Notice: Function wp_get_inline_script_tag was called incorrectly. Unable to set inline script data. Please see Debugging in WordPress for more information. (This message was added in version 7.0.0.) in /home/farasens/public_html/wp-includes/functions.php on line 6170

Esența și sensurile șari’ah

  S. A. Al-Mawdudi   Omul a fost înzestrat cu multiple însuşiri, nu pentru a face rău, ci pentru a fi în permanenţă în slujba binelui. După modul cum se folosesc de însuşirile şi calităţile lor, oamenii se împart în două categorii: 1) Cei care îşi folosesc intenţionat denaturat însuşirile şi calităţile lor, din care […]

S. A. Al-Mawdudi

Omul a fost înzestrat cu multiple însuşiri, nu pentru a face rău, ci pentru a fi în permanenţă în slujba binelui.
După modul cum se folosesc de însuşirile şi calităţile lor, oamenii se împart în două categorii: 1) Cei care îşi folosesc intenţionat denaturat însuşirile şi calităţile lor, din care cauză au de suferit atât ei înşişi, cât şi ceilalţi oameni. 2) Cei care sunt sinceri şi serioşi, dar din cauza ignoranţei lor se confruntă cu greşeli.
Cei care, intenţionat, îşi folosesc calităţile pentru a face rău sunt cei mai periculoşi şi păcătoşi oameni. Este nevoie ca aceştia să fie ţinuţi sub control şi sunt necesare măsuri împotriva lor.
În ceea ce priveşte pe cei care greşesc din cauza ignoranţei lor, aceştia au nevoie să fie educaţi şi învăţaţi să aleagă calea cea bună şi să-şi folosească însuşirile în cele mai bune condiţii. În această privinţă şeriat-ul are o importanţă deosebită.
Şeriatul este o expresie a voinţei lui Allah şi constitue o călăuză deosebit de importantă în ordinea, în modul cel mai bun al vieţii oamenilor. Legea lui Allah este numai în interesul oamenilor. În această lege nu există nicio prevedere care să îngrădească, în vreun fel, posibilităţile sau drepturile oamenilor. Ea descurajează ascetismul, viaţa de pustnic. Şeriatul este împotriva unui mod de viaţă caracterizat prin austeritate extremă, restrângerea la maximum a satisfacerii trebuinţelor, în scopul realizării unui ideal religios. Şeriatul nu poate să aibă asemenea pretenţii, din moment ce această lege este expresia voinţei lui Allah şi El niciodată nu cere supuşilor săi o astfel de viaţă. Omul a fost creat cu absolut tot ce este necesar pentru a se bucura de o viaţă demnă şi fericită şi, de asemenea, de a-şi perpetua neamul. Voinţa lui Allah este ca el, în armonie cu celelalte vieţuitoare şi cu natura, să-şi îndeplinească menirea pe care o are în această viaţă, aceea de a acţiona în aşa fel încât să creeze paradisul pe pământ. Şeriat-ul, ca lege care exprimă voinţa lui Allah, interzice tot ce este în detrimentul, în dauna oamenilor şi permite şi încurajează tot ce este în folosul lor.
Principiul de bază al Şeriat-ului este de a deveni în întâmpinarea tuturor necesităţilor şi dorinţelor reale ale omului, de a apăra toate interesele şi de ai facilita, în final, ca omul să reuşească în viaţă şi să fie fericit. În atingerea acestor idealuri nu este suficient ca omul să fie corect, să nu atenteze la bunurile şi drepturile altora, ci trebuie neapărat să ţină seama şi de unele principii morale şi etice ca solidaritatea, într-ajutorarea şi cooperarea cu ceilalţi semeni ai săi. Iar în ceea ce priveşte binele şi răul, câştigul şi paguba, principiul de bază al acestei legi este de a prefera cîştigul modest în dauna câştigului mare şi de a sacrifica, de a pierde un câştig, un profit mic, în faţa unei daune mari iminente. Deşi şeriat-ul este împotriva exagerărilor de orice fel şi de asemenea este împotriva nesocotinţei, lipsei de chibzuinţă şi de înţelepciune.
Nu e secret pentru nimeni faptul că fiecare om are limitele sale. Nu întotdeauna omul poate discerne, de unul singur, ce este bine şi ce este rău, ce este folositor şi ce este dăunător. Sursele lui de informare în direcţia unor realităţi sunt limitate. Tocmai pentru a scuti oamenii de posibilitatea comiterii unor fapte nedemne, în necunoştinţă de cauză, Allah le-a trimis legi şi porunci care-i fereşte de asemenea fapte. Valabilitatea acestor legi şi porunci a fost verificată şi probată de timp şi odată cu dezvoltarea societăţii umane, pe toate planurile, acestea au căpătat o credibilitate şi mai mare.
Omenirea, în perioada contemporană, arată tendinţe mai mari de apropiere de divinitate, de religie. Experienţa umană de pănâ acum face necesară acceptarea de către din ce în ce mai mulţi oameni a divinităţii, a legilor şi poruncilor lui Allah. După o experienţă amară, din ce în ce mai mulţi oameni se conformează  acestor norme.
Se poate întâmpla ca unii oameni să nu priceapă în întregime unele prevederi şi norme ale şeriat-ului, dar ei au convingerea că au acceptat un cod de legi care are o bază ştiinţifică şi al cărei singur scop este de a-i izbăvi de ignoranţă şi de unele erori ce se pot comite în necunoştinţă de cauză.

sursa: Liga Islamică și Culturală din România

Source Link

Views: 3

Consecințele nefaste ale vorbei – 3

    Multi oameni vor intra in foc datorita limbilor lor. Asa ca un musulman trebuie sa fie atent si sa invete sa-si infraneze limba de la vorba inutila, pentru ca trimisul lui ALLAH, sallAllahu ‘alaihi wa sallam, a spus: „Fiecare vorba a fiului lui Adam este blestemata in afara acelora care poruncesc binele si […]

Multi oameni vor intra in foc datorita limbilor lor.
Asa ca un musulman trebuie sa fie atent si sa invete sa-si infraneze limba de la vorba inutila, pentru ca trimisul lui ALLAH, sallAllahu ‘alaihi wa sallam, a spus:
„Fiecare vorba a fiului lui Adam este blestemata in afara acelora care poruncesc binele si interzic raul, in pomenirea lui ALLAH.” Sunan at-Tirmidhi

„Lumea si tot ceea ce este in ea este blestemat in afara de ceea ce este facut pentru pomenirea ui ALLAH si acceptat , invatati si elevi.”
Sunan Ibn Majah (no.4112) autentificat de Sheikh al-Albani in Saheehul-Jaami’ (no.3414)
Abu Hurairah – radiAllahu’ anhu, a relatat sub autoritatea profetului sall ALLAHU ‘alaihi wa sallam, ca:
“Din binefecarea islamului unei persoane este sa abandoneze ceea ce nu-l priveste.”
Musnad Ahmed bin Hambal (4/132), Sunan at-Tirmidhi, Sunan Ibn Majah, al-Baihaqi in Shu’ab al-Imaan
Imaam Ahmad – rahimahuLLAH, a mentionat in Musnad, sub autoritatea lui Anas radiAllahu ‘anhu, care a relatat ca profetul sallALLAHU ‘alaihi wa salam a spus:
„Imanul (credinta) unui rob al lui ALLAH nu va fi corecta pana ce inima sa nu va fi corecta si inima sa nu va fi corecta pan ace limba sa nu va fi corecta.” – Mentionat de asemenenea in al-Mundhiri (3/234) si al-Iraqee in al-Ihya (8/1539)
Subhan ALLAH!
Abu Hurairah – radiALLAH anhu, a spus ca l-a auzit pe trmisul lui ALLAH spunand:
„Cu adevarat un rob al lui ALLAH poate spune o vorba, fara sa realizeze si care il va facea sa cada intr-un foc mai indepartat ca estul de vest.”
Abu Hurairah – radiAllahu’ anhu, a relalat de asemenea ca profetul sallALLAH alaihi wa sallam a spus:
“Intr-adevar un rob al lui ALLAH poate spune un cuvant care sa obtina multumirea lui ALLAH fara ca el sa realizeze si ALLAH sa ridice treptele lui . Intr-adevar un rob al lui ALLAH poate sa spuna o vorba care sa obtina nemultumirea lui ALLAH, fara ca el sa realizeze si ALLAH sa-l bage pe el in Jahanam (iad) datorita acesteia.”
Saheeh al-Bukhari (8/485), Al-Muwatta (56/6) si in Saheehul-Jaami’ – al-Albaani
Imaam Ahmed – rahimahuLLAH, impreuna cu at-Tirmidhi, an-Nasaai si Ibn Majah au relatat un hadis sub autoritatea companionului Fujani – radiALLAHU anhu, care a spus:
“O trimis al lui ALLAH, spune-mi ceva cu care sa fiu de neclintit.”
El, sallALLAHU ‘alaihi wa sallam a raspuns:
„Spune, Domnul meu este ALLAH si apoi fi drept in privinta acestui lucru.”, apoi el a intrebat:
„Care este lucrul de care tu te temi cel mai mult?”
Trimisul lui ALLAH, (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!), a spus tinandu-se de limba: „Acesta!”
Musnad Ahmed bin Hambal, Sunan an-Nasaai, Sunan Ibn Majah si Sunan at-Tirmidhi

sursa: rasarit.com

Source Link

Views: 4

Voia lui Allah

  Muhammad Ali Al-Hashimi   Femeia musulmană care se supune în mod firesc poruncii Domnului ei acceptă voia şi hotărârea Lui, deoarece acesta este unul dintre cele mai mari semne de credinţă, supunere, evlavie (taqua) şi virtute pentru o persoană. Aşadar, femeia musulmană care este călăuzită de învăţăturile islamului acceptă întotdeauna orice lucru care i […]

Muhammad Ali Al-Hashimi

Femeia musulmană care se supune în mod firesc poruncii Domnului ei acceptă voia şi hotărârea Lui, deoarece acesta este unul dintre cele mai mari semne de credinţă, supunere, evlavie (taqua) şi virtute pentru o persoană. Aşadar, femeia musulmană care este călăuzită de învăţăturile islamului acceptă întotdeauna orice lucru care i se întâmplă în această viaţă, indiferent dacă este bun sau rău, deoarece această atitudine de acceptare este bună pentru ea în toate situaţiile, aşa cum a explicat Profetul:

„Cât de uimitoare este treaba musulmanului! Treburile lui sunt toate bune. Dacă are parte de linişte, el este recunoscător şi acest lucru e bun pentru el. Dacă are parte de greutăţi, le întâmpină cu răbdare şi stăruinţă, şi acest lucru este de asemenea bun pentru el.”

Femeia musulmană este convinsă că orice lucru care i se întâmplă în această viaţă nu ar fi putut fi evitat şi orice lucru care nu i se întâmplă nu ar fi putut fi făcut să se întâmple. Toate se întâmplă după Voia şi Hotărârea lui Allah şi treburile ei sunt toate bune. Dacă i se întâmplă un lucru bun ea înalţă slavă la Allah, Cel Darnic, şi devine una dintre cei recunoscători, supuşi şi învingători; dacă uneori i se întâmplă ceva rău, ea întâmpină acel lucru cu răbdare şi tărie sufletească, şi astfel devine una dintre cei răbdători şi biruitori.

Cu această credinţă adâncă, femeia musulmană înfruntă transformările şi greutăţile vieţii cu un suflet liniştit, acceptând Voinţa şi Hotărârea lui Allah. Ea caută sprijinul Său cu răbdare, rugăciune şi speranţa unei răsplăţi de la El. Îşi înalţă rugăciunea spre Allah pentru ceea ce El a voit şi a hotărât, aşa cum Al-Khansa’ a făcut în ziua în care a auzit ştirile despre cei patru fii ai săi. Ea a zis: „Laudă lui Allah care m-a binecuvântat cu martiriul lor. Sper că Allah, în Îndurarea Sa, mă va alătura lor.”

Ea merge în locurile unde se roagă de obicei şi caută sprijinul lui Allah cu rugăciune şi răbdare, aşa cum Asma’ bint ’Umais obişnuia să facă atunci când greutăţile şi tragediile se ţineau lanţ. Ea şi-a pierdut primul soţ, Ja’far ibn Abu Talib, apoi a fost lovită de moartea celui de-al doilea soţ, Abu Bakr As-Siddiq, şi de cea a fiului ei, Muhammed ibn Abu Bakr.

Există multe astfel de exemple în trecutul femeilor musulmane care au crezut, au sperat la o răsplată de la Allah şi au înfruntat greutăţile cu răbdare şi tărie sufletească. Allah le va răsplăti cu mare măsură.

…Cei statornici vor primi răsplata lor fără măsură!  [Coran 39:10]

sursa: islam.ro

Source Link

Views: 3