Creator - Romania, the meaningless part. Simple possibilities: It is possible that employees of DRPCIV (Car Permits and Registrations, Romania), together with employees of the Romanian Car Registry, have knowingly registered a large number of stolen vehicles. It is possible that the vehicles in point 1 have had their color changed before being sold.

Existența Creatorului

Cum dovedeşte Universul existenţa lui Alllah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى)? Prin însăși fenomenele care îl caracterizează! Primul fenomen – Apariţia Universului Primul fenomen care dovedeşte existenţa lui Alllah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) este chiar apariţia Universului, care are un Creator. Argumente Cu cât ştiinţa progresează mai mult, cu atât dovezile acestui fapt sunt mai exacte, mai profunde şi […]

Cum dovedeşte Universul existenţa lui Alllah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى)?

Prin însăși fenomenele care îl caracterizează!

Primul fenomen – Apariţia Universului

Primul fenomen care dovedeşte existenţa lui Alllah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) este chiar apariţia Universului, care are un Creator.

Argumente
Cu cât ştiinţa progresează mai mult, cu atât dovezile acestui fapt sunt mai exacte, mai profunde şi mai convingătoare.

Spre exemplu: Legile termodinamicii, legile atomului, energia solară, fiecare dintre acestea oferă dovezi clare în acest sens.

Legile termodinamicii

Lecomte du Nouy, conducătorul secţiei de fizică de la Institutul Pasteur şi al secţiei de filosofie de la Universitatea din Sorbona, afirmă în lucrarea sa intitulată Soarta omenirii:

„Unul dintre marile succese pe care le-a înregistrat ştiinţa modernă este corelarea legii Carnot-Clausius (numită şi cea de a doua lege a termodinamicii, considerată cheia înţelegerii materiei fără viaţă) cu teoria probabilităţilor.

Marele fizician Boltzmann a confirmat că:

„evoluţia materiei lipsite de viaţă corespunde unei evoluţii din ce în ce mai probabile a materiei, care se caracterizează prin sporirea simetriei şi a echilibrului forţei. Aşadar Universul înclină spre echilibru şi spre dispariţia tuturor asimetriilor existente în momentul de faţă, astfel încât, în final, toate mişcările se vor opri şi se va aşterne întunericul total.”

Eduard Loskill a subliniat că această lege a termodinamicii confirmă că Universul are un început:

„S-ar putea ca unii să considere că acest Univers s-a autocreat, în vreme ce alţii socotesc că această convingere în legătură cu caracterul etern al Universului nu este mai credibilă decât convingerea că există un Dumnezeu etern, însă cea de a doua lege a termodinamicii d e m o n strează că opinia respectivă este greşită. Ştiinţele d e m o n strează cu toată claritatea că acest Univers nu poate fi etern. Are loc o trecere continuă de la corpurile calde la corpurile reci, iar o evoluţie în sens invers nu poate avea loc în mod spontan. Aceasta înseamnă că Universul se îndreaptă către o situaţie în care temperatura tuturor corpurilor se egalizează şi în care sursele de energie se epuizează. Atunci nu vor mai avea loc procese chimice sau fizice şi nu va mai exista vreo formă de viaţă în acest Univers. De aceea noi concluzionăm că acest Univers nu poate fi etern; în caz contrar, energia lui ar fi fost consumată cu mult timp în urmă şi orice activitate ar fi încetat să existe.”

In felul acesta oamenii de ştiinţă au ajuns, poate fără să aibă intenţia acestei d e m o n straţii, la concluzia că Universul are un început şi au confirmat, astfel, existenţa lui Alllah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى), fiindcă ceea ce are un început nu putea să înceapă de la sine, ci trebuie să fi avut un impuls iniţial sau un Creator.

Savantul biofizician Frank Allen a demonstrat şi el caracterul neetern al Universului prin aceeaşi lege, afirmând:

„Deseori se spune că acest Univers material nu ar avea nevoie de un Creator, dar dacă admitem că acest Univers există, atunci se pune întrebarea cum de există şi cum a apărut.
Există patru posibile răspunsuri la această întrebare:
a. fie că acest Univers este doar o închipuire şi o iluzie, dar acest lucru vine în contradicţie cu chestiunea pe care am admis-o în legătură cu existenţa lui;
b. fie că acest Univers a apărut automat din neant;
c. fie că este etern şi nu are un început;
d. fie că are un Creator.

a. Prima posibilitate nu ne ridică nicio problemă, în afară de cea a percepţiei şi a simţurilor, ceea ce înseamnă că felul în care noi percepem acest Univers şi schimbările care se produc în el nu reprezintă decât o închipuire sau o iluzie, fără niciun suport real. Opinia că acest Univers nu ar avea o existenţă efectivă, că el ar fi doar o imagine în minţile noastre şi că noi am trăi într-o lume iluzorie nu merită să fie discutată.

b. Cea de a doua opinie, după care lumea – inclusiv materia şi energia – a apărut singură, din neant, opinie care nu este mai puţin stupidă decât prima şi nici ea nu necesită să fie subiect de discuţie sau analiză.

c. Cea de a treia opinie, conform căreia acest Univers este etern şi nu are un început, se întâlneşte cu opinia potrivit căreia acest Univers are un Creator într-un singur punct, adică are un caracter etern. Aşadar, fie că atribuim calitatea eternităţii unei lumi moarte, fie că o atribuim unui Dumnezeu viu care creează.

d. Nu există nicio dificultate de raţionament în acceptarea celei de a patra dintre aceste posibilităţi, mai mult decât în acceptarea celei de a treia, deoarece legile termodinamicii dovedesc că elementele componente ale acestui Univers îşi pierd în mod treptat căldura, îndreptându-se în mod inevitabil către o zi în care corpurile se vor caracteriza printr-o temperatură extrem de scăzută, numită zero absolut; o zi în care energia va dispărea şi viaţa va deveni imposibilă, iar producerea acestei stări, în care energia va dispărea şi temperatura corpurilor va scădea până la zero absolut, este inductivă odată cu trecerea timpului. Soarele arzător, stelele strălucitoare şi pământul plin de forme de viaţă reprezintă dovada clară a faptului că originea Universului este legată de un timp care a început într-un anumit moment şi, în consecinţă, apariţia Universului nu reprezintă o întâmplare. Aceasta înseamnă că la originea Universului trebuie să se afle un Creator etern, care nu are un început, Atoateştiutor, înzestrat cu o putere fără limite, şi că acest Univers a fost creat de Mâinile Sale. Aşadar legea menţionată anterior confirmă faptul că Universul, de vreme ce are căldură, nu poate să fie etern, întrucât căldura nu mai poate exista după răcirea lui şi, dacă ar fi fost etern, ar fi fost rece.”

sursa: rasarit.com

Source Link

Ciclul vieţuitoarelor din natură

Adnan Ash-Sharif “Allah creează făptura, apoi, o face din nou, apoi, la El veţi fi aduşi înapoi” Ştiinţele biologiei, chimiei şi fizicii atomice au descoperit că toate făpturile cu viaţăşi fără viaţă, se compun din unităţile de bază, care sunt atomii, că atomii sunt alcătuiţi din particule, precum electronul, neutronul, protonul şi altele, […]

Adnan Ash-Sharif

“Allah creează făptura, apoi, o face din nou, apoi, la El veţi fi aduşi înapoi”

Ştiinţele biologiei, chimiei şi fizicii atomice au descoperit că toate făpturile cu viaţăşi fără viaţă, se compun din unităţile de bază, care sunt atomii, că atomii sunt alcătuiţi din particule, precum electronul, neutronul, protonul şi altele, al căror număr a ajuns până în prezent la mai mult de patruzeci şi că, prin unirea atomilor între ei, s-au format lucrurile din natură, că organismul uman este compus dintr-o sută de mii de miliarde de celule, că fiecare celulă este compusă dintr-o sută de miliarde de atomi, că în natură se află un număr de 92 de elemente, începând cu hidrogenul şi încheind cu uraniul. Orice lucru din univers are un ciclu de viaţăşi o viaţă limitată, după care se întoarce la atomii sau la particulele din care a fost alcătuit.

Viaţa unor atomi radioactivi nu depăşeşte câteva secunde, după care se întorc la particulele din care sunt compuşi, în timp ce viaţa unor aştri din Univers, durează câteva miliarde de ani, după care şi ei dispar, transformându-se în atomii şi particulele lor, din care au fost alcătuiţi, pentru a relua un nou ciclu de viaţă cu durata de milioane de ani.

Omul a fost creat din pământ şi, când moare, se transformă în pământ şi revine la elementele din care a fost compus, precum hidrogenul, oxigenul, carbonul, calciul, fierul, fosforul, magneziul şi altele. Apoi, plantele şi animalele extrag acele elemente de care au nevoie pentru structura diverselor lor componente, animalele şi păsările mănâncă ceea ce le este necesar din plante, omul se hrăneşte cu plantele şi cu carnea animalelor şi păsărilor, pe care aparatul său digestiv o transformă în sânge, iar din acesta testiculele bărbatului şi ovarele femeii, extrag ceea ce este necesar pentru compunerea lichidului seminal al femeii care se întâlneşte cu lichidul seminal al bărbatului. Domnul face să se plămădească din ele o făptură, care după nouă luni devine un om nou, compus din miliarde de miliarde de atomi, a căror origine poate că dateazăde la începutul creaţiei, după ce poate că a avut loc miliarde de cicluri de viaţăşi fără viaţă. Omul – aşa după cum afirmă cercetătorul Hubert Ravez – este compus din praful aştrilor şi din cenuşa lor.

Elementul fier, care intră în structura corpului omenesc, de pildă, a fost creat de Domnul – aşa după cum afirmăştiinţa – Şi Allah ştie cel mai bine! – în urmă cu aproximativ cincisprezece miliarde de ani, în interiorul stelelor. Apoi, fierul şi atomii săi s-au preschimbat în decursul a milioane de cicluri de viaţă în milioane sau miliarde de făpturi fără viaţăşi cu viaţă, înainte de a intra în structura organismului fiecăruia dintre noi, pentru ca, după moarte, să reia ciclurile sale, al căror număr nu-l cunoaşte decât Stăpânul care “cunoaşte numărul din fiecare lucru – Mare este puterea Lui!”.

În lumina acestei explicaţii simple, în legătură cu ciclul făpturilor din Univers, înţelegem ceva din dimensiunea ştiinţifică a cuvintelor lui Allah Preaînaltul :

Allah v-a făcut pe voi să răsăriţi asemenea ierburilor, din pământ, /Apoi, vă va aduce pe voi înapoi la El şi vă va face să ieşiţi cu adevărat. (Nuh: 17-18).

Mărire Celui care le-a creat pe toate perechi, din ceea ce face pământul să creascăşi din ei înşişi şi din cele pe care ei nu le cunosc! (Ya-Sin : 36).

Spune : “Oare se află printre asociaţii voştri vreunul care să creeze o făpturăşi să readucă [la viaţă după moarte]?” Spune: “Allah creează făptura şi apoi o readuce! Cum de puteţi voi să staţi departe? (Yunus: 34).

Nu este El Cel care a început creaţia omului şi apoi îl va face din nou? (An-Naml: 64).

El este Cel care face prima oară făpturile şi apoi le face din nou – şi aceasta este şi mai uşor pentru El. (Ar-Rum: 27).

El este Cel care face prima oară [creaţia] şi El este Cel care o face din nou. (Al-Buruj: 13).

Oare nu ştiu ei cum a făcut Allah făpturile prima oarăşi cum le va face pe ele apoi din nou? (Al-‘Ankabut: 19).

Noi am hotărât pentru voi moartea şi Noi nu suntem împiedicaţi/ Să vă înlocuim cu semenii vostri şi să vă mai refacem [în Ziua de Apoi] într-un chip pe care voi nu-l ştiţi. (Al-Waqi’a: 60-61).

Laudă Aceluia a cărui promisiune s-a adeverit şi ne-a arătat, în secolul al XX-lea, cum plăsmuieşte creaturile şi cum, după aceea, le readuce la viaţă în chipuri şi forme din care nu cunoaştem decât foarte puţine prin intermediul unor operaţiuni pe care le efectuează nenumărate făpturi, printre care “stelele ce fug înapoi,/ Ce grăbesc să se ascundă” (At-Takwir: 15 – 16), aşa după cum vom prezenta, în detaliu, în rândurile ce urmează.

Centrul Cultural Islamic IslamulAzi

Source Link

Vârsta Pământului și formarea lui

VÂRSTA PĂMÂNTULUI ŞI FORMAREA LUI Adnan Ash-Shareef “Şi pământul, după aceea , l-a întins” (An-Nazi’at : 30). “Şi pe pământ şi pe ceea ce l-a făcut întins” (Ash-Shams: 6). “Şi la pământ, cum este el întins?” (Al-Ghashiyah: 20). 1. Când şi cum s-a format pământul? Studiile geologice apreciază că pământul s-a format în urmă […]

VÂRSTA PĂMÂNTULUI ŞI FORMAREA LUI

Adnan Ash-Shareef

“Şi pământul, după aceea , l-a întins” (An-Nazi’at : 30).

“Şi pe pământ şi pe ceea ce l-a făcut întins” (Ash-Shams: 6).

“Şi la pământ, cum este el întins?” (Al-Ghashiyah: 20).

1. Când şi cum s-a format pământul?

Studiile geologice apreciază că pământul s-a format în urmă cu aproximativ 4 miliarde şi jumătate de ani, adică la 10 miliarde de ani după formarea Universului şi după apariţia a numeroase galaxii şi stele. Aceasta pentru că cea mai îndepărtată stea de noi – Al – Cazar – se află la o distanţă de 13 miliarde de ani lumină, adică lumina sa a avut nevoie de 13 miliarde de ani ca să ajungă la noi şi acest lucru înseamnă că ea există de atunci. Anul lumină este egal cu aproximativ zece miliarde de kilometri, mai exact nouă mii patru sute şaizeci de kilometri. Următoarele versete coranice fac referire la faptul că pământul s-a format după numeroase alte stele:

“Sunteţi voi mai greu de făcut sau cerul pe care L-a înălţat El?/ El a ridicat bolta lui şi l-a orânduit pe deplin,/ El a făcut întunecată noaptea lui şi a scos la iveală ziua lui/ Şi pământul, după aceea, l-a întins.” (An-Nazi’at : 27-30).

În ceea ce priveşte apariţia pământului, studiile geologice indică faptul că el s-a format din mici corpuri cereşti numite planetoide, care s-au atras şi s-au ciocnit, iar apoi s-au unit datorită forţei gravitaţionale care leagă corpurile cu volum şi cu greutate mare. Aceste planetoide, la rândul lor, îşi au originea în masa primordială din care s-a format Universul. Numeroasele deschizături de pe suprafaţa globului pământesc şi focul şi lava care ard în interiorul lui sunt dovezi ştiinţifice care sprijină această teorie ştiinţifică referitoare la formarea pământului.

2. Formarea pământului

Pământul este sferoid aplatizat şi nu este perfect sferic, aşa cum ne apare după ce a fost fotografiat din sateliţi, începând din anul 1958. Datorită rotirii în jurul axei proprii pământul se umflă foarte mult la ecuator şi se aplatizează în zona polilor. Circumferinţa pământului la ecuator este de 12 756 kilometri. Diferenţa mică, de numai 43 kilometri, dintre cele douădiametre ale pământului îl face să pară sferic, când, în realitate, el este sferoid, aplatizat. Învăţaţii greci antici Pitagora, Aristotel, Ptolameu au afirmat că pământul este sferic. Faptul că el este sferoid a fost stabilit pe baza calculelor de către savantul Newton, în secolul XVII (1687), care a constatat că diametrul pământului la ecuator este mai mare cu 1/231 decât diametrul său dintre Polul Nord şi Polul Sud. Coranul cel Sfânt a indicat, în mod categoric, că pământul are o formă sferoidă aplatizată, prin cuvintele “la întins”, “l-a făcut întins”, “întins” şi “înfăşoară”. În aceasta constă miracolul ştiinţific al Coranului, care este una din dovezile categorice ale faptului că el a fost revelat de Stăpânul lumilor.

3. Straturile Pământului

“Allah este Cel care a creat şapte ceruri şi tot atâtea pământuri”

Orice lucru care se înalţă deasupra altui lucru este pentru acesta din urmă cer, acoperiş sau plafon. Prin analogie cu acest sens lingvistic general al cuvântului cer, fiecare strat din învelişul atmosferic care înconjoară pământul, este, faţă de el, un cer şi la fel sunt şi stelele şi planetele şi, având în vedere că pământul este alcătuit din straturi, fiecare din aceste straturi este cer pentru ceea ce se află dedesubtul său.

Următoarele versete sfinte se referă la straturile pământului şi la învelişul atmosferic al pământului şi stabilesc numărul lor la şapte:

“Allah este Cel care a creat şapte ceruri şi tot atâtea pământuri. Între ele, coboară porunca [Sa], ca să ştiţi că Allah este cu putere peste toate şi că Allah cuprinde toate lucrurile cu ştiinţa Sa ”(At-Talaq: 12);

“Apoi, S-a întors către cer care era un fum şi i-a zis lui şi pământului: “Veniţi amândoi de voie sau fără de voie” Şi au răspuns ei: “Venim, supunându-ne de bună voie!”/ Şi le-a hotărât El să fie şapte ceruri, în două zile, şi a orânduit fiecărui cer menirea sa. Şi am împodobit Noi cerul cel mai de jos cu candele, în chip de strajă. Aceasta este orânduiala Celui Puternic şi Atoateştiutor” (Fussilat:11-12).

Savanţii din domeniul cosmosului au descoperit în a doua jumătate a secolului XX că învelişul atmosferic este alcătuit din şapte straturi sau ceruri, aşa cum vom arăta în mod detaliat într-un capitol următor. În ceea ce priveşte pământul, există opinii diferite în privinţa numărului straturilor lui, probabil pentru că pătrunderea în straturile pământului este foarte limitată şi extrem de dificilă. În cea mai documentată sursă ştiinţifică, Enciclopedia Astronomică Larousse, găsim următoarea prezentare:

Pământul se împarte în trei straturi principale, fiecare dintre ele conţinând, la rândul său, alte câteva straturi mai mici:

1 – Scoarţa terestră, care se întinde între 5-10 kilometri sub nivelul oceanelor şi între 30-40 de kilometri sub nivelul continentelor, este alcătuită din trei straturi mai mici:

– Stratul superior, alcătuit din materiale sedimentare

– Stratul mijlociu, alcătuit din rocile granit

– Stratul inferior, alcătuit din roci de bazalt

2 – Învelişul, care se împarte în două secţiuni :

a – Învelişul superior, alcătuit din trei straturi:

– Stratul dur, numit litosferă, care se întinde de la adâncimea de 60 de km până la adâncimea de 100 km în interiorul pământului.

– Stratul vâscos, numit astenosferă, care se întinde de la adâncimea de 100 de km până la adâncimea de 200 km în interiorul pământului.

– Stratul gros, care se întinde de la adâncimea de 200 de km până la adâncimea de 700 km în interiorul pământului.

b – Învelişul inferior, care se întinde de la adâncimea de 700 de km până la adâncimea de 2900 km şi este alcătuit dintr-un strat cu densitate înaltă de metale şi roci.

3 – Nucleul, alcătuit din cea mai mare parte din fier şi puţin nichel, se întinde până în centrul pământului, adică de la 2900 de kilometri până la 6370 de kilometri şi savanţii presupun (accentuăm cuvântul “presupun”), că el se compune din două straturi:

– Nucleul exterior, un strat despre care se presupune că este lichid, care se întinde între 2900 de km şi 5100 de km.

– Nucleul inferior sau sâmburele, un strat despre care se presupune că este solid, care se întinde între 5100 de km şi 6370 de km, adică până în centrul pământului.

Comentariu

Coranul este întotdeauna balanţa şi cuvântul hotărâtor în legătură cu certitudinea oricărei ştiinţe, atunci când există un text care se referă direct la ştiinţa respectivă. Geologii nu au ajuns, încă, la concluzii unitare în privinţa numărului straturilor pământului. Dacă unele surse menţionează nouăstraturi, iar altele doar cinci sau şase straturi, mai devreme sau mai târziu, geologii se vor convinge că pământul este alcătuit din şapte straturi, aşa cum afirmă Coranul cel Sfânt – cuvântul hotărâtor în privinţa corectitudinii ştiinţelor – fie că este vorba de ştiinţele umane , fie că este vorba de ştiinţele materiale sau naturale, ştiut fiind că pătrunderea omului în interiorul cerului şi al pământului va continua să rămână limitată, oricâtă ştiinţă ar avea. Pânăîn momentul de faţă, omul nu a reuşit să pătrundă decât la ceva mai mult de zece kilometri în interiorul pământului şi să exploreze câteva miliarde de kilometri din ceruri. Fără explorarea deplină a cerului şi a pământului, va continua să rămână o barieră de foc şi aramă, aşa cum a glăsuit Allah PreaÎnaltul :

“O, neam al djinnilor şi al oamenilor! Dacă voi puteţi trece dincolo de hotarele cerului şi ale pământului, treceţi!/ Dar, voi nu veţi putea trece, decât cu ajutorul unei puteri!/ Aşadar, pe care dintre binefacerile Domnului vostru le tăgăduiţi?/ Se vor trimite asupra voastră flăcări de foc şi aramă şi nu veţi fi voi ajutaţi “(Ar-Rahman : 33-35).

sursa: Centrul Cultural Islamic Islamul Azi

Source Link