Vârsta Pământului și formarea lui

  VÂRSTA  PĂMÂNTULUI ŞI FORMAREA LUI  Adnan Ash-Shareef “Şi  pământul,  după aceea , l-a întins” (An-Nazi’at : 30).  “Şi pe pământ şi pe ceea ce l-a făcut întins” (Ash-Shams: 6).  “Şi  la pământ, cum este el întins?” (Al-Ghashiyah: 20).    1. Când  şi cum s-a  format  pământul?  Studiile geologice apreciază  că  pământul s-a format în urmă […]

 

VÂRSTA  PĂMÂNTULUI ŞI FORMAREA LUI 
Adnan Ash-Shareef
“Şi  pământul,  după aceea , l-a întins” (An-Nazi’at : 30). 
“Şi pe pământ şi pe ceea ce l-a făcut întins” (Ash-Shams: 6). 
“Şi  la pământ, cum este el întins?” (Al-Ghashiyah: 20). 
 
1. Când  şi cum s-a  format  pământul? 
Studiile geologice apreciază  că  pământul s-a format în urmă cu aproximativ 4 miliarde  şi jumătate de ani, adică la 10 miliarde de ani  după formarea Universului şi  după apariţia a numeroase galaxii şi stele. Aceasta pentru că cea mai îndepărtată stea de noi – Al – Cazar – se află la o distanţă de 13 miliarde de ani lumină, adică lumina sa a avut nevoie de 13 miliarde de ani ca să ajungă la noi  şi acest lucru înseamnă că ea există de atunci. Anul lumină este egal cu aproximativ zece miliarde de kilometri, mai exact nouă mii patru sute şaizeci de kilometri. Următoarele versete coranice fac referire la faptul că pământul s-a format după numeroase alte stele:
“Sunteţi voi mai greu de făcut sau cerul pe care L-a înălţat El?/ El a ridicat bolta lui  şi l-a orânduit pe deplin,/ El a făcut întunecată noaptea lui şi a scos la iveală ziua lui/ Şi pământul, după aceea, l-a întins.”         (An-Nazi’at : 27-30).
În ceea ce priveşte apariţia pământului, studiile geologice indică faptul că el s-a  format din mici corpuri cereşti numite planetoide, care  s-au atras şi s-au ciocnit, iar apoi s-au unit datorită forţei gravitaţionale care leagă corpurile cu volum şi cu greutate mare. Aceste planetoide, la rândul lor, îşi au originea în masa primordială din care s-a format Universul. Numeroasele deschizături de pe suprafaţa globului pământesc şi focul şi lava care ard în interiorul lui sunt dovezi  ştiinţifice care sprijină această teorie ştiinţifică referitoare la formarea  pământului.
 
2. Formarea  pământului  
Pământul este sferoid aplatizat  şi nu este perfect sferic, aşa cum ne apare după ce a fost fotografiat  din sateliţi, începând din anul 1958. Datorită rotirii în jurul axei proprii pământul se umflă foarte mult la ecuator şi se aplatizează în zona polilor. Circumferinţa pământului la ecuator este de 12 756 kilometri. Diferenţa mică, de numai 43 kilometri, dintre cele douădiametre ale  pământului îl face să pară sferic, când,   în realitate, el este sferoid, aplatizat. Învăţaţii greci antici Pitagora, Aristotel, Ptolameu au afirmat că pământul este sferic. Faptul că el este sferoid a fost stabilit pe baza calculelor de către savantul Newton, în secolul XVII (1687), care a constatat că diametrul pământului la ecuator este mai mare cu 1/231 decât diametrul său dintre Polul Nord şi Polul Sud. Coranul cel Sfânt a indicat, în mod categoric, că pământul are o formă sferoidă aplatizată, prin cuvintele “la întins”, “l-a făcut întins”, “întins”  şi “înfăşoară”. În aceasta constă miracolul  ştiinţific al Coranului, care este una din dovezile categorice ale faptului că el a fost revelat de Stăpânul lumilor.   
 
3. Straturile Pământului
“Allah este Cel care a creat şapte ceruri şi tot atâtea  pământuri” 
EFGeologicP10Orice lucru care se înalţă deasupra altui lucru este pentru acesta din urmă cer, acoperiş sau plafon. Prin analogie cu acest sens lingvistic general al cuvântului cer, fiecare strat din învelişul atmosferic care înconjoară pământul, este, faţă de el, un cer şi la fel sunt şi stelele şi planetele  şi, având în vedere că pământul este alcătuit din straturi, fiecare din aceste straturi este cer pentru ceea ce se  află dedesubtul său.  
Următoarele versete sfinte se referă la straturile  pământului  şi la învelişul atmosferic al pământului  şi stabilesc numărul lor la  şapte:
“Allah este Cel care a creat şapte ceruri şi tot atâtea  pământuri. Între ele, coboară porunca [Sa], ca să ştiţi că Allah este cu putere peste toate şi că Allah cuprinde toate lucrurile cu ştiinţa Sa ”(At-Talaq: 12);
“Apoi, S-a întors către cer care era un fum  şi i-a zis lui şi  pământului: “Veniţi amândoi de voie sau fără de voie” Şi au răspuns ei: “Venim,  supunându-ne de bună voie!”/ Şi le-a hotărât El să fie  şapte ceruri, în două zile,  şi a orânduit fiecărui cer menirea sa.  Şi am împodobit Noi cerul cel mai de jos cu candele, în chip de strajă. Aceasta este orânduiala Celui Puternic şi Atoateştiutor” (Fussilat:11-12). 
Savanţii  din domeniul cosmosului au descoperit în a doua  jumătate a secolului XX că învelişul atmosferic este alcătuit din  şapte straturi  sau ceruri,  aşa cum vom arăta în mod detaliat  într-un capitol următor. În ceea ce priveşte  pământul, există opinii diferite în privinţa numărului straturilor lui, probabil pentru că pătrunderea în straturile  pământului este foarte limitată şi extrem de dificilă. În cea mai documentată sursă ştiinţifică, Enciclopedia Astronomică Larousse, găsim următoarea prezentare: 
Pământul se împarte în trei straturi principale, fiecare dintre ele conţinând, la rândul său, alte câteva straturi mai mici: 
1 – Scoarţa terestră, care se întinde între 5-10 kilometri sub nivelul oceanelor şi între 30-40 de kilometri sub nivelul continentelor, este alcătuită din trei straturi mai mici: 
– Stratul superior, alcătuit din materiale sedimentare 
– Stratul mijlociu, alcătuit  din rocile granit  
– Stratul inferior, alcătuit  din roci de bazalt 
2 – Învelişul, care se împarte în două secţiuni : 
a – Învelişul superior, alcătuit din trei straturi: 
–  Stratul dur, numit litosferă, care se întinde de la adâncimea de 60 de km  până la adâncimea de 100 km în interiorul pământului.  
– Stratul vâscos, numit astenosferă, care se  întinde de la adâncimea de 100 de km  până la adâncimea de 200 km în interiorul pământului. 
 – Stratul gros, care se întinde de la adâncimea de 200 de km  până la adâncimea de 700 km în interiorul pământului.  
b – Învelişul inferior, care se întinde de la adâncimea de 700 de km  până la adâncimea de 2900 km  şi este alcătuit dintr-un strat cu densitate înaltă de metale şi roci.  
3 – Nucleul, alcătuit din cea mai mare parte din fier  şi puţin nichel, se  întinde  până în centrul  pământului, adică de la 2900 de  kilometri până la 6370 de  kilometri  şi  savanţii  presupun (accentuăm cuvântul “presupun”), că el se compune din două straturi: 
– Nucleul exterior, un strat despre care se presupune că este lichid,  care se  întinde  între  2900 de km şi 5100 de km. 
– Nucleul inferior sau sâmburele, un strat despre care se presupune că este solid, care se  întinde între 5100 de km şi 6370 de km, adică până în centrul  pământului. 
Comentariu  
Coranul este întotdeauna balanţa  şi cuvântul hotărâtor în legătură cu certitudinea oricărei ştiinţe, atunci când există un text care se referă direct la ştiinţa respectivă. Geologii nu au ajuns, încă, la concluzii unitare în privinţa numărului straturilor pământului. Dacă unele surse menţionează nouăstraturi, iar altele doar cinci sau  şase straturi, mai devreme sau mai târziu, geologii se vor convinge că pământul este alcătuit din şapte straturi, aşa cum afirmă Coranul cel Sfânt – cuvântul hotărâtor în privinţa corectitudinii ştiinţelor – fie că este vorba de  ştiinţele umane , fie că este vorba de  ştiinţele materiale  sau naturale, ştiut fiind că pătrunderea omului în interiorul cerului şi al pământului va continua să rămână limitată, oricâtă ştiinţă ar avea.  Pânăîn momentul de  faţă, omul nu a reuşit să pătrundă decât la ceva mai mult de zece kilometri în interiorul pământului  şi să exploreze câteva miliarde de kilometri din ceruri. Fără explorarea deplină a cerului  şi a pământului, va continua să  rămână o barieră de foc  şi aramă, aşa    cum a glăsuit Allah PreaÎnaltul : 
“O, neam al djinnilor  şi al oamenilor! Dacă voi puteţi trece dincolo de hotarele cerului şi ale pământului, treceţi!/ Dar, voi nu veţi putea trece, decât cu ajutorul unei puteri!/ Aşadar, pe care dintre binefacerile Domnului vostru le tăgăduiţi?/ Se vor trimite asupra voastră flăcări de foc şi aramă şi nu  veţi   fi voi ajutaţi “(Ar-Rahman : 33-35). 
 
sursa: Centrul Cultural Islamic Islamul Azi
Source Link

Views: 2

Aerul

  Adnan Aș-Șareef   “Îl preamăresc cele  şapte ceruri  şi pământul  şi cei care se află în ele  şi nu este nimic care să nu-L preamărească şi să nu-I aducă laude, însă voi nu pricepeţi preamărirea lor. Dar El este Blând şi Iertător” (Al-Isra: 44). Arhanghelul Gavriil a venit într-o zi la Trimisul lui  Allah […]

 

Adnan Aș-Șareef

 

“Îl preamăresc cele  şapte ceruri  şi pământul  şi cei care se află în ele  şi nu este nimic care să nu-L preamărească şi să nu-I aducă laude, însă voi nu pricepeţi preamărirea lor. Dar El este Blând şi Iertător” (Al-Isra: 44).

Arhanghelul Gavriil a venit într-o zi la Trimisul lui  Allah (- Allah  să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!) care stătea trist, cu rănile sângerând, dupăce îl loviseră câţiva din neamul de la Mekka, şi i-a zis lui: Ce-i cu tine? El ia răspuns: Aceştia mi-au făcut cutare  şi cutare. L-a întrebat: Vrei să-ţi arăt un semn? El i-a răspuns: Da! S-a uitat la un pom situat pe cealaltă parte a văii  şi i-a zis: Cheamă pomul acela!  Şi el  l-a chemat  şi pomul a venit mergând până ce s-a oprit în faţa lui. Arhanghelul i-a zis: Spune-i să se întoarcă! Şi i-a zis el şi s-a întors la locul de unde plecase. Atunci, Trimisul lui  Allah   i-a zis Arhanghelului: ”Îmi este de ajuns!“

(Hadis nobil consemnat de Ibn Maja în Sunan)

“Eu cred că materia este făcută din spirit şi ea ne conduce direct la meditaţia asupra lui Dumnezeu”.     Bergson

AERUL

“Dar nu! Jur pe ceea ce vedeţi şi pe ceea ce nu vedeţi”

Creatorul a jurat pe toate făpturile vizibile  şi invizibile. Următoarele informaţii despre aer îi conferă cititorului o idee despre sensurile ştiinţifice conţinute de versetul sfânt de mai sus. Aerul este una din binefacerile invizibile ale Creatorului, pe care El le-a hărăzit să fie un bun al tuturor.

AirQuality_200x300Dacă omul ar fi fost în stare să domine aerul, l-ar fi vândut şi l-ar fi cumpărat şi s-ar fi luptat pentru el, aşa cum a procedat cu cele mai multe lucruri pe care Domnul i le-a făcut supuse  şi i le-a încredinţat lui. Dar cei mai mulţi dintre oameni nu au fost la nivelul acestei încrederi: “Noi am propus cerurilor, pământului şi munţilor, sarcina de a purta povara Adevărului, dar ele au refuzat să o poarte şi le-a fost teamă de ea, însă s-a încărcat omul cu ea, căci el este tare nedrept [faţă  de  el  însuşi]  şi tare neştiutor” (Al-Ahzab: 72).

Făpturile de pe pământ trăiesc în oceanul gazos invizibil care este aerul  şi care înconjoară  pământul din toate părţile, ridicându-se deasupra lui până la înălţimea de aproximativ şaisprezece kilometri. Aerul uscat este un amestec gazos compus din oxigen în proporţie de 21%, azot în proporţie de 78%, argon în proporţie de 0,9%, bioxid de carbon în proporţie de de 0,003%  şi alte gaze rare, aşa cum sunt metanul  şi altele. Dacă aceste procente s-ar dezechilibra într-o măsură foarte mică, s-ar strica rânduiala minunată care a făcut viaţa posibilă pe planeta Pământ. Este suficient să amintim că unul din motivele secetei care afectează de ani de zile întinse suprafeţe ale pământului este creşterea procentului de bioxid de carbon, care s-a dublat în ultimul secol ca urmare a risipirii energiei  şi a poluării mediului. Savanţii apreciază  că omenirea se va autodistruge, dacă omul nu va pune capăt dezechilibrului balanţei foarte precise stabilite de Stăpân, în ceea ce priveşte compoziţia aerului, căci El ne-a prevenit în această privinţă, atunci când a grăit: “Şi cerul El l-a înălţat şi El a stabilit balanţa/ Pentru ca voi să nu fiţi nedrepţi la cumpănire”  (Ar-Rahman: 7-8);

“Şi Noi am creat toate lucrurile bine întocmite” (Al-Qamar: 49).

Ştiinţa nu a descoperit gazele din care se compune aerul decât în secolul al XVIII-lea, prin savantul englez Pristly şi savantul francez Lavoisier, pe care gloata l-a decapitat în timpul revoluţiei franceze prin ghilotinare, în anul 1793, pretextând că revoluţia nu are nevoie de savanţi. Unul dintre prietenii săi  l-a deplâns, prin cuvintele devenite celebre: “Nu a fost nevoie decât de câteva secunde pentru tăierea unui cap, dar probabil că o sută de ani nu vor fi de ajuns pentru crearea altuia ca acesta..”

 

 

sursa: Revista franceză „Știința și viața”, martie 1991

Source Link

Views: 1

ECHILIBRUL MEDIULUI

Adnan Ash-Sharif   “Şi am lăsat să crească pe el de toate, cu măsură cumpănită” Mediul terestru, adică mediul în care trăim, alcătuit din pământ cu învelişul său atmosferic, cu mineralele, plantele şi animalele care există pe el şi în interiorul lui, reprezintă un lanţ de verigi care se influenţează una pe alta de aşa […]

964002_527108307351079_1165334161_o

Adnan Ash-Sharif

 

“Şi am lăsat să crească pe el de toate, cu măsură cumpănită”

Mediul terestru, adică mediul în care trăim, alcătuit din pământ cu învelişul său atmosferic, cu mineralele, plantele şi animalele care există pe el şi în interiorul lui, reprezintă un lanţ de verigi care se influenţează una pe alta de aşa manieră încât provocarea unui dezechilibru în ceea ce priveşte vreuna din creaţiile lui Allah va avea o influenţă negativă asupra celorlalte. Acest lucru a fost demonstrat recent de ştiinţele despre mediu şi a fost pus în evidenţăşi de următoarele versete din Coranul cel Sfânt:

Şi am lăsat să crească pe el de toate, cu măsură cumpănită. (Al-Hijr: 19);

Şi Noi am creat toate lucrurile bine întocmite. (Al-Qamar: 49);

Şi a creat toate lucrurile şi le-a orânduit cu bună rânduială. (Al-Furqan: 2).

Miliardele de galaxii din univers, miliardele de vieţuitoare de pe pământ, tot ceea ce a fost creat de Allah Preaslăvitul şi Preaînaltul, de la cea mai mică particulă dintr-un atom până la cele mai uriaşe galaxii, se bazează pe un sistem perfect întocmit, în cadrul căruia toate făpturile se află într-o interdependenţă, fiind influenţate unele de altele în mod negativ sau pozitiv. Fiecare făptură are o funcţie predestinată, căreia nu trebuie să i se aducă vreun prejudiciu şi cu care nu trebuie să se glumească, lucru subliniat de cuvintele lui Allah Preaînaltul:

Noi nu am creat cerul şi pământul şi ceea ce se află între ele, jucându-ne! (Al-Anbiyaa’: 16).

Iar dacă vieţuitoarele au fost supuse pentru a-l sluji pe om, pe care Domnul l-a cinstit făcându-l stăpân peste ele şi moştenitor pe pământ, acest lucru a fost condiţionat în Coran astfel:

Şi nu faceţi stricăciune pe pământ, după buna lui întocmire! (Al-‘A’raf: 85);

Mâncaţi şi beţi din darul lui Allah şi nu faceţi răutăţi pe pământ, [şi nu fiţi] stricători! (Al-Baqarah 2:60);

Şi cerul, El l-a înălţat şi El a stabilit balanţa,/ Pentru ca voi să nu fiţi nedreptăţiţi la cumpănire. (Ar-Rahman:7-8).

Şi, atunci, omul nu a respectat învăţturile Creatorului “Stricăciunea s-a arătat pe uscat şi pe mare, din pricina a ceea ce săvârşesc mâinile oamenilor, pentru ca [Allah] să-i facă pe ei să guste o parte din ceea ce au făcut ei. Poate că ei se vor întoarce! (Ar-Rum: 41).

Ştiinţa despre echilibrul mediului este o ştiinţă tânără, care a apărut cu aproximativ un sfert de secol în urmă, ca rezultat al poluării, ale cărei consecinţe distrugătoare asupra animalelor, plantelor, omului, pământului şi a învelişului său atmosferic au început o dată cu epoca industrială din secolul al XIX – lea şi au ajuns la apogeu la mijlocul secolului al XX-lea, când asociaţiile ştiinţifice care se ocupă de problemele vieţuitoarelor şi ale naturii au tras semnalul de alarmăşi au fost emise legi referitoare la protecţia mediului împotriva poluării.

Dar omul – cel mai primejdios stricător şi cel mai mare ucigaş de pe acest pământ – continuăşi astăzi să distrugă plantele şi vieţuitoarele, ori de câte ori poate să facă acest lucru – şi, cât de puţin folositoare sunt legile elaborate de om, dacă nu se ţine seama de poruncile divine, exprimate în următoarele cuvinte ale lui Allah:

Şi cerul, El l-a înălţat şi El a stabilit balanţa,/ Pentru ca voi să nu fiţi nedrepţi la cumpănire. (Ar-Rahman:7-8);

Şi nu faceţi stricăciune pe pământ, după buna lui întocmire! (Al – ‘A’raf 7:85);

Mâncaţi şi beţi din darul lui Allah şi nu faceţi răutăţi pe pământ, [şi nu fiţi]) stricători! (Al-Baqarah 2:60).

Următoarele date statistice despre poluarea mediului aerian, terestru şi marin îl ajută pe cititor să-şi formeze o idee simplă în legătură cu gradul în care omul respectă legislaţia elaborată.

 

__________________

Centrul Cultural Islamic IslamulAzi

Source Link

Views: 0