Emigrarea Profetului – partea a 6-a

  5. În drum spre Medina, Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – l-a întâlnit pe Abu Buraida, unul dintre cei conduşi de lăcomie pentru obţinerea răsplăţii quraişilor. De îndată ce l-a văzut pe Profet – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – şi a vorbit cu el, Abu Buraida a îmbrăţişat islamul […]

5. În drum spre Medina, Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – l-a întâlnit pe Abu Buraida, unul dintre cei conduşi de lăcomie pentru obţinerea răsplăţii quraişilor. De îndată ce l-a văzut pe Profet – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – şi a vorbit cu el, Abu Buraida a îmbrăţişat islamul împreună cu alţi şaptezeci dintre oamenii săi. El şi-a scos turbanul şi l-a legat în jurul lancei sale ca pe o flamură, drept mărturie că îngerul păcii şi armoniei venise să umple întreaga lume de cinste şi dreptate.

6. Cei doi emigranţi şi-au reluat călătoria. În această perioadă, l-au întâlnit pe Az-Zubair, care se afla în fruntea unei caravane ce se întorcea din Siria. Ei s-au salutat călduros şi Az-Zubair le-a dăruit două veşminte albe, pe care ei le-au acceptat cu recunoştinţă. Într-o zi de luni, pe 8 Rabi’ Al-Auual, în cel de-al treisprezecelea an al Profeţiei, adică pe 23 septembrie 622 e.n., Mesagerul lui Allah a sosit la Quba’.

De îndată ce s-a răspândit vestea sosirii lui Muhammad, mulţimea din Medina a început să se îngrămădească pe vârfurile munţilor şi în copaci. Veneau în fiecare dimineaţă şi aşteptau cu nerăbdare apariţia lui până când erau nevoiţi să plece datorită căldurii insuportabile a amiezii. Într-o zi, plecaseră ca de obicei şi după o lungă aşteptare şi pândă se întorceau în oraş, când un evreu, care a văzut călători îmbrăcaţi în alb care-şi croiau grăbiţi calea spre Medina, a strigat de pe vârful unei coline: “O, voi, familii de arabi! Străbunul vostru a sosit! Cel pe care l-aţi aşteptat cu nerăbdare a venit!” Musulmanii au alergat de îndată cu armele în mână pentru a-l apăra.[3] Fericita veste s-a răspândit cu repeziciune în oraş şi lumea a ieşit să-l întâmpine pe distinsul oaspete.

Ibn Al-Qaiiim a spus: “Strigătele de „Allahu Akbar” (Allah este Mai Mare) au răsunat în neamul ‘Amr bin ‘Auf. Auzindu-le, Muhammad – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – s-a emoţionat foarte tare, dar, cu un rar simţ al coordonării şi bunei-cuviinţe, a cerut să se facă linişte. Seninătatea l-a învăluit şi revelaţia i-a fost trimisă.


“…atunci Allah este Ocrotitorul lui; iar Gavriil şi dreptcredincioşii evlavioşi şi îngerii îi vor fi peste aceasta ajutoare.”
[66:4]

‘Urua bin Az-Zubair a spus: „Ei l-au primit pe Mesagerul lui Allah – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – şi el a mers cu ei în partea dreaptă. Acolo, cei din neamul ‘Amr bin ‘Auf l-au găzduit. Aceasta se întâmpla într-o zi de luni, în Rabi’ Al-Auual. El s-a aşezat în tăcere şi „ajutoarele” care nu avuseseră ocazia să-l vadă mai înainte au venit să-l salute. Se spune că soarele dogorea şi atunci Abu Bakr s-a ridicat în picioare să-l apere cu umbra lui de razele arzătoare. Abia atunci cei care nu-l mai văzuseră au înţeles care este Profetul. A fost într-adevăr o zi nemaiîntâlnită în Medina. Chiar şi evreii, din semnele pe care le-au văzut la Muhammad, şi-au dat seama de adevărul spuselor Profetului lor. În Quba’, Muhammad – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – a locuit la Khultum bin Al-Hadm, o căpetenie primitoare a tribului ‘Amr bin ‘Auf. Aici el şi-a petrecut patru zile: de luni, până joi. În această perioadă, s-a turnat fundaţia Moscheei din Quba. La baza acestei iniţiative a stat credinţa adevărată. ‘Ali a mai rămas în Mekka timp de trei zile, pentru a înapoia proprietarilor de drept lucrurile ce-i fuseseră date de Profet – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – spre păstrare. După aceea, şi-a început emigrarea, pentru a se întâlni cu Profetul la Quba’.

Source Link

Views: 1

După ce mărturisim șahada…

După ce mărturisim șahada… Rostirea Shahadei este suficienta pentru a devenii Musulman. Exista insa sapte aspecte care trebuie implinite pentru ca cineva sa fie efectiv Musulman. Si acestea sunt: 1. Cunoasterea.(Al-Ilm) -sa cunoasca ceea ce neaga si ceea ce afirma; daca o persoana nu cunoaste intelesul, nici cerintele acestora, ea nu va beneficia de ele, […]

După ce mărturisim șahada…

Rostirea Shahadei este suficienta pentru a devenii Musulman.
Exista insa sapte aspecte care trebuie implinite pentru ca cineva sa fie efectiv Musulman.

Si acestea sunt:


1. Cunoasterea.(Al-Ilm)

-sa cunoasca ceea ce neaga si ceea ce afirma; daca o persoana nu cunoaste intelesul, nici cerintele acestora, ea nu va beneficia de ele, pentru ca nu a crezut in ele; mai degraba este ca cel care vorbeste o limba pe care nu o intelege

2. Siguranta.(Al-Yaqeen)

– inima sa fie ferm convinsa de intelesul Sahahadei, fara urma de indoiala.

Allah spune (traducerea sensurilor)

Dreptcredinciosi sunt numai aceia care cred in Allah si in Trimisul Sau, care apoi nu s-au mai indoit. [49.15]

Trimisul lui Allah, , spunea: „Marturisesc ca nu exista alt dumnezeu in afara de Allah, si ca eu sunt Trimisul lui Allah. Nici un rob nu Il va intalni pe Allah, cu aceasta marturisire, fara sa aiba nici o indoiala in ea, fara ca el sa intre in Jannah.” (Muslim)

3. Sinceritatea.(Al-Ikhlaas)

– adorarea exclusiva a lui Allah, lucru contrar Shirk-ului. acesta este intelesul lui „LA ILAHA ILL ALLAH”
Allah spune (traducerea sensurilor):

Si nu li s-a poruncit decAt sA-L adore pe Allah, cu credinta curata si statornica in religia Lui.
[98.5]


4. Adevarul.(As-Sidq)

Trimisul lui Allah, , spunea: „Oricui marturiseste ca nu exista alt dumnezeu in afara de Allah si ca Muhammad este Trimisul lui Allah, cu adevar din inima sa, Allah ii va interzice intrarea in Foc.” (Muslim)

5. Iubirea si afectiunea.(Al-Mahabbah )

– iubirea pentru kalimah si iubirea si placerea pentru tot ceea ce decurge din ea.

Allah spune (traducerea sensurilor):

Spune: „[O, Profetule] Daca Îl iubiti pe Allah, urmati-ma si Allah va va iubi si va va ierta pacatele voastre! Allah e Iertator, Indurator[Al-Ghafur, Ar-Rahim] [3.31]

Allah va aduce [în locul lui] un neam [de oameni] pe care-i iubeste si care-L iubesc pe El. [5.54]

Trimisul lui Allah, , spunea: „Nici unul dintre voi nu va crede cu adevarat pana cand eu nu ii voi fi mai drag decat prorpiul sau tata, si fiul sau si intreaga omenire.”

Allah spune (traducerea sensurilor):

Acela care supune fata sa lui Allah si este binefacator, acela s-a prins de toarta cea mai trainica. [31.22]

Intoarceti-va cu cainta spre Domnul vostru si supuneti-va Lui. [39.54]

Allah subhanahu wa ta’ala spune (traducerea sensurilor):

Ati avut voi in Trimisul lui Allah o pilda frumoasa, pentru cel care nadajduieste in Allah si in Ziua de Apoi si Il pomeneste pe Allah mereu. [33.21]

Ceea ce va daruieste Trimisul primiti, iar cele de la care va opreste, de la acelea opriti-va si fiti cu frica de Allah, caci Allah este aspru la pedeapsa! [59.7]

O, voi cei care credeti! Fiti cu supunere fata de Allah si fiti cu supunere [ascultare] fata de Trimisul Sau si fata de diriguitorii vostri! Apoi, daca aveti neintelegeri intzr-o chestiune, aduceti-o [intru judecare] la Allah si la Trimis, daca voi credeti in Allah si in Ziua de Apoi! Aceasta este mai bine si cu mai bune urmari. [4.59]

Spune: “Fiti cu supunere fata de Allah si de Trimis , dar daca intoarceti spatele, Allah nu-i iubeste pe necredinciosi!” [3.32]

sursa: rasarit.com

Source Link

Views: 1

STÂLPII ISLAMULUI ŞI VALORILE MORALE

STÂLPII ISLAMULUI ŞI VALORILE MORALE SCOPUL PROFEŢIEI – PERFECŢIONAREA PRINCIPIILOR MORALE  Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a explicat principalul scop al trimiterii sale în această lume, precum şi metoda de îndrumare a oamenilor prin următoarele cuvinte: „Am fost trimis numai pentru a desăvârşi principiile morale.” (Al-Muwatta). Acest mesaj măreţ a lăsat […]

STÂLPII ISLAMULUI ŞI VALORILE MORALE

SCOPUL PROFEŢIEI – PERFECŢIONAREA PRINCIPIILOR MORALE

 Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a explicat principalul scop al trimiterii sale în această lume, precum şi metoda de îndrumare a oamenilor prin următoarele cuvinte: „Am fost trimis numai pentru a desăvârşi principiile morale.”
(Al-Muwatta).

Acest mesaj măreţ a lăsat o impresie de neuitat în istoria omenirii şi a fost util în transmiterea şi aducerea oamenilor sub influenţa Aceluia sub Care se afla permanent profetul Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!). Scopul său nu era altul decât întărirea principiilor morale ale oamenilor pentru ca aceştia să vadă adevărata realitate, o lume plină de perfecţiune şi frumuseţe, şi să încerce să atingă acest ţel în mod conştient.

Preamărirea este un act obligatoriu în Islam şi a fost inclusă în principalii stâlpi ai credinţei islamice. Dar formele islamice de preamărire nu sunt un fel de exerciţiu mistic care leagă oamenii printr-o forţă misterioasă, necunoscută care îl obligă pe om să execute fapte inutile şi mişcări fără sens. Toate formele obligatorii de preamărire sunt similare unor exerciţii care îi antrenează pe oameni să dobândească un comportament corect, să ducă o viaţă cinstită şi să cultive aceste virtuţi toată viaţa, oricare ar fi schimbările care se produc pe parcurs.

Rugăciunea împiedică săvârşirea de păcate, ea fiind o formă obligatorie de adorare de care omul începe să fie atras prin trezirea interesului şi a bunăvoinţei sale. El o practică tot timpul pentru ca viaţa lui să fie ferită de boli, iar trupul său să fie sănătos şi puternic.

Qur’anul cel Sfânt şi tradiţia Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) sunt dovezi ale acestor realităţi.

Când Allah a poruncit rugăciunile obligatorii, a specificat următoarele:

„Rugăciunea împiedică obscenitatea şi răul.”

Ferirea de rău, de răutăţi şi purificarea de faptele rele sunt realităţi ale rugăciunii. Într-un hadith qudsi este menţionat:

„Accept rugăciunile persoanei care adoptă politica modestiei, este conştientă de Măreţia Mea, nu păcătuieşte împotriva Mea, îşi dedică timpul preamărindu-Mă şi este îngăduitoare cu săracii, călătorii, persoanele slabe şi suferinde!”

STÂLPII ISLAMULUI ŞI VALORILE MORALE

Dania este un mijloc de purificare, obligatoriu pentru „sahibe nisab”. Nu reprezintă doar o taxă care este colectată din buzunarele oamenilor; scopul său principal este răspândirea seminţelor bunătăţii, simpatiei şi bunăvoinţei, furnizarea unui mijloc de relaţionare în societate şi stabilirea unei relaţii de iubire şi prietenie.

Scopul daniei a fost menţionat în Qur’an în următoarele cuvinte:

„O, Profetule! Ia din bunurile lor milostenie prin care să-i curăţeşti şi să-i binecuvântezi…”
(Surat At-Tawba 9:103).

Curăţirea sinelui de impurităţile lumeşti şi ridicarea standardelor societăţii la înălţimile decenţei şi purităţii reprezintă înţelepciunea din spatele acestei taxe.

Din acest motiv, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a dat un sens larg noţiunii de zakat şi dania a fost impusă fiecărui musulman. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: „A zâmbi în compania fratelui tău reprezintă milostenie. Impunerea săvârşirii de fapte bune şi împiedicarea păcătuirii reprezintă milostenie. Călăuzirea cuiva pe calea cea dreaptă înseamnă milostenie. Îndepărtarea obstacolelor de pe drum, precum ghimpii şi oasele, reprezintă milostenie. A turna apă din vasul tău în vasul fratelui tău reprezintă milostenie. A ghida o persoană cu problem de vedere reprezintă milostenie pentru tine.” (Bukhari)

Împrejurimile deşertului şi viaţa beduinilor – un mediu definit de conflicte interne – au marcat locul în care învăţăturile Islamului au fost expuse lumii; aici ne sunt demonstrate scopurile şi rezultatele acestor învăţături, precum şi efectul avut asupra arabilor din acele vremuri întunecate.

Postul reprezintă de asemenea un stâlp al Islamului, el fiind obligatoriu. Dar nu este luat în considerare faptul că oamenii trebuie să-şi înfrâneze dorinţele carnale şi alte lucruri interzise doar pentru o perioadă fixă. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: „Postul nu este doar abţinere de la mâncare şi băutură, ci o ferire de lucrurile rele şi obscene. Dacă în timpul postului cineva te insultă sau începe o ceartă, spune: «Eu postesc.»”

În Qur’an ni se subliniază obligativitatea postului prin următoarele cuvinte:

„O, voi cei care credeţi, v-a fost statornicit vouă Postul, aşa cum le-a fost prescris şi celor dinaintea voastră – poate că veţi fi cu frică!”
(Surat Al-Baqarah 2:183).

Hajj este pelerinajul obligatoriu, destinat să diminueze iubirea faţă de lumea care ne înconjoară. Uneori omul crede că a călători în locurile sfinte şi a efectua pelerinajul, care a fost impus oricărui musulman care îşi permite acest lucru şi care este inclus în stâlpii de bază ai Islamului, este numai o formă de preamărire ce nu are legătură cu moralitatea şi caracterul oamenilor.

„Pelerinajul are loc în lunile cunoscute. Aceluia care s-a decis să facă Pelerinajul în aceste luni îi sunt oprite în timpul Pelerinajului împreunarea cu muierea, nesupunerea şi cearta. Şi binele pe care îl faceţi, Allah îl ştie. Luaţi cu voi provizie, dar cea mai bună provizie este evlavia! Şi fiţi cu frică de Mine, voi cei care aveţi minte!” (Surat Al-Baqarah 2:197).

Acestea sunt doar trăsăturile esenţiale ale formelor de preamărire care sunt cunoscute şi practicate în Islam, constituind stâlpii de bază ai Islamului. Ele ne arată relaţia profundă care există între religie şi moralitate şi cât de puternică şi durabilă este această relaţie. Cât de variate sunt aceste forme de preamărire şi cât de diferite unele faţă de altele în spirit şi aspect, dar totuşi apropiate din perspectiva scopului şi obiectivelor prin care Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a indicat principala ţintă…

STÂLPII ISLAMULUI ŞI VALORILE MORALE

Aşadar salah (rugăciunea), sawm (postul), zakat (dania), hajj (pelerinajul) şi alte forme de preamărire similare acestora sunt pietrele de temelie în atingerea perfecţiunii şi reprezintă mijloace de curăţire şi purificare care duc spre o viaţă liniştită. Datorită atributelor înalte şi calităţilor nobile ce constituie elementele inalienabile, precum şi rezultatele acestor forme de preamărire, acestora le-au fost acordate o poziţie înaltă în religia lui Allah.

Prin aceste forme de preamărire nu sunt purificate inimile oamenilor dacă aceştia nu manifestă cele mai alese calităţi faţă de cei care îi observă şi dacă nu îmbunătăţesc relaţia dintre Allah şi robii Săi; în caz contrar, nu le rămâne decât distrugere şi devastare.

Allah spune:

„Cel care vine nelegiuit la Domnul său, acela va avea parte de Gheena în care el nici nu va muri, dar nici nu va trăi. Iar aceia care vin la El credincioşi şi care au săvârşit fapte bune, aceia vor avea treptele cele mai înalte, Grădinile Edenului pe sub care curg pâraie. Veşnic vor avea ei sălaş în ele, căci aceasta e răsplata acelora care s-au curăţit.” (Surat Ta-Ha 20:74-76).

Source Link

Views: 3