Credinta in viata de apoi

    Credinta in viata de apoi   Asemenea creştinilor, musulmanii cred că această viaţă este o perioadă de pregătire pentru următoarea viață. Această viaţă este un test pentru fiecare persoană, pentru viaţa de după moarte. Această zi va veni şi tot universul va fi distrus şi toţi cei morţi vor fi înviaţi pentru judecată. […]

0Shares

 

 

Tulips72 Credinta in viata de apoi

Credinta in viata de apoi

 

Asemenea creştinilor, musulmanii cred că această viaţă este o perioadă de pregătire pentru următoarea viață. Această viaţă este un test pentru fiecare persoană, pentru viaţa de după moarte. Această zi va veni şi tot universul va fi distrus şi toţi cei morţi vor fi înviaţi pentru judecată. Această zi va fi Ziua Judecăţii. În ziua aceea va începe o viaţ‏ă care nu are sfârşit niciodată. În acea zi, toţi oamenii vor fi răsplătiţi de Allah Preaînaltul în funcţie de faptele şi crezurile lor. Aceia care vor muri crezând că „Nu există alt Dumnezeu în afară de Allah Preaînaltul şi că Muhammad este Trimisul Său“ vor fi răsplătiţi cu Paradisul, în care vor sălăşlui veşnic, căci Allah Preaînaltul spune:

„Iar acei care au crezut şi au săvârşit fapte bune, aceia sunt oaspeţii Raiului şi ei în el vor rămâne veşnic“ (Al-Baqara: 82).

Dar cei care vor muri fără să creadă că Profetul Muhammad este Trimisul Lui vor pierde Paradisul şi vor fi oaspeţii Iadului, căci Allah Preaînaltul spune în Qur’anul cel Sfânt:

„Acela care doreşte altă religie decât Islamul, nu-i va fi acceptată şi el se va afla în Lumea de Apoi printre cei pierduţi.“ (Ali ‘Imran: 85).

Şi tot El mai spune:

„De la aceia care nu cred şi mor necredincioşi nu se va primi niciodată de la vreunul dintre ei nici chiar întreg pământul în aur, chiar dacă ei vor să se răscumpere cu el. Aceia vor avea parte de pedeapsă dureroasă şi ei nu vor avea pe nimeni să-i ajute.“ (Ali ‘Imran: 91).

Cineva poate să se întrebe: „Cred că Islamul este o religie tolerantă, dar, dacă mă voi converti la Islam, familia şi rudele mele mă vor persecuta şi vor râde de mine. Aşadar, dacă nu mă voi converti la Islam, voi mai intra în Rai şi voi fi salvat de Iad?“ Răspunsul este dat de către Allah Preaînaltul în următorul verset: 

 „Acela care doreşte altă religie decât Islamul, nu-i va fi acceptată şi el se va afla în Lumea de Apoi printre cei pierduţi.“ (Ali ‘Imran: 85).

După ce Allah Preaînaltul l-a trimis pe Profetul Său să cheme oamenii la religia adevărată, nu li se va mai accepta aderarea la o altă religie decât Islamul. Allah Preaînaltul este Creatorul şi Susţinătorul. El a creat pentru noi tot ce există pe pâmânt. Toate binecuvântările şi lucrurile bune le avem de la El. Deci, dat fiind toate acestea, dacă cineva refuză să creadă în Allah Preaînaltul sau că Profetul Muhammad este Profetul Său, va fi pedepsit să sălăşluiască veşnic în infern.

De fapt, cauza principală a creării noastre a fost de a-L adora pe Allah Unicul, aşa cum şi Allah Preaînaltul a spus în Sfântul Qur’an:

„Eu nu i-am creat pe djini şi pe oameni decât pentru ca ei să Mă adore“ (Adh-Dhariyat: 56).

Această viaţă pe care o trăim acum este una foarte scurtă. Necredincioşii, în Ziua Judecăţii, vor crede că au trăit în acestă viaţă doar o zi sau o parte din zi, aşa cum spune şi Allah Preaînaltul:

„El va zice: «Câţi ani aţi rămas voi pe pământ?» Vor răspunde ei: «Am rămas o zi sau o parte dintr-o zi»“ (Al-Mu’minun: 112-113).

Şi tot El a mai spus: 

 „Oare credeţi că v-am creat pe voi fără rost şi că nu vă veţi întoarce la Noi? Preaînalt este Allah, Stăpânul adevărat! Nu este dumnezeu în afară de El, Stăpânul Tronului sublim.“ (Al-Mu’minun: 115-116).

Viaţa de Apoi este viaţa adevărată.; nu este doar una spirituală, ci şi fizică. Noi vom trăi acolo cu sufletele şi trupurile noastre. Comparând viaţ‏a din această lume cu viaţ‏a de Apoi, Profetul Muhammad a spus: ,,Valoarea acestei lumi în comparaţie cu viaţa de Apoi este asemenea unui deget scufundat în mare, când tu îl introduci în apa mării şi apoi îl scoţi.“ Aceasta este valoarea acestei lumi comparată cu via‏ţa de Apoi; ea este asemănătoare cu câteva picături de apă comparate cu marea.

 

Source Link

Views: 2

0Shares

Cum i s-a pogorât revelația Trimisului lui Allah?

Cum i s-a pogorât revelația Trimisului lui Allah, Muhammad?    1. Al-Bukhari a consemnat, preluând de la ‘A’işa – soţia Profetului – care a zis: “Prima revelaţie cu care a început Trimisul lui Allah – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – a fost vedenia şi orice vedenie care i se arăta venea asemenea revărsatului […]

0Shares

Islamic Art20 Muhammad Sall Allahu alayhi wa sallam Cum i s-a pogorât revelația Trimisului lui Allah?

Cum i s-a pogorât revelația Trimisului lui Allah, Muhammad? 

 

1. Al-Bukhari a consemnat, preluând de la ‘A’işa – soţia Profetului – care a zis:
“Prima revelaţie cu care a început Trimisul lui Allah – Allah să-l binecuvânteze şi să-l
miluiască! – a fost vedenia şi orice vedenie care i se arăta venea asemenea revărsatului
zorilor”.

2. După aceea, i-a fost trimis lui ingerul Gavriil, fără să-l fi cunoscut anterior. Aceasta s-a întâmplat când se afla în peştera Hira şi-L adora pe Allah şi reflecta asupra măreţiei puterii Sale, cu puţin timp înaintea mesajului. Acesta l-a zgâlţâit de trei ori, zicându-i: “Citeşte!”. Iar trimisul Muhammad i-a răspuns: “Dar eu nu ştiu să citesc”. Și i-a zis lui din nou: “Citeşte în numele Domnului Tău care a creat…” (Consemnat de Bukhari şi Muslim.)

3. Apoi revelaţia s-a întrerupt pentru câteva zile şi aceasta a avut o mare înrâurire asupra lui. Întreruperea aceasta i-a vestit Trimisului că prima întâmplare nu s-a datorat exerciţiului spiritual pe care îl practica în peştera Hira, ci fusese alegerea divină.

4. Apoi, în vreme ce mergea pe una dintre cărările din Mekka, revelaţia a venit la el pe neaşteptate.

Și a zis Trimisul lui Allah – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! -:

“În vreme ce mergeam eu pe drum, am auzit un glas venind din cer. Am ridicat ochii şi l-am văzut pe ingerul care venise la mine în peştera Hira, stând pe un tron între cer şi pământ. M-am speriat de el şi m-am întors [acasă], zicând: “Înveliţi-mă, acoperiţi-mă pe mine!” Atunci a revelat Allah Preaînaltul: “O, tu cel acoperit! / Ridică-te şi îndeamnă! / Pe Domnul tău preamăreşte-L, / Veşmintele tale curăţeşte-le / şi de nelegiuire stai departe” (Al-Muddaththir 74 : 1-5). Și după aceea, revelaţia s-a succedat. (Consemnat de Al-Bukhari şi de Muslim.)

5. Revelaţia a continuat după aceea relativ liniştit. Iată cum a descris-o Trimisul însuşi. În Sahih de Al-Bukhari se spune, preluându-se de la ‘A’işa – soţia Profetului – că Al-Haris bin Hişam l-a întrebat pe Trimisul lui Allah – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! -, zicând: “O, Trimis al lui Allah, cum vine revelaţia la tine?” Iar Trimisul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – i-a răspuns: “Uneori vine ca zăngănitul puternic de clopot şi aceasta este cea mai grea pentru mine, însă nu mă lasă fără să fi înţeles ceea ce a fost transmis, alteori mi se înfăţişează îngerul, luând chipul unui bărbat, şi-mi vorbeşte, iar eu pricep ce spune”.

Din ceea ce spune Trimisul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – reiese faptul că revelaţia îi era insuflată în inimă, iar el înţelegea ceea ce i se spunea.
S-a relatat că însoţitorii Profetului auzeau revelaţia când cobora peste profetul Muhammad, asemenea zumzetului albinelor.

6. ‘A’işa ne-a descris nouă starea trimisului Muhammad, atunci când primea revelaţia:

“L-am văzut când îi era trimisă revelaţia, într-o zi friguroasă, iar de pe frunte i se prelingeau broboane de sudoare”. (Consemnat de Al-Bukhari şi de Muslim.)

Înainte de a încheia acest capitol dorim să mai atragem atenţia asupra faptului că profetul Muhammad – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – când a vorbit a folosit trei metode diferite care dovedesc profeţia sa, în vreme ce oamenii recurg doar la o singură metodă a vorbirii. Aceste trei metode – fiecare dintre ele fiind independentă – sunt: stilul coranic, hadisul sacru şi hadisul profetic.

Stilul coranic, altfel spus Coranul, reprezintă cuvântul lui Allah – ca rostire, ca formă, ca sens şi ca structură – pe care l-a coborât Gavriil în inima profetului Muhammad, care la rândul său l-a transmis oamenilor în chip de Coran, adică vorbele lui Allah Preaslăvitul, fără ca nici Gavriil, nici Muhammad să intervină în ele.

Hadisul sacru reprezintă cuvântul lui Allah numai ca sens. Allah Preaslăvitul îi dă lui Gavriil ideea hadis-ului sacru, iar Gavriil alege cuvintele cu care exprimă acest sens trimis de Allah Preaslăvitul, iar profetul Muhammad îl ia de la Gavriil şi-l transmite oamenilor.

Hadisul profetic reprezintă tot cuvântul lui Allah, al cărui sens îl trimite lui Gavriil, iar  Gavriil, la rândul său, îl transmite profetului Muhammad, pentru ca el să-l îmbrace în veşmânt sonor. Cu alte cuvinte, profetul alege vorbele prin care exprimă sensul respectiv, în stilul său propriu.

Deci este vorba de trei metode diferite de a da veşmânt sonor cuvântului lui Allah.

Source Link

Views: 3

0Shares

CREDINŢA – O FORŢĂ REVOLUŢIONARĂ

  Muhammed Al-Ghazali   O credinţă puternică şi fermă este ca un izvor necesar din care se revarsă forţa pentru faptele dorite, curajul râvnit şi capacitatea de a îndura necazurile şi de a înfrunta pericolele. Ea creează în om un sentiment de nerăbdare şi un ataşament adânc faţă de idealul său astfel încât, dacă nu […]

0Shares

 

Muhammed Al-Ghazali

 

O credinţă puternică şi fermă este ca un izvor necesar din care se revarsă forţa pentru faptele dorite, curajul râvnit şi capacitatea de a îndura necazurile şi de a înfrunta pericolele. Ea creează în om un sentiment de nerăbdare şi un ataşament adânc faţă de idealul său astfel încât, dacă nu reuşeşte să-şi atingă obiectivul propus, nu ezită să-şi bea partea din cupa morţii.

Când credinţa se strecoară în inima omului şi prinde în ea rădăcini adânci, scoate la iveală doar astfel de rezultate. Ea umple inima şi mintea omului cu o asemenea forţă ce acoperă şi influenţează toate celelalte trăsături ale lui. Dacă îşi deschide gura, vorbeşte cu încredere şi siguranţă. Când începe un lucru, îl face cu interes deplin şi sinceritate. Dacă porneşte într-o călătorie, destinaţia se află înaintea ochilor săi. Dacă se bucură de judecată dreaptă, atunci şi lumea inimii este locuită de entuziasm şi curaj nestăvilit. Ezitarea nu-şi găseşte loc în inima sa şi nici vitejiile nu-l urnesc din calea sa, nici nu-l abat de la ţinta pe care şi-a propus-o. Nu este de mirare dacă se adresează tututor precum a zis un poet Urdu: „Vino-ncoace, o, tiranule! Să ne încercăm măiestria, / Tu încearcă-ţi săgeata, eu îmi voi încerca ficatul (curajul)”. Şi îi provoacă pe ceilalţi, atfel:

Lucraţi voi după atitudinea voastră şi voi lucra eu [după atitudinea mea] şi [curând] veţi afla voi / asupra cui va veni chinul care îl înjoseşte şi asupra cui se va coborî osânda veşnică!
[Az-Zumar 39:39, 40]

Acest accent provocator, acest spirit independent în fapte şi acţiuni, această încredere de sine în înţelegerea adevărului şi tradiţiei sunt calităţi ce-l desemnează drept o persoană marcantă în viaţă. El îi tratează pe oameni în lumina faptelor văzute şi trăite de el. Dacă îi află pe oameni procedând cu dreptate şi sinceritate, el îşi întinde mâna pentru cooperare, iar dacă îi vede că fac greşeli, se retrage şi îşi menţine conştiinţa vie şi trează.

Trimisul lui Allah a spus: „Fiecare dintre voi va trebui să înceteze să umble cu orice călător. Să nu spună că se află alături de ceilalţi şi dacă ceilalţi fac fapte bune, atunci face şi el la fel, iar dacă ceilalţi fac fapte rele, atunci şi el li se alătură. Să vă pregătiţi să cooperaţi cu ei dacă fac fapte cinstite şi să vă feriţi dacă fac fapte josnice”. (consemnat de Tirmizi)

Însă cel slab devine sclavul tradiţiilor şi obieceiurilor comune. Comportamentul unui astfel de om este condus de lucrurile care sunt comune societăţii. Dacă aceste obieceiuri şi practici sunt greşite şi instructive, atunci el cară povara necazurilor acestei lumi şi a celei ce va să vină.

Numeroase feluri de inovaţii au devenit obişnuite printre oameni, cu ocazia sărbătorilor sau doliului. Ei acordă mai multă atenţie acestor fapte inovatoare decât realităţile religiei.

credintaUn drept-credincios nu manifestă însă nici un interes faţă de astfel de lucruri care, din perspectivă religioasă, nu sunt susţinute de nici o dovadă. El întâmpină împotrivire şi dificultăţi dacă se opune obieciurilor populare şi tradiţionale, dar este evident că nu trebuie să-i pese de părerea nimănui, în ceea ce priveşte lucrările lui Allah. El trebuie să-şi atingă idealul. Săgeţile criticii şi înţepăturile limbii nu-i pot sta în cale.

Minciuna, care uneori este „succes”, este ulterior manevrată de indivizi puternici ce apoi distrug statutul şi rangul. Nici aceasta nu poate rezista multă vreme cu ajutorul şi sprijinul aliaţilor ei, fiindcă mulţi duşmani care astăzi o îmbrăţişează, fiind înşelaţi de minciună, mâine vor deveni suporteri ai celorlalţi duşmani. Ei le aprobă ţintele şi obiectivele, după ce le află caracterul şi îşi promit sprijinul după ostilităţi puternice şi duşmănoase.

Ibn Abbas a povestiti că Trimisul lui Allah a zis: „Allah nu este mulţumit de cel ce a căutat să facă pe plac oamenilor, nemulţumindu-L pe El, iar acei oameni sunt şi ei nemulţumiţi, deoarece au făcut pe plac celui ce şi-a atras nemulţumirea lui Allah. Allah este mulţumit de cel ce, nemulţumindu-i pe oameni, i-a făcut Lui pe plac şi i-a făcut acestuia vorbirea minunată şi faptele frumoase în ochii celorlalţi”. (consemnat de At-Tabarani).

Un musulman trebuie să se ţină pe lângă ceea ce el crede că este adevărat şi să nu ia în seamă insultele, bătaia de jos şi necazurile cu care se confruntă. El trebuie să adopte un comportament care să-i permită întotdeauna să încerce să obţină răsplata (sewab) de la Allah. Dacă aceia care cred în superstiţii şi lucruri absurde îşi bat joc şi râd de cei credincioşi, atunci un drept-credincios trebuie să fie puternic şi să-şi apere drepturile cu hotărâre.

Iar când te văd, nu te iau ei decât în derâdere: Acesta este cel pe care l-a trimis Allah ca Trimis? / Puţin a lipsit să ne ducă pe noi în rătăcire de la zeii noştri, dacă noi nu ne-am fi ţinut de ei cu statornicie! Însă ei vor şti, când vor vedea chinul, cine este mai rătăcit de la drum. [Al-Furqan 25:41, 42]

Fără îndoială, un musulman trebuie să simtă în personalitatea lui, forţa credinţei, iar, în mintea sa, apăsarea şi teama credinţei. Dacă lucrurile din jurul său nu-l influenţează, atunci el este precum o stâncă ce nu tremură sub biciuirea valurilor mării. Ce rău pot face oamenilor aceştia unuia care simte în inima sa, forţa credinţei şi încrederii, iar în virtutea legăturii cu Domnul său şi a statorniciei în religia sa, simte înlăuntrul său o nouă hotărâre şi un curaj proaspăt? Chiar dacă toţi aceştia se reped şi-l atacă, nu vor fi în stare să-i facă nici un rău.

Ibn Abbas povesteşte că odată călărea în urma Profetului . Acesta a zis: „O, Copile! Adu-ţi aminte de Allah şi El va avea grijă de tine. Adu-ţi aminte de Allah, pe El îi vei afla pretutindeni. Recunoaşte dreptul lui Allah, la bunăstarea ta şi El te va recunoaşte că eşti la ananghie. Dacă ai nevoie de ceva, cere lui Allah. Dacă îţi trebuie ajutor, caută ajutorul lui Allah, căci nimeni nu te va putea ajuta dacă Allah nu îngăduie să fii ajutat şi ei nu vor avea nici o putere. Şi dacă alţii vor să-ţi facă rău, însă Allah nu a hotărât acest lucru pentru tine, ei nu-ţi vor putea atinge nici măcar un fir de păr din cap. Cerneala de pe condei s-a uscat şi filele au fost adunate.”

Forţa unui musulman îşi trage seva din credinţa pe care o nutreşte în Unicitatea lui Allah. Deopotrivă, celelalte calităţi îl împiedică să accepte vreo ocară sau insultă în lumina aceasta, fiindcă un musulman este respectat şi i se acordă un rang înalt pe baza legăturii sale cu cerurile. În propria sferă de credinţă, el are forţa unei întregi comunităţi. Acestea sunt cuvintele lui Allah, ce vorbesc pentru el:

Spune: Oare să-mi iau eu alt aliat decât Allah, Creatorul cerurilor şi al pământului? El este Cel Mare care îi hrăneşte [pe toţi] şi căruia nu I se dă hrană”. „Spune: Mi s-a poruncit mie să fiu primul care primeşte Islamul! Şi să nu fii dintre politeişti!
[Al-An`am 6:14]

 

_______

Caracterul Musulmanului, Muhammed Al-Ghazali, Editura Femeia Musulmana, Bucuresti, 2010

Source Link

Views: 1

0Shares