia care sunt nelegiuiţi cu voi, şi spuneţi: «Noi credem în ceea ce ni s-a trimis nouă şi ceea ce vi s-a trimis vouă! Domnul nostru şi Domnul vostru este unul singur şi noi Lui Îi suntem supuşi.» (Al-‘Ankabut 29:46).

Şi discipolii lui Moise şi Iisus (Pacea fie asupra lor!) au fost întrebaţi dacă se lasă prinşi în aceste polemici şi discuţii, surprinzându-se mirarea lor:

Spune: «Voiţi să disputaţi cu noi în legătură cu Allah? El doar e Domnul nostru şi Domnul vostru! Faptele noastre sunt ale noastre, iar faptele voastre sunt ale voastre. Noi numai Lui îi suntem devotaţi.» (Al-Baqarah 2:139).

Există un incident celebru în biografia Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!); acesta ar fi datorat ceva unui evreu. Evreii au cerut achitarea datoriei şi pe cel mai aspru ton au spus: „O, voi, fii ai lui Abdul Muttalib! Voi intenţionat întârziaţi achitarea datoriilor voastre!” De faţă era şi ‛Omar bin Al-Khattab (Allah să fie mulţumit de el!) care a decis să îi înveţe bunele maniere pe evreii care l-au insultat pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) şi şi-a scos sabia din teacă. Dar Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) l-a calmat pe ‛Omar (Allah să fie mulţumit de el!) spunând: „Atât eu, cât şi el merităm un tratament mai bun. Învaţă-l să îşi ceară banii într-un mod mai frumos şi pe mine să îl recompensez cât mai repede cu putinţă!”
Islamul ne învaţă să îl tratăm cu respect şi corectitudine pe adversarul nostru chiar dacă acesta poate fi un necredincios sau un fățarnic. Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) ne spune: „Rugăciunile celor oprimați îşi găsesc răspuns. Dar dacă omul este viclean şi necredincios, toate efectele rele se vor întoarce împotriva lui.” (Ahmed).
Într-un alt hadis ni se spune: „Chiar dacă persoana oprimată este un ipocrit, nu este nicio piedică între rugăciunea lui şi răspuns. Renunţă la lucrurile îndoielnice şi îmbrăţişează-le pe cele în care nu există nicio urmă de îndoială!” Prin prisma acestor legi şi porunci, Islamul şi-a sfătuit adepţii să nu îşi trateze adversarii religioşi şi ideologici cu răutate. Legat de obligaţia de a-i trata pe cei de altă religie într-o manieră caldă mai există un alt hadis conform căruia Ibn ‛Omar relatează că o capră a fost sacrificată în casa lui. Când s-a întors acasă, a întrebat dacă i s-a oferit o parte şi vecinului său evreu. El a continuat spunând că l-a auzit pe Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) zicând că îngerul Gavriil a insistat atât de mult să îşi trateze cu ospitalitate vecinii, încât s-a gândit că va trebui să îşi facă vecinul urmaş la moştenirea pe care o va lăsa. (Bukhari).
De asemenea, în Islam ni se spune că adepţii acestei credinţe trebuie să fie buni cu rudele lor, chiar dacă acestea nu au îmbrăţişat Islamul sau urmează alte culte religioase. Aşadar a urma calea adevărului nu înseamnă că drepturile rudelor noastre pot să fie încălcate:

Rămâi împreună cu ei în această lume, cu dreptate, dar urmează calea celor care se întorc către Mine, căci apoi la Mine este întoarcerea şi Eu vă voi vesti ce aţi făcut. (Luqman 31:15).

__________

Caracterul Musulmanului, Sheikh Muhammad Al-Ghazali, Editura Femeia Musulmana, Bucuresti, 2010

Source Link

Proiectarea moscheilor în stilul Profetului

Proiectarea moscheilor în stilul Profetului Dr. Jasser Auda traducere: Virginia S. Mai jos puteti observa modul în care era organizată Moscheea Profetului în timpul vieții sale: Sunnah instituită de-a lungul vieții Profetului (pacea și binecuvântarea fie asupra sa!) era ca bărbații să formeze rânduri în spatele Profetului (pacea și binecuvântarea fie asupra sa!), în […]

Proiectarea moscheilor în stilul Profetului

Dr. Jasser Auda

traducere: Virginia S.

Mai jos puteti observa modul în care era organizată Moscheea Profetului în timpul vieții sale:

Sunnah instituită de-a lungul vieții Profetului (pacea și binecuvântarea fie asupra sa!) era ca bărbații să formeze rânduri în spatele Profetului (pacea și binecuvântarea fie asupra sa!), în ordine. Pe de altă parte, rândurile femeilor începeau să se formeze din capăt către mijloc. Când băieții participau la rugăciune rîndurile lor se aliniau separînd pe cele ale bărbaților de cele ale femeilor.

Profetul (pacea și binecuvântarea fie asupra sa!) a construit Moscheea în luna Rabi` Al Awwal a primului an Hijri (622 d.H). Avea aproape 35 de metri în lungime și 30 de metri lățime cu o înălțime de aproximativ 2,5 metri cu acoperiș făcut din frunze de palmier. Coloanele erau făcute din trunchiuri de palmieri, pe când pereții erau din cărămizi de chirpici.

El (pacea și binecuvântarea fie asupra sa!) a făcut-o spațioasă și a deschis trei uși care eu folosite atât de bărbați, cât și de femei:

Intrarea Ar-Rahmah (Milostenia) care este numită și ușa lui `Atikah (la vest);
Intrarea lui Uthman cunoscută astăzi sub denumirea de Ușa lui Jibril. Aceasta este ușa pe unde intra Profetul (pacea și binecuvântarea fie asupra sa!) în Moschee (la est);
A treia ușă aflată în partea din spate (la sud). La vremea aceea Qiblah era către Ierusalim. Apoi, când Qibla s-a schimbat către Ka’bah, în al doilea an Hijri, ușa sudică a fost blocată, în timp ce una nordică a fost deschisă.[1]

Rândurile de bărbați și de femei nu erau în clădiri diferite sau separate de ziduri sau perdele, deși s-ar fi putut face acest lucru.

`Urwah ibn Az-Zubair relatează că Asmaa’ a spus:

„Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea fie asupra sa!) s-a ridicat în picioare din mijlocul nostru și a ținut o predică, menționând pedeapsa suferită de o persoană decedată în mormânt. După care oamenii au fost gălăgioși într-un mod care nu mi-a permis să aud cuvintele de încheiere ale Trimisului lui Allah. Când s-au liniștit, l-am întrebat pe un bărbat care era aproape de mine, «Fie ca Allah să te răsplătească, ce a spus Trimisul (pacea și binecuvântarea fie asupra sa!) în încheierea predicii?» El a răspuns, «Mi-a fost revelat că veți fi testați în mormintele voastre într-un mod aproape asemănător cu cel al lui Dajjal.»”[2]

Fatimah bint Qais de asemenea a relatat,

„S-a anunțat public ca lumea să se adune pentru rugăciune și apoi m-am aflat printre cei care se îndreptau către Moschee.”

Ea a adăugat,

„Eram în rândul din față al femeilor, care era în spatele ultimului rând de bărbați, când l-am auzit pe Profet (pacea și binecuvântarea fie asupra sa!) spunând, în timp ce era la amvon, «Cu adevărat, verii paterni ai lui Tamim Ad-Dary au navigat pe mare..».”[3]

[1] Vezi Ibn Sa`d’s At-Tabaqat AlKubra, 3/609, and Wafa’ Al-Wafa Bi-Akhbar Dar Al-Mustafa, 1/75-249.

[2] Sahih Al-Bukhari, capitolul despre funeralii, 3/479, până la cuvîntul “clamored”, și apoi An-Nasa’i a relatat restul, 7/200, prin lanțul precizat de Bukhari.

[3] Muslim’s Sahih, the chapter on ordeals, 8/205.

Source Link

FEMEIA ÎN ISLAM

FEMEIA ÎN ISLAM Islamul a fost revelat într-un moment în care mulţi oameni negau că femeia este o fiinţă umană; unii erau sceptici, iar alţii i-au admis umanitatea, însă considerau că femeia a fost creată pentru a-l servi, umilă, pe bărbat. Odată cu apariţia Islamului, circumstanţele s-au îmbunătăţit în ceea ce priveşte femeia. Demnitatea […]

FEMEIA ÎN ISLAM

Islamul a fost revelat într-un moment în care mulţi oameni negau că femeia este o fiinţă umană; unii erau sceptici, iar alţii i-au admis umanitatea, însă considerau că femeia a fost creată pentru a-l servi, umilă, pe bărbat. Odată cu apariţia Islamului, circumstanţele s-au îmbunătăţit în ceea ce priveşte femeia. Demnitatea şi umanitatea sa au fost restabilite. Islamul i-a confirmat capacitatea de a îndeplini poruncile lui Allah, de a-şi împlini responsabilităţile şi de a urma poruncile care o conduc spre Rai. Islamul a considerat că femeia este o fiinţă omenească demnă, având acelaşi procent de umanitate ca şi bărbatul. Ambii sunt ramuri ale aceluiaşi copac şi copii ai aceluiaşi tată, Adam, şi ai aceleiaşi mame, Eva. Unica lor origine, trăsăturile lor umane generale, responsabilitatea lor în îndeplinirea datoriilor religioase, urmate de răsplata sau pedeapsa aferentă, şi unitatea destinelor lor, toate depun mărturie pentru egalitatea lor din punct de vedere islamic.
Stabilind acest lucru, Sfântul Qur’an spune:

O, voi, oameni! Fiţi cu frică de Domnul vostru care v-a făcut dintr-o singură fiinţă şi a făcut din aceasta şi pe perechea ei şi care a răspândit din cele două [fiinţe] mulţi bărbaţi şi femei! Fiţi cu frică de Allah în numele căruia vă conjuraţi [unii pe alţii] şi [fiţi cu frică de ruperea] legăturilor de rudenie, căci Allah este Veghetor peste voi (Raqib)! (An-Nisaa’ 4: 1).

Toţi oamenii, bărbaţi şi femei, au fost creaţi de Stăpânul lor dintr-o singură persoană sau fiinţă, iar această fiinţă este un nucleu din care Allah a creat un corespondent integral ce completează această fiinţă originară şi, la rândul ei, este completată de ea, ni se spune într-un alt verset:

El este Cel care v-a creat dintr-un singur suflet şi din el a făcut-o şi pe perechea lui, lângă care el să poată găsi linişte. (Al-A`raf 7: 189).

În cele din urmă, Allah i-a creat pe toţi oamenii din perechea primordială, din care s-au născut numeroşi bărbaţi şi femei, toţi supuşi unui singur Dumnezeu şi copiii aceloraşi părinţi, arătând că sunt uniţi prin fraternitate, cuprinzând atât bărbaţi, cât şi femei. În virtutea acestui fapt, versetul le porunceşte oamenilor să se teamă de Allah, Stăpânul lor, şi să ţină seama de îndatoririle pe care le au faţă de pântecele mamei, ca un simbol al legăturii dintre ei.
Bărbatul, în acest raport, este un frate pentru femeie, iar femeia este cealaltă jumătate a perechii. Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) spune: „Femeile sunt surorile bărbaţilor.” Hadisul este relatat de ’Aişah şi transmis de Imam Ahmad (6/256), Abu Dawud (236), At-Tirmizi (113), Al-Doram (1/195) şi alţii. Qur’anul tratează acest subiect al egalităţii frăţeşti din mai multe perspective. Din perspectiva religiei, de exemplu, Qur’anul spune:

Musulmanilor şi musulmanelor, drept-credincioşilor şi drept-credincioaselor, celor supuşi şi celor supuse, celor iubitori de adevăr şi celor iubitoare de adevăr, celor statornici şi celor statornice, celor smeriţi şi celor smerite, celor ce dau milostenii şi acelora [dintre femei] care dau milostenii, celor care postesc şi acelora [dintre femei] care postesc, celor care îşi păzesc castitatea lor şi acelora [dintre femei] care şi-o păzesc, celor care-L pomenesc pe Allah mereu şi acelora [dintre femei] care-L pomenesc, Allah le-a pregătit iertare şi răsplată mare [adică Paradisul]. (Al-Ahzab 33: 35).

Pe baza responsabilităţilor sociale şi religioase, Qur’anul stabileşte egalitatea:

Drept-credincioşii şi drept-credincioasele îşi sunt aliaţi unii altora. Ei poruncesc ceea ce este cuvenit, opresc de la ceea ce este neîngăduit, plinesc Rugăciunea (As-Salat), aduc Dania (Az-Zakat) şi se supun lui Allah şi Trimisului Său. Cu aceştia Allah va fi îndurător, căci Allah este Puternic (şi) Înţelept (‘Aziz, Hakim). (At-Tawbah 9: 71).

În istorisirea despre Adam, poruncile divine îi erau date lui şi soţiei sale, în mod egal:

O, Adam, sălăşluieşte tu împreună cu soaţa ta în această grădină! Mâncaţi din ea pe îndestulate, ori de unde voiţi, dar să nu vă apropiaţi de acest pom, pentru ca să nu fiţi dintre cei nedrepţi! (Al-Baqarah 2: 35).

Source Link