Omul a fost înzestrat cu multiple însuşiri, nu pentru a face rău, ci pentru a fi în permanenţă în slujba binelui.
După modul cum se folosesc de însuşirile şi calităţile lor, oamenii se împart în două categorii: 1) Cei care îşi folosesc intenţionat denaturat însuşirile şi calităţile lor, din care cauză au de suferit atât ei înşişi, cât şi ceilalţi oameni. 2) Cei care sunt sinceri şi serioşi, dar din cauza ignoranţei lor se confruntă cu greşeli.
Cei care, intenţionat, îşi folosesc calităţile pentru a face rău sunt cei mai periculoşi şi păcătoşi oameni. Este nevoie ca aceştia să fie ţinuţi sub control şi sunt necesare măsuri împotriva lor.
În ceea ce priveşte pe cei care greşesc din cauza ignoranţei lor, aceştia au nevoie să fie educaţi şi învăţaţi să aleagă calea cea bună şi să-şi folosească însuşirile în cele mai bune condiţii. În această privinţă şeriat-ul are o importanţă deosebită.
Şeriatul este o expresie a voinţei lui Allah şi constitue o călăuză deosebit de importantă în ordinea, în modul cel mai bun al vieţii oamenilor. Legea lui Allah este numai în interesul oamenilor. În această lege nu există nicio prevedere care să îngrădească, în vreun fel, posibilităţile sau drepturile oamenilor. Ea descurajează ascetismul, viaţa de pustnic. Şeriatul este împotriva unui mod de viaţă caracterizat prin austeritate extremă, restrângerea la maximum a satisfacerii trebuinţelor, în scopul realizării unui ideal religios. Şeriatul nu poate să aibă asemenea pretenţii, din moment ce această lege este expresia voinţei lui Allah şi El niciodată nu cere supuşilor săi o astfel de viaţă. Omul a fost creat cu absolut tot ce este necesar pentru a se bucura de o viaţă demnă şi fericită şi, de asemenea, de a-şi perpetua neamul. Voinţa lui Allah este ca el, în armonie cu celelalte vieţuitoare şi cu natura, să-şi îndeplinească menirea pe care o are în această viaţă, aceea de a acţiona în aşa fel încât să creeze paradisul pe pământ. Şeriat-ul, ca lege care exprimă voinţa lui Allah, interzice tot ce este în detrimentul, în dauna oamenilor şi permite şi încurajează tot ce este în folosul lor.
Principiul de bază al Şeriat-ului este de a deveni în întâmpinarea tuturor necesităţilor şi dorinţelor reale ale omului, de a apăra toate interesele şi de ai facilita, în final, ca omul să reuşească în viaţă şi să fie fericit. În atingerea acestor idealuri nu este suficient ca omul să fie corect, să nu atenteze la bunurile şi drepturile altora, ci trebuie neapărat să ţină seama şi de unele principii morale şi etice ca solidaritatea, într-ajutorarea şi cooperarea cu ceilalţi semeni ai săi. Iar în ceea ce priveşte binele şi răul, câştigul şi paguba, principiul de bază al acestei legi este de a prefera cîştigul modest în dauna câştigului mare şi de a sacrifica, de a pierde un câştig, un profit mic, în faţa unei daune mari iminente. Deşi şeriat-ul este împotriva exagerărilor de orice fel şi de asemenea este împotriva nesocotinţei, lipsei de chibzuinţă şi de înţelepciune. Nu e secret pentru nimeni faptul că fiecare om are limitele sale. Nu întotdeauna omul poate discerne, de unul singur, ce este bine şi ce este rău, ce este folositor şi ce este dăunător. Sursele lui de informare în direcţia unor realităţi sunt limitate. Tocmai pentru a scuti oamenii de posibilitatea comiterii unor fapte nedemne, în necunoştinţă de cauză, Allah le-a trimis legi şi porunci care-i fereşte de asemenea fapte. Valabilitatea acestor legi şi porunci a fost verificată şi probată de timp şi odată cu dezvoltarea societăţii umane, pe toate planurile, acestea au căpătat o credibilitate şi mai mare.
Omenirea, în perioada contemporană, arată tendinţe mai mari de apropiere de divinitate, de religie. Experienţa umană de pănâ acum face necesară acceptarea de către din ce în ce mai mulţi oameni a divinităţii, a legilor şi poruncilor lui Allah. După o experienţă amară, din ce în ce mai mulţi oameni se conformează acestor norme.
Se poate întâmpla ca unii oameni să nu priceapă în întregime unele prevederi şi norme ale şeriat-ului, dar ei au convingerea că au acceptat un cod de legi care are o bază ştiinţifică şi al cărei singur scop este de a-i izbăvi de ignoranţă şi de unele erori ce se pot comite în necunoştinţă de cauză.
sursa: Liga Islamică și Culturală din RomâniaSource Link
Biologii care au fundamentat ortodoxia darwinistă au considerat celula drept un bulgăre nediferenţiat de protoplasmă. Organismul (şi în special celula) reprezenta pentru ei un „black box”, o cutie neagră – o maşinărie care face lucruri minunate printr-un mecanism necunoscut pentru om. Biologul Michael J.Behe explică faptul că, la ora actuală, biochimiştii au ajuns să exploreze partea dinlăuntru al cutiei negre. Şi ce au găsit acolo se cheamă „complexitate ireductibilă”.
Orice om a văzut o capcană de şoricei. Ea este construită dintr-o scândurică (1), de care se prinde un arc terminat cu un „ciocan” (2), ce se blochează cu o piedică (3), care la rândul ei este conectată la un cârlig cu declanşator (4), în care se află o momeală (5). Dacă un singur element lipseşte, jucăria nu mai funcţionează. Capcana de şoricei este un sistem ireductibil.
La nivel molecular, viaţa este plină de asemenea sisteme. Cunoştinţele au devansat atât de mult darwinismul, încât biologii nici măcar nu încearcă să explice cum au putut să apară sistemele ireductibile în mecanismul evoluţiei lente.
„Când mă gândesc la ochiul omenesc, mă cutremur”, mărturisea Charles Darwin. Ochiul este în stare să efectueze 100.000 funcţii separate zilnic. El este un asemenea sistem ireductibil care sfidează evoluţia. Dacă ar fi nedezvoltat, ochiul ar fi total nefuncţional. Dezvoltarea anatomică gradată a ochiului omenesc este o imposibilitate, datorită multor trăsături sofisticate care depind unele de altele. Darwin mărturisea: “Cum devine un nerv sensibil la lumină ne preocupă azi mai mult decât originea vieţii însăşi”. Dar nu numai sub aspectul structurii anatomice a ochiului, lucrurile sunt uimitoare, ci şi a proceselor biochimice care însoţesc fiecare aspect.
Mai întâi, lumina loveşte retina. O moleculă retinală îşi schimbă imediat forma. Aceasta determină o altă proteină, rodopsina, să-şi schimbe forma. Această reacţie atrage o a doua proteină, transducin, care la rândul ei se leagă de fosfodiesterază, o a treia proteină. Această nouă moleculă formată reduce numărul ionilor pozitivi de sodiu. Rezultatul dezechilibrului de ioni de sodiu din interiorul celulei cauzează o încărcătură electrică care este transmisă la centrul optic, pe care computerul creier o interpretează – …şi noi vedem!
Dar nu există doar un singur tip de ochi! Există o sumedenie: de om, de caracatiţă, de vertebrate, de artropode, de trilobiţi… De exemplu, ochiul de trilobit. În timp ce ochiul uman are un singur cristalin, ochiul de trilobit e compus dintr-o mulţime de lentile duble, până la 15.000 lentile separate în fiecare ochi. Miliardele de ani de evoluţie lentă nu puteau elabora ceva atât de complex.
Un alt sistem ireductibil este organul de reproducere. Profesorul Howard Peth se întreabă: „Cum ar fi putut organe sexuale feminine şi masculine – care se completează perfect – să apară gradat, în paralel, dar rămânând cu totul inutile până la completa lor dezvoltare?”
În numărul din 24 februarie, 1984, revista „Discover” [10] readuce în atenţie unul din cele mai dureroase mistere ale evoluţiei. După doctrina darwinistă, supravieţuirea speciei este asigurată de adaptare, precum şi de transmiterea cât mai eficientă a moştenirii genetice. Dar înmulţirea sexuată este o metodă ineficientă şi extrem de riscantă. Ea cere o mare cantitate dezordonată de timp şi energie. Iar faptul că înmulţirea sexuată înjumătăţeşte moştenirea de informaţii genetice a părintelui contrazice principiul biologic de bază al evoluţionismului: anume că scopul principal al organismului este să transmită progeniturii cât mai multe din genele proprii cu putinţă. În contrast cu înmulţirea sexuată, reproducerea asexuată este o cale mult mai simplă, mai rapidă, mai eficientă cale de reproducere, care permit creaturii să se replice pe sine fără ajutorul unui semen şi apoi să-i transmită descendenţilor toate genele sale. Conform darwinismului, speciile cu înmulţire sexuată ar fi trebuit să dispară demult în faţa celor asexuate.
e. Probabilitatea
Evoluţionismul consideră „şansa”, sau probabilitatea fericită, ca fiind principiul fundamental pentru apariţia vieţii cât şi pentru salturile evolutive de la un stadiu la următorul. Şansa îndeplinirii tuturor condiţiilor pentru realizarea unor sisteme ireductibile ca: aminoacidul, celula, organele, organismele homeoterme, reproducerea vivipară, etc… este inimaginabil de infimă.
Probabilitatea apariţiei spontane a numai 200 enzime cât este necesar pentru apariţia unei celule primare a fost calculată la 1/10 40.000. Compară această probabilitate imposibilă cu vârsta acceptată a universului în teoria Big-Bangului, de 1/1017 secunde. Dacă ar fi să acordăm fiecărei probabilităţi o singură secundă, timpul n-ar ajunge nici pentru realizarea primului pas, de la Anorganic la Organic, cu atât mai puţin pentru tot restul de cortegiu de salturi evolutive. Sir Fred Hoyle spunea: „Acest lucru este la fel de ridicol şi improbabil ca presupunerea că un tornado, bântuind un depozit de fiare vechi, să asambleze un Boeing 747”.
„Matematicienii sunt de acord că, din punct de vedere statistic, orice probabilitate mai mare de 1060 este „nulă”. Oricare din speciile cunoscute, incluzând chiar şi bacteria unicelulară, are un număr enorm de nucleotizi, nu 100 sau 1000. De fapt, o bacterie unicelulară are cca. 3 milioane de nucleotizi, aliniaţi într-o succesiune foarte exactă şi specifică. Aceasta înseamnă că nu există probabilitate matematică pentru nici una din speciile cunoscute, pentru o apariţie întâmplătoare prin mutaţii întâmplătoare”. [11]
„Selectarea la pura întâmplare a proteinelor corespunzătoare, şi acestea toate dextrogire, şi apoi plasarea lor în secvenţa specifică într-o moleculă, tot prin hazard, ar solicita un număr de 1/1089190 molecule de ADN (în medie) pentru a oferi o singură şansă de formare a secvenţei specifice de ADN capabilă să codeze cele 124 proteine. 1/1089190 de molecule ar cântări de 1/1089147 ori greutatea pământului, cantitate suficientă pentru a umple universul de câteva ori. Se apreciază că totala cantitate de ADN, necesară pentru codarea a 100 miliarde de fiinţe umane, ar putea ocupa un spaţiu mic cât o jumătate de tabletă de aspirină. Cantitatea de ADN cântărind de 1/1089147 ori cât pământul este absurd de mare. Ea doar subliniază cât de mică este şansa apariţiei unei singure molecule de ADN la întâmplare.” [12]
„Orice încercare de a concepe o teorie evoluţionistă a codului genetic este zadarnică, întrucât codul acesta este lipsit de funcţionalitate dacă nu este „tradus”, adică dacă nu conduce la sinteza proteinelor. Dar maşinăria prin care celula traduce codul este alcătuită din aproximativ 70 de componente care ele însele sunt produsul tot al codului!” [13]
Ca să evite aceste absurdităţi, ştiinţa ipotetică propune o serie de alte modele: că protozoorul iniţial ar fi fost mult mai simplu decât ne putem noi imagina, bazat pe un alt sistem de auto-replicare decât ADN/ARN; că universul ar fi existat într-un nesfârşit ciclu de Big Bang şi Big Plop, din care în mod fericit, am scăpat noi…; sau chiar„pan-spermia” – că viaţă ar fi poposit pe pământ venind din altă parte a universului.
f. Informaţia
Evoluţioniştii nu realizează că, pe lângă domeniul materiei, ei au de a face şi cu un al doilea domeniu cel puţin la fel de incomensurabil: domeniul informaţiei. Aceste două domenii nu pot fi niciodată suprapuse prin vreun fel de reducţionism. Gena este un pachet de informaţii, nu un obiect. Modelul de baze perechi din molecula de ADN îi dă genei specificul. Dar, atenţie, molecula de ADN este mediumul, nu şi mesajul. Este ca şi cu banda magnetică a casetofonului, care reprezintă suportul material pentru informaţia care este cu totul altceva decât suportul dat. Păstrarea acestei distincţii între medium şi mesaj este absolut indispensabilă pentru clarificarea ideii de „evoluţie”. Pentru a explica viaţa, trebuie să explicăm nu doar originea substanţelor chimice, ci şi originea informaţiei.
Un om este alcătuit din trilioane de celule diferite, organizate într-o maşinărie de mare precizie. Fiecare celulă are câte un nucleu. Iar fiecare nucleu conţine o bază digitală de date care cuprinde mai multă informaţie decât toate cele 30 volume ale Enciclopediei Britanice.
Toate fiinţele depind de relaţia activă dintre moleculele de acid nucleic moştenit – ADN – şi moleculele de proteine, materialul de construcţie. Ca să producă proteine, fiinţele vii se folosesc de secvenţele de ADN prin care îşi aliniază o secvenţă corespunzătoare de grupe de aminoacizi. Dar în mod natural, ADN-ul şi proteine reacţionează contrar acestei ordini, în sensul distrugerii sistemului viu. După cum fosforul, sticla şi cuprul nu se caută ca să formeze automat o structură numită „televizor”, decât numai dacă sunt aranjate de o inteligenţă exterioară lor, tot aşa ADN-ul şi proteina ajung să intre într-o relaţie constructivă numai dacă sunt controlate de o informaţie exterioară lor.
Nucleotidele esenţiale pentru construirea de molecule de ARN şi ADN cer condiţii radical diferite pentru asamblarea lor. Citozina şi uracilul ARN-ului au nevoie de temperaturi de fierbere a apei, în timp ce adenina şi guanina au nevoie de temperaturi de îngheţ. În condiţii naturale, cele patru elemente de construcţie nu se pot în veci corela singure, în acelaşi loc şi în concentraţii adecvate.
Asamblarea celei mai simple componente care stă la baza vieţii, integrând aminoacizii – care sunt levogiri [14] – cu zaharurile nucleotide – care sunt dextrogiri – nu poate avea niciodată loc „in vitro” [15], decât „in vivo”. Pentru a se produce combinaţia, este nevoie de participarea unei enzime, ea însăşi o proteină care trebuie să fie codată genetic pentru o operaţiune specifică.
Problemele pe care le ridică macro-cosmosul nu sunt nici ele mai mici sau mai puţine decât problemele micro-cosmosului. Andreas Tammann, profesor de astronomie la Universitatea din Basel era citat de revista „Der Spiegel” astfel: „Universul este atât de incredibil de bine construit, încât trebuie să fi fost planificat. Dacă, de exemplu, densitatea materiei în momentul Big-bang-ului ar fi fost cu numai o 0,1040-ime mai mare, la scurt timp universul s-ar fi prăbuşit.“
Iar savantul în fizica particulelor, John Polkinghorne, distins cu premiul Templeton pentru anul 2002, scria: „Dacă puterea gravitaţiei, sau sarcina unui electron, sau masa unui proton… ar varia cu numai foarte puţin, n-ar exista nici atomi şi nici stele şi nici viaţă! Extrem de finul acord al legilor naturii mă conduce la concluzia că în spatele naturii nu se află întâmplarea, ci un proiect inteligent”.
Creaţionismul biblic se mai cheamă şi “Teoria destinului inteligent” [16]. O credinţă a bunului simţ socoteşte că numai o Inteligenţă putea să sfideze tiparul simplist evoluţionist al unei „cea mai sigură şi adaptată soluţie” şi să diversifice opera sa atât de creator, încât: la cele 457 specii de rechini, există şi reproducerea ovipară, şi cea vivipară [17], cât şi una ovo-vivipară; şerpii sunt ovipari, nu şi viperele: ele nasc puii vii; există patru tipuri de aripi cu patru tipuri de zbor [18]… Natura este mărturia unui spirit creativ nelimitat.
Allah Preaînaltul i-a revelat Profetului (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) :”Vesteste-ţi comunitatea că, cine moare fără să-I asocieze nimic lui Allah, va intra în Rai.
Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: Şi dacă preacurveşte sau fură? A spus: Da!”
Această relatare a Profetului (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) arată că, cine moare fără să-I aducă seamăn lui Allah va intra în Rai, chiar dacă are păcate mari, după ce îşi va ispăşi pedeapsa în Iad. Este greşit să gândeşti că, oricât de multe păcate ai face şi nu-I asociezi nimic lui Allah, tot vei intra în Rai.
Într-adevăr, în final vei intra, însă nu ştii cât vei fi pedepsit în Iad.
Atunci, când te gândeşti să faci un păcat, încearcă să-ţi introduci mâna în foc. Crezi că vei putea suporta acea durere? Dacă nu suporţi focul pământean, cum ai să suporţi Focul Iadului care este de 70 de ori mai puternic?
Crezi sau nu, păcatele făcute timp de 20 de ani sau chiar mai mult pot fi iertate într-o clipă.
Allah Preaînaltul în Quran-ul Cel Sfânt spune:
Şi aceia care nu cheamă un alt Dumnezeu, împreună cu Allah şi nu ucid sufletul pe care l-a oprit Allah PreaÎnaltul, decât pe drept şi aceia care nu preacurvesc, căci cine face aceasta, va afla pedeapsa. Şi va fi dublată pedeapsa lor în Ziua Invierii şi în veci vor rămâne în ea dispreţuiţi. Afară de aceia care se căiesc, cred şi săvârşesc fapte bune; acelora le va schimba Allah faptele rele cu fapte bune, căci Allah este Iertător şi Îndurător. (Al-Furqan: 68-70)
Observăm că, atunci când e vorba de preacurvie tonul Quran-ului este dur, însă se schimbă total când vine vorba de căinţă…
Allah Preaînaltul le vesteşte celor care au săvârşit unele dintre cele mai mari păcate, cum ar fi să-I facă asociaţi lui Allah, să omoare un suflet pe nedrept sau să preacurvească, că-i va ierta, dacă se căiesc şi săvârsesc fapte bune. Ba chiar Allah le promite acestora că le va preschimba păcatele în fapte bune! Ai văzut cât de Iertător poate fi Allah? Acum, că ai aflat că poţi să-ţi transformi toate păcatele trecute în fapte bune, ce mai aştepţi?
De ce nu te întorci la Allah chiar în acest moment, căindu-te…?
Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) spune: “Dacă o persoana păcătuieşte, apoi îşi ia abluţiunea (abdest-ul), face două rekeat-uri de rugăciune şi îi cere iertare lui Allah, este iertat.”
Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus de la Allah:”O, tu, fiul lui Adam, nu M-ai chemat şi nu M-ai rugat fără ca Eu să nu-ţi fi iertat păcatele, oricare ar fi ele, căci Mie nu Mi se cere socoteală. O, fiu al lui Adam, dacă ai păcate cât întinderea cerului şi îmi ceri iertare, te iert căci Mie nu Mi se cere socoteală. O, fiu al lui Adam, dacă vii spre Mine cu păcate cât Pământul, după care Mă întâlneşti fără să-Mi asociezi nimic şi Eu vin spre tine cu iertare cât el (Pământul).”
Cât de Generos eşti TU, o, ALLAH!
Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) ne povesteşte despre un om, căruia Allah îi va spune în Ziua Judecăţii: “-Citeşte-ţi cartea (cu faptele), o, robule! Şi începe acesta să-şi citească cartea. Găsind-o plină de păcate, crede că este dintre cei pierduţi. Allah îi spune: -Citeşte-ţi cartea încă o dată, o, robule! Nu-ţi aduci aminte că te-ai căit? După ce-şi aduce aminte, acest om că se căise o dată, spune: -Da, o, Allah, mă căisem! Începe să citească a doua oară. Când ce să vadă? Nu numai că pacatele i-au fost şterse, ba chiar i-au fost transformate în fapte bune. După ce stă puţin pe gânduri, omul spune: -O Allah, dacă păcătuiam şi mai mult şi apoi mă căiam, acum faptele mele bune erau mai multe? O, Allah, dacă-i aşa, eu mai am păcate de care-mi aduc aminte şi pe care îngerii au uitat să mi le scrie…”
Vedeţi cât de minunată este căinţa!?
Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) Spune: “O, voi oameni, căiţi-vă la Allah şi cereţi-I iertare, căci eu mă căiesc la El şi Îi cer iertare în fiecare zi mai mult de 100 de ori.”
Profetul se căia mai mult de 100 de ori pe zi. Tu de câte ori te căieşti pe zi?
Companionii îl auzeau pe Profet (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) atunci când, se oprea din vorbă că rostea :”Îi cer iertare lui Allah şi mă căiesc Lui; după care îşi continua discuţia, apoi tăcea, pentru a-I cere încă o dată iertare lui Allah.”
Allah Preaînaltul Îşi întinde “mâna” noaptea pentru a le oferi celor care au păcătuit ziua posibilitatea de a se căi, iar ziua celor care au păcătuit noaptea.
Cine este cel care îşi întinde mâna de obicei? Cel nevoiaş sau cel bogat? Fără îndoială, că cel nevoiaş este cel care întinde mâna spre cel bogat, însă face parte din generozitatea lui Allah, ca El să întindă “mâna” spre robul Său. Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) spune:”Allah Preaînaltul coboară în cerul pământului, în a treia parte a fiecărei nopţi şi cheamă: <E careva care Îmi cere iertare pentru a-l ierta? E careva care îşi doreşte ceva pentru a-i da?>”
Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) ne vesteşte că Allah se bucură de căinţa omului mai mult decât o persoană care îşi regăseşte cămila în deşert, după ce o pierduse.
Imaginează-ţi că eşti în deşertul arzător şi pustiu. Ai aţipit, iar cămila ta cu toate proviziile, a dispărut. Ce-ai face dacă ar apărea cămila deodată, în timp ce tu aşteptai deznădăjduit să te cuprindă moartea?
O tânără povesteşte:
-Mă certam aproape tot timpul cu părinţii. Ţipam deseori la ei. După ce am aflat că supărarea părinţilor este unul dintre cele mai mari păcate şi, că toate faptele bune se anulează o dată cu privirea mea încruntată la ei, am decis să nu-i mai supăr niciodată. Atunci când mă supăram, luam abluţiunea şi făceam două rekat-uri de rugăciune, după care, Îi ceream iertare lui Allah. Mulţumesc lui Allah că, după un timp, am reuşit să-mi controlez comportamentul şi de atunci n-am mai ridicat vocea în faţa lor. Allah mi-a arătat o cale de ieşire din această problemă pe care singură n-aş fi găsit-o.
Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) spune că Allah Preaînaltul, zice: “Dacă un slujitor al Meu vine către Mine un pas, Eu mă duc către el un metru şi, dacă vine spre Mine un metru, Eu merg către el distanţa, pe care el o cuprinde cu ambele braţe întinse. Dacă el vine către Mine mergând, Eu vin spre el alergând.”
Această relatare ne arată repeziciunea cu care Allah ne răspunde la căinţa noastră.
Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) spune:”Aceluia care se gândeşte la o faptă bună şi nu o face, Allah i-o scrie ca o faptă bună în întregime, iar dacă se gândeşte (la ea) şi o face, Allah îi scrie de la 10 fapte bune până la 700 sau chiar mai multe. Aceluia, care se gândeşte la o faptă rea şi nu o face, îi scrie Allah o faptă bună în întregime, iar dacă se gândeşte la ea şi o face îi scrie Allah o faptă rea.”
Cât de generos poate fi Allah! La fiecare păcat ne scrie doar o singură faptă rea, însă la fiecare faptă bună ne scrie cel puţin 10 fapte bune!
Într-o zi, a venit un om la Profet (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!), care i-a spus:
“-O, Profetule, eu sunt un om cu foarte multe păcate. Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) i-a spus: -Căieşte-te! Acesta a întrebat mirat: -Allah îmi va ierta păcatele? I-a spus: -Da! Cum a auzit acest lucru, omul a început să alerge strigând de bucurie: -Allah este Cel mai Mare, Cel care îmi iartă toate păcatele!”
Manage cookie consents/Administrează consimțămintele pentru cookie-uri.
To provide the best experience, we use technologies such as cookies to store and/or access device information. Consent to these technologies allows us to process data such as browsing behavior or unique IDs on this site. Not giving your consent or withdrawing your consent may negatively affect certain functionalities and features.
Pentru a oferi cea mai bună experiență, folosim tehnologii, cum ar fi cookie-uri, pentru a stoca și/sau accesa informațiile despre dispozitive. Consimțământul pentru aceste tehnologii ne permite să procesăm date, cum ar fi comportamentul de navigare sau ID-uri unice pe acest site. Dacă nu îți dai consimțământul sau îți retragi consimțământul dat poate avea afecte negative asupra unor anumite funcționalități și funcții.
Funcționale/Functional
Always active
Technical storage or access is strictly necessary for the legitimate purpose of enabling the use of a specific service explicitly requested by a subscriber or user or for the sole purpose of executing the transmission of a communication over an electronic communications network. Stocarea tehnică sau accesul este strict necesară în scopul legitim de a permite utilizarea unui anumit serviciu cerut în mod explicit de către un abonat sau un utilizator sau în scopul exclusiv de a executa transmiterea unei comunicări printr-o rețea de comunicații electronice.
Preferințe
Stocarea tehnică sau accesul este necesară în scop legitim pentru stocarea preferințelor care nu sunt cerute de abonat sau utilizator.
Statistici/Statistics
The technical storage or access that is used exclusively for statistical purposes.The technical storage or access that is used exclusively for anonymous statistical purposes. Without a subpoena, voluntary compliance on the part of your Internet Service Provider, or additional records from a third party, information stored or retrieved for this purpose alone cannot usually be used to identify you.
Marketing
Technical storage or access is necessary to create user profiles to which we send advertising or to track the user on a website or across multiple websites for similar marketing purposes. . Stocarea tehnică sau accesul este necesară pentru a crea profiluri de utilizator la care trimitem publicitate sau pentru a urmări utilizatorul pe un site web sau pe mai multe site-uri web în scopuri de marketing similare.
Nu e secret pentru nimeni faptul că fiecare om are limitele sale. Nu întotdeauna omul poate discerne, de unul singur, ce este bine şi ce este rău, ce este folositor şi ce este dăunător. Sursele lui de informare în direcţia unor realităţi sunt limitate. Tocmai pentru a scuti oamenii de posibilitatea comiterii unor fapte nedemne, în necunoştinţă de cauză, Allah le-a trimis legi şi porunci care-i fereşte de asemenea fapte. Valabilitatea acestor legi şi porunci a fost verificată şi probată de timp şi odată cu dezvoltarea societăţii umane, pe toate planurile, acestea au căpătat o credibilitate şi mai mare.
