Notice: Function wp_get_inline_script_tag was called incorrectly. Unable to set inline script data. Please see Debugging in WordPress for more information. (This message was added in version 7.0.0.) in /home/farasens/public_html/wp-includes/functions.php on line 6170

Tag: ruga

Credința înrădăcinată în sufletul credinciosului 2

  De cele mai multe ori, omul este tentat să urmeze chemările acestei lumi şi propriile pofte, uitând că viaţa pe pământ este asemenea unei picături de apă într-un ocean, una trecătoare şi lipsită de importanţă, fiind un punct intermediar, care pregăteşte omul pentru Viaţa de Apoi. De asemenea, de multe ori, omul oferă corpului […]

De cele mai multe ori, omul este tentat să urmeze chemările acestei lumi şi propriile pofte, uitând că viaţa pe pământ este asemenea unei picături de apă într-un ocean, una trecătoare şi lipsită de importanţă, fiind un punct intermediar, care pregăteşte omul pentru Viaţa de Apoi. De asemenea, de multe ori, omul oferă corpului său ceea ce acesta cere şi inimii sale nu îi dă nimic (hrana spirituală). Astfel, corpul este cel care ajunge să conducă persoana şi aceasta comite greşeli. Persoana ajunge să slujească această lume şi să se afunde tot mai mult în problemele cotidiene, uitând învăţăturile Profetului Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, care a spus:


„Viaţa din această lume, comparată cu cea din Viaţa de Apoi, este asemenea unui deget pe care unul dintre voi l-ar pune într-un ocean şi apoi l-ar scoate afară şi ar compara apa care a rămas pe degetul său cu apa rămasă în ocean.”
(relatat de Muslim)


De multe ori, inima este legată de bogăţiile materiale, pe care omul le posedă în această lume, de toate lucrurile pe care acesta le poate cumpăra pentru sine sau pentru cei care se află în jurul său. Astfel, inima devine captivă propriilor pofte, este încătuşată şi nu mai reuşeşte să îl întâlnească pe Creatorul Său; legătura cu El, Preaînaltul, se rupe, iar trupul, lipsit de prezenţa Sa Divină şi de lipsa hranei spirituale, se îmbolnăveşte, nemaiajungând să vadă realitatea aşa cum ar trebui. Mesagerul lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam, ne avertiza asupra acestui lucru, spunându-ne:
„Fiţi cu grijă! Este o bucată de carne în corpul vostru, iar dacă aceasta este sănătoasă, tot corpul va fi sănătos, dar dacă ea este stricată, şi corpul vostru va fi stricat; iar acea parte este inima.”
(relatat de Bukhari şi Muslim)


Allah subhanahu wa ta’ala a făcut inima omului supusă şi curată, însă Sheitan, şoptindu-i la ureche, ajunge, astfel, în interiorul inimii, făcând-o să devină nestatornică, corupând-o. Astfel, omul se afundă clipă după clipă în întuneric, răul îşi face loc în inima acestuia. Sheitan plasează îndoiala în inimile oamenilor, astfel încât aceştia nu mai sunt siguri de nimic din tot ceea ce fac şi, astfel, se îndepărtează tot mai mult de supunerea pe care o datorează lui Allah subhanahu wa ta’ala şi sufletul lor se pierde:


Şeitan a pus stăpânire peste ei şi i-a făcut pe ei să uite pomenirea lui Allah. Aceştia sunt ceata lui Şeitan şi ceata lui Şeitan sunt cei pierduţi!
(Al-Mujadilah 58:19)

Frumusețea Islamului

Source Link

Views: 4

Cel Aproape, Cel Care Răspunde

  Cu adevărat, Allah Unul, Unicul, este Cel Apropiat şi Atoateştiutor a tot şi a toate şi Atoatevăzător a tot şi a toate şi, cu adevărat, a cuprins cunoaşterea şi auzul şi văzul Sau, Preaînaltul, pe cei care se roagă Lui şi rugile lor, cât şi pe cei care Îi cer Lui şi cerinţele lor, […]

Cu adevărat, Allah Unul, Unicul, este Cel Apropiat şi Atoateştiutor a tot şi a toate şi Atoatevăzător a tot şi a toate şi, cu adevărat, a cuprins cunoaşterea şi auzul şi văzul Sau, Preaînaltul, pe cei care se roagă Lui şi rugile lor, cât şi pe cei care Îi cer Lui şi cerinţele lor, şi pe cei nedreptăţiţi şi chemările lor, şi pe cei necăjiţi şi cerea lor de ajutor, şi, cu adevărat, le-a promis El, Preaînaltul, tuturor acestora cum că dacă Îl vor rugă cu o rugă în care nu există niciun păcat şi nici rupere a legăturilor de rudenie, El le va răspunde lor, cu siguranţă. Şi spune Allah:

  1. Şi Domnul vostru zice: „Chemaţi-Mă şi Eu vã voi rãspunde! Aceia care din prea multã trufie refuzã sã Mã adore vor intra în Gheenă umiliţi”.

(Surat Ghafir, 60)

Şi, cu adevărat, Allah ne-a îndrumat pre noi să ne îndreptăm în rugile noastre numai spre El şi ne-a îndemnat Preaînaltul intru aceasta spunând: „Id”uuny” – „Rugaţi-vă Mie!” şi totodată ne-a garantat noua răspunsul la rugile noastre continuând îndemnarea Sa cu Cuvântul lui Allah Preaînaltul: „Vă răspund vouă!”; ruga („du”ă’a”) reprezintand în sinea sa un act de adorare, iar cel care refuză să Îl adore pe Allah, Preaînaltul, cu adevărat, destinaţia sa nu poate fi alta decât iadul.

Şi dacă ne-a făgăduit noua răspunsul la rugile noastre, atunci, fără îndoială că Allah nu Îşi încălca promisiunile! Şi chiar dacă uneori nu ne apare imediat şi vizibil în faţa ochilor răspunsul la rugile noastre, cu adevărat Allah nu îşi încălca promisiunile şi cu siguranţă răspunde întotdeauna, rugilor noastre. În această privinţă, însă, ne-a înştiinţat nobilul nostru profet – Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) cum că Allah răspunde cu siguranţă rugilor noastre, dar felul în care El răspunde se poate concretiza într-una dintre următoarele trei modalităţi, şi anume: fie dându-ne cele pentru care ne-am rugat Lui, fie îndepărtând de noi (pe măsură rugii noastre) un necaz ce ne-ar fi păscut, fie prin a ne fi noua consemnate fapte bune pentru rugile pe care le-am înfăptuit şi pentru care vom fi răsplătiţi în ziua judecăţii.

Şi aşa cum am aminteam deja, spune Allah vorbind despre Sine Însuşi:

  1. Şi dacã te vor întreba robii Mei despre Mine, [spune-le] Eu sunt aproape, rãspund rugii celor care Mã cheamã, atunci când Mã cheamã, dar şi ei sã-Mi rãspundã şi sã creadã în Mine. Poate cã ei vor fi bine călăuziţi!

(Surat Al-Baqara, 186)

Şi acest verset este îmbibat de delicateţe şi profunzime şi prin el ni se face cunoscut nouă Allah Preaslăvitul şi Preaînaltul, ca fiind Cel care răspunde celui care Îl cheamă şi, cu adevărat, i-au spus profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) companionii săi (Allah să fie mulţumit de ei!): „O, trimis al lui Allah, oare Domnul nostru este Apropiat (astfel încât) să vorbim cu El în şoaptă, sau este El departe (atât încât să trebuiască) să Îl strigăm?” Şi i-a înştiinţat profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) cum că Allah Preaînaltul este Apropiat, aude atât ruga (şoptită sau nerostită), cât şi chemarea (strigarea). Şi, în acelaşi timp, Allah Preaînaltul le-a cerut supuşilor Săi ca şi ei să Îi răspundă Lui prin credinţă, adorare şi supunere şi prin cererea de la El a călăuzirii lor, şi a îndreptării lor către El, şi a cererii lor de la El a binelui, atât în această viaţă, cât şi în viaţa de apoi.

sursa: lumea islamică

Source Link

Views: 3

Cum am învățat eu să mă rog

Abdur Rahman   In numele lui Allah Cel Milostiv, Indurator ! Asa este, Islamul inseamna si Rugaciune. Cele cinci rugaciuni zilnice reprezinta unul din pilonii religiei noastre, ea fiind foarte importanta in viata fiecarui musulman. Profetul Muhammed (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui !) a spus : „Cele cinci rugaciuni de vineri pana […]

Abdur Rahman

In numele lui Allah Cel Milostiv, Indurator !

Asa este, Islamul inseamna si Rugaciune.

Cele cinci rugaciuni zilnice reprezinta unul din pilonii religiei noastre, ea fiind foarte importanta in viata fiecarui musulman.

Profetul Muhammed (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui !) a spus :

„Cele cinci rugaciuni de vineri pana vineri sterg pacatele din trecut, atat timp cat nu comite pacate mari”

Eu am invatat sa ma rog la moschee si cel care m-a indrumat este un frate din Cairo, apropiat de varsta mea.

La inceput mi s-a parut cam greu, recunosc, insa am exersat si acasa si din nou la moschee si in scurt timp am invatat. Alhamdulillah.

Referitor la rugaciuni, nici aici nu mi s-a parut prea usor. Daca in primele zile fratele meu imi spunea sa ma rog cu cuvintele mele, in limba romana, treptat-treptat ne vedeam la moschee si a inceput sa ma invete in limba araba.

Aveam mereu o agenda la mine pe care imi notam cum se pronunta si tot in ea imi notam si fiecare cuvant ce inseamna, asta sa nu ramana o invatare doar mecanica.

El a inceput sa ma invete pentru inceput surele de la sfarsitul Nobilului Coran pentru ca sunt mai scurte si mai usor de invatat.

Niciodata nu treceam la alta sura pana nu pronuntam fara greseala pe cea de dinainte, principiul pe care mi l-a spus fiind :

‘Mai bine putine sure, dar recitate corect, decat multe si cu greseli in pronuntie’

Ar mai fi de spus ca mereu luam la intalnirile noastre ‘Traducerea sensurilor Coranului cel Sfant in limba romana’ pentru ca el avea greutati in a-mi traduce foarte bine din araba in romana, desi stie romana destul de bine.

Insa, ne uitam in carte si asta ne ajuta mult la intelegerea cuvintelor.

Si, nu in cele din urma, doresc sa inchei prin a va spune ca-i port un respect foarte mare. M-a invatat multe alte lucruri. Spre exemplu mi-a spus de la inceput ca nu tot ce vad in moschee (se referea la cum se inchina sau vorbesc sau alte lucruri de acest gen) este corect si ca multi musulmani nu mai fac ceea ce trebuie, pentru ei Islamul fiind traditie.

El mereu cand nu stia raspunsul la o intrebare, decat sa-mi spuna ceva gresit, mai bine nu o facea si intreba Imamul. Este un musulman cum ar trebui sa fim noi toti, ghidandu-se dupa Sunnah si Nobilul Coran si mai putin dupa experienta lui dobandita prin traditie.

Dar a meritat alhamdulillah ?

Source Link

Views: 2