ECHILIBRUL MEDIULUI

Adnan Ash-Sharif   “Şi am lăsat să crească pe el de toate, cu măsură cumpănită” Mediul terestru, adică mediul în care trăim, alcătuit din pământ cu învelişul său atmosferic, cu mineralele, plantele şi animalele care există pe el şi în interiorul lui, reprezintă un lanţ de verigi care se influenţează una pe alta de aşa […]

964002_527108307351079_1165334161_o

Adnan Ash-Sharif

 

“Şi am lăsat să crească pe el de toate, cu măsură cumpănită”

Mediul terestru, adică mediul în care trăim, alcătuit din pământ cu învelişul său atmosferic, cu mineralele, plantele şi animalele care există pe el şi în interiorul lui, reprezintă un lanţ de verigi care se influenţează una pe alta de aşa manieră încât provocarea unui dezechilibru în ceea ce priveşte vreuna din creaţiile lui Allah va avea o influenţă negativă asupra celorlalte. Acest lucru a fost demonstrat recent de ştiinţele despre mediu şi a fost pus în evidenţăşi de următoarele versete din Coranul cel Sfânt:

Şi am lăsat să crească pe el de toate, cu măsură cumpănită. (Al-Hijr: 19);

Şi Noi am creat toate lucrurile bine întocmite. (Al-Qamar: 49);

Şi a creat toate lucrurile şi le-a orânduit cu bună rânduială. (Al-Furqan: 2).

Miliardele de galaxii din univers, miliardele de vieţuitoare de pe pământ, tot ceea ce a fost creat de Allah Preaslăvitul şi Preaînaltul, de la cea mai mică particulă dintr-un atom până la cele mai uriaşe galaxii, se bazează pe un sistem perfect întocmit, în cadrul căruia toate făpturile se află într-o interdependenţă, fiind influenţate unele de altele în mod negativ sau pozitiv. Fiecare făptură are o funcţie predestinată, căreia nu trebuie să i se aducă vreun prejudiciu şi cu care nu trebuie să se glumească, lucru subliniat de cuvintele lui Allah Preaînaltul:

Noi nu am creat cerul şi pământul şi ceea ce se află între ele, jucându-ne! (Al-Anbiyaa’: 16).

Iar dacă vieţuitoarele au fost supuse pentru a-l sluji pe om, pe care Domnul l-a cinstit făcându-l stăpân peste ele şi moştenitor pe pământ, acest lucru a fost condiţionat în Coran astfel:

Şi nu faceţi stricăciune pe pământ, după buna lui întocmire! (Al-‘A’raf: 85);

Mâncaţi şi beţi din darul lui Allah şi nu faceţi răutăţi pe pământ, [şi nu fiţi] stricători! (Al-Baqarah 2:60);

Şi cerul, El l-a înălţat şi El a stabilit balanţa,/ Pentru ca voi să nu fiţi nedreptăţiţi la cumpănire. (Ar-Rahman:7-8).

Şi, atunci, omul nu a respectat învăţturile Creatorului “Stricăciunea s-a arătat pe uscat şi pe mare, din pricina a ceea ce săvârşesc mâinile oamenilor, pentru ca [Allah] să-i facă pe ei să guste o parte din ceea ce au făcut ei. Poate că ei se vor întoarce! (Ar-Rum: 41).

Ştiinţa despre echilibrul mediului este o ştiinţă tânără, care a apărut cu aproximativ un sfert de secol în urmă, ca rezultat al poluării, ale cărei consecinţe distrugătoare asupra animalelor, plantelor, omului, pământului şi a învelişului său atmosferic au început o dată cu epoca industrială din secolul al XIX – lea şi au ajuns la apogeu la mijlocul secolului al XX-lea, când asociaţiile ştiinţifice care se ocupă de problemele vieţuitoarelor şi ale naturii au tras semnalul de alarmăşi au fost emise legi referitoare la protecţia mediului împotriva poluării.

Dar omul – cel mai primejdios stricător şi cel mai mare ucigaş de pe acest pământ – continuăşi astăzi să distrugă plantele şi vieţuitoarele, ori de câte ori poate să facă acest lucru – şi, cât de puţin folositoare sunt legile elaborate de om, dacă nu se ţine seama de poruncile divine, exprimate în următoarele cuvinte ale lui Allah:

Şi cerul, El l-a înălţat şi El a stabilit balanţa,/ Pentru ca voi să nu fiţi nedrepţi la cumpănire. (Ar-Rahman:7-8);

Şi nu faceţi stricăciune pe pământ, după buna lui întocmire! (Al – ‘A’raf 7:85);

Mâncaţi şi beţi din darul lui Allah şi nu faceţi răutăţi pe pământ, [şi nu fiţi]) stricători! (Al-Baqarah 2:60).

Următoarele date statistice despre poluarea mediului aerian, terestru şi marin îl ajută pe cititor să-şi formeze o idee simplă în legătură cu gradul în care omul respectă legislaţia elaborată.

 

__________________

Centrul Cultural Islamic IslamulAzi

Source Link

Views: 0

Despre moderație în Coran

  Gabriela Pendelete   Una dintre caracteristicile Coranului este moderația sau armonia între divin și uman, spiritual și material, individ și comunitate și așa mai departe. Coranul dă atenție fiecărui detaliu al vieții și tuturor nevoilor omului și face acest lucru astfel încât acesta să realizeze noblețea obiectivelor ființei sale. Pentru această abordare a moderației […]

 

Gabriela Pendelete

 
Una dintre caracteristicile Coranului este moderația sau armonia între divin și uman, spiritual și material, individ și comunitate și așa mai departe. Coranul dă atenție fiecărui detaliu al vieții și tuturor nevoilor omului și face acest lucru astfel încât acesta să realizeze noblețea obiectivelor ființei sale. Pentru această abordare a moderației , Coranului numește musulmanii „comunitatea cumpătată” (Al-Baqarah 2:143) și cu această „cumpătare” sunt descriși cei mai buni oameni care au existat, care îndeamnă la bine și opresc de la rău și cred în Allah (Aal ‘Imran 3:110).

moderatieÎnțelepciunea Coranului funcționează în trei direcții: în interior, în exterior și pe verticală. În interior, acesta pătrunde în cele mai profunde colțuri ale inimii și merge până în cele mai mare adâncimi ale minții. Scopul său este acela de a-l cultiva pe om din interior. Această pătrundere a Coranului în interiorul ființei umane este mult mai profundă și total diferită de aceea a oricărui alt sistem legal sau etci, pur și simplu pentru că el, Coranul, vorbește în numele lui Allah și face legătura între toate lucrurile și Allah.

Funcția exterioară a Coranului învăluie toate aspectele vieții și acoperă toate domeniile treburilor lumești, de la chestiunile cele mai personale până la complexele relații internaționale. Coranul pătrunde în zone necunoscute oricărui sistem secular de legislație sau etică și este inaccesibil oricărei doctrine populare ori religii. Ceea ce este remarcabil în ceea ce privește Coranul din acest punct de vedere este faptul că tratează tranzacțiile umane într-o manieră prin care le oferă o latură morală. Face făcută simțită prezența lui Allah în toate tranzacțiile și Îl recunoaște drept principală sursă de îndrumare și scopul ultim al tuturor tranzacțiilor.El este ghidul spiritual al omului, sistemul legislativ, codul moral și mai presus de toate, modul său de viață.

Funcționarea Coranului pe verticală se concentrează pe Dumnezeul Atotputernic. Tot ceea ce a existat, ce există sau va exista trebuie privit prin perspectiva prezenței lui Allah în univers. Omul este doar un delegat în acest vast regat al lui Allah și singurul scop al creației este acela de a-L adora. Acesta nu este un pretext pentru pasivitate sau izolare. Atunci când Coranul concentrează atenția asupra lui Allah, el deschide omului noi orizonturi de gândire, il ghidează către standarde morale care nu se găsesc în altă parte și îi face cunoscută sursa eternă de pace și bunătate. Făcându-L pe Allah scopul ultim al omului este o revoluție împotriva trendurilor moderne din gândirea umană și doctrinele religioase, o revoluție a cărui obiectiv este eliberarea minții omului de îndoială, a sufletului de păcat și emanciparea conștiinței de subjugare.
În toate dimensiunile sale, înțelepciunea Coranului este concludentă. Nu condamnă și nici nu torturează trupul, dar nici nu neglijează sufletul. Nu Îl „umanizează” pe Allah, dar nici nu divinizează omul. Totul este pus cu grijă, acolo unde îi este locul, în schema creației. Există o relație proporțională între faptă și răsplată, între mijloace și scopuri. Înțelepciunea Coranului nu este neutră, ci este imperativă, iar cerințele sale sunt indeplinite cu bucurie de cei binecuvântați cu înțelegere și apreciere.

Înțelepciunea Coranului impune adevărul în gândire și pietatea în fapte, unitate în țeluri și bunăvoință în intenții.

Aceasta este Cartea, cea fără îndoială; Ea este călăuză pentru cei smeriți.  (Al-Baqarah 2:2)

[Aceasta este] o Carte pe care Noi ți-am pogorât-o pentru ca tu să-i scoți pe oameni din întuneric la lumină…  (Ibrahim 14:1)

___________
Sursa: OnIslam.net –  IslamulAzi.ro

Source Link

Views: 1

Islamul, știința și ateismul

    Ateismul înseamnă negarea existenței lui Dumnezeu, ceea ce implică și respingerea comenzilor Lui, a reflectării religioase și a seriozității, și a crede că oamenii sunt independenți de Dumnezeu. Asemenea concepte neagă ideea de păcat, iar oamenii își imaginează că pot trăi așa cum doresc. Ateismul se răspândește din cauza lipsei educației, tinerii sunt […]

Black-White-Nature-PicturesAteismul înseamnă negarea existenței lui Dumnezeu, ceea ce implică și respingerea comenzilor Lui, a reflectării religioase și a seriozității, și a crede că oamenii sunt independenți de Dumnezeu. Asemenea concepte neagă ideea de păcat, iar oamenii își imaginează că pot trăi așa cum doresc. Ateismul se răspândește din cauza lipsei educației, tinerii sunt neglijați, iar școlile apără ateismul.

Ignorarea esenței credinței și a religiei este motivul principal pentru care ateismul începe să se dezvolte și să se răspândească. Oamenii ai căror suflete, inimi și minți nu au fost îndreptate către adevăr, devin în mod inevitabil vulnerabili, și numai ajutorul și bunăvoința lui Dumnezeu îi poate salva. Dacă comunitatea nu luptă pentru a combate această modă, atunci mințile și inimile membrilor săi se deschid către acele influențe ce duc la devierea de pe drumul bun.

lotsa people 300×200 De ce este atât de răspândit ateismul

Ateismul se manifestă mai întâi ca o lipsă de interes asupra principiilor credinței. Oamenii care dețin o asemenea atitudine afirmă adesea că este una pozitivă, deoarece reprezintă o dorință de independență a minții și a libertății de gândire. Deoarece cererile credinței sunt dure, indiferența ne îndreaptă către ceea ce este mai ușor. Astfel cad oamenii în neglijență, ateism și ură pentru religie.

De fapt, ateismul nu se bazează pe raționament și nici nu este sprijinit de intuiție și experiență umană. Deci, cu atât mai puțin se bazează pe adevăruri “științifice”. Ateismul nu este decât o stare, uneori de leneveală care se transformă în una activă, de rebeliune.

Views: 3